Apreciatul scriitor Marin Ioniţă, care s-a stins din viaţă cu două luni înainte de a împlini 89 de ani, a fost condus astăzi pe ultimul drum la Schitul Trivale din Piteşti de sute de oameni. ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a ţinut o slujbă impresionantă şi a rostit cuvinte speciale despre valorosul scriitor.
Arhiepiscopul a povestit despre numeroasele dialoguri şi întâlniri avute cu Marin Ioniţă şi în special despre cele din ultimul an, când au vorbit despre moarte şi domnul profesor Ioniţă i-a spus ca este pregătit. Au fost prezenți profesori, medici, scriitori, jurnaliști, foarte mulți elevi de ieri si de azi, foarte mulți ucenici de la cenaclul Sind Jr pe care Marin Ioniţă îl ținea de aproape doua decenii. Copiii, adolescenții, au lăcrimat cel mai mult, emoția lor a fost cu adevărat copleșitoare. N-a fost niciun politician din Argeș si niciun reprezentant al administrației locale si județene. Asta deşi Marin Ioniţă a făcut multe pentru cultura şi literatura argeşeană, fiind un nume de prim rang.. Printre cei prezenți îi menţionăm pe dr. Victoria Irimia, dr Tiberiu Stanescu, Cristian Cocea, eminescologul George Ene, Ilarie Isac, Denisa Popescu, Jean Dumitrascu, Mihai Ghitescu, Vasile Ghitescu, Mona Vâlceanu, Mihai Golescu, Cristina Munteanu, Alexandru Oprea, Mara Hagiu, Nicolae Badiu, Marian Ghiță, Costel Simion, poetul Aurel Sibiceanu, Dumitru Augustin Doman şi Simona Fusaru, redactor şef, respectiv secretar de redacţie la revista Argeş.

m ionita schit 01
Jurnalul de Argeş, ziar cu care dl. profesor Marin Ioniţă a colaborat aproape două decenii, a fost reprezentat de managerul Cristian Vasile şi redactorul-şef Gabriel Grigore. Jurnalul de Argeş a depus o coroană de flori. Din partea familiei au fost prezenţi soția, fiul-Ion M. Ioniță, nora, nepoții si ziaristul Sergiu Andon, cuscru cu răposatul.

m ionita schit 02

Publicat în Actualitate

Marele dascăl Marin Ioniță a plecat la ceruri. A plecat să-l întâlnească pe poetul Nicolae Labiș, colegul și egalul lui din „Fabrica de scriitori”, după cum frumos a denumit invenția comunistă de sorginte sovietică din anii 50, într-o carte, chiar autorul Marin Ioniță. Îi va întâlni acum și pe alții, mulți, foarte mulți, oameni deosebiți, pe care i-a iubit, pe care i-a respectat, pe care i-a promovat. Toți aceștia au făcut ceva, ceva demn de băgat în seamă, pentru care să merite atenția ziaristului Marin Ioniță și efortul onest al acestuia de a-i scoate în fața comunității. Profesorul, scriitorul, ziaristul Marin Ioniță a fost mai înainte de toate om. Un om adevărat.
L-am cunoscut pe domnul profesor încă din anul 1969, când eram în clasa a X-a la Liceul „Nicolae Bălcescu”, actualul Colegiu Național „Brătianu”, iar Domnia Sa ținea cursul de literatură universală. Așa cum i-am mai spus ori de câte ori am avut ocazia să vorbesc despre Domnia Sa, fie la una dintre multele sale lansări de carte, fie la întâlnirile organizate în cinstea Domniei Sale de notărița Ana Stan, de Camera de Comerț (condusă de George Caval) sau de Filarmonica lui Jean Dumitrașcu, pentru mine, autorul acestor rânduri, dl. profesor Marin Ioniță a însemnat întotdeauna un om în vârstă cu o mare seriozitate.
Cu aproape 20 de ani în urmă, cunoscându-i talentul, puterea de muncă și seriozitatea, i-am propus o rubrică în Jurnalul de Argeș, bineînțeles contra unei sume de bani. Ei bine, stimați cititori, jurnalistul, de data asta, Marin Ioniță, s-a achitat de sarcina asumată cu asupra de măsură, în sensul că a trimis și vom publica, postum, „Convorbiri neconvenționale” cu medicul internist Tiberiu Stănescu (de la Clinica „Dr. Irimia”), începând cu această ediție a Jurnalului de Argeș. Când venea, lunar, ziua socotelilor, mă suna dl. profesor și zicea, ca într-o joacă: „Mălaiul, patroane”. În aceeași joacă îi răspundeam: „Aici burghezo-moșierimea. Totul e pregătit”. Mulțumesc pentru colaborare, d-le profesor!
Am multe amintiri cu dl. profesor, dar una parcă țipă să ajungă publică, atunci când „a greșit”. În cadrul rubricii săptămânale, dl. profesor a făcut o afirmație, greșită după părerea mea, dar, pentru că nu mai era timp, trebuia să plece ziarul la tipografie, am modificat eu și i-am dat drumul. M-a sunat a doua zi spunându-mi, fără urmă de reproș: „Patroane, ai modificat în textul meu, dar verifică, vezi că e adevărat cum am scris eu”. Profesorul Marin Ioniță avea atunci în jur de 80 de ani. Am verificat și, surpriză, era ca dânsul. Eu avusesem o falsă memorie.
În încheiere, și în numele Jurnalului de Argeș, mulțumesc pentru colaborare, domnule profesor Marin Ioniță!

 

Publicat în Opinii

Scriitorul Marin Ioniţă, care s-a stins marţi din viaţă la vârsta de 88 de ani, va fi înmormântat în cimitirul stareţilor de la Schitul Trivale. Un singur mirean mai e înmormântat in acest cimitir, este vorba de ziaristul si poetul Ștefan Dumitru Afrimescu. Aceasta a fost ultima dorința a scriitorului Marin Ioniță către ÎPS Calinic, sa-i aprobe şi să îi ofere un loc de veci in incinta Schitului Trivale. Iar ÎPS Calinic, cu care regretatul scriitor avea o relaţie de excepţie, i-a aprobat solicitarea fără rezerve.

marin ionita loc

Publicat în Actualitate

Membru al Uniunii Scriitorilor, figură proeminentă a vieții culturale piteștene și argeșene, Marin Ioniță urma să împlinească, peste numai două luni, 89 de ani.

Marin Ioniţă a încetat din viaţă la Spitalul Universitar Bucureşti, acolo unde suferise, cu câteva săptămâni în urmă, o complicată intervenţie chirurgicală la femurul unui picior. A fost o luptă inegală, pe care uneori o purtăm noi toți, muritorii, cu boala.

Destinul l-a luat dintre noi și l-a trimis lui Dumnezeu, acolo unde cu siguranță își va ocupa un loc de cinste în rândul creatorilor de cultură. ALDE Pitești și deputatul Andrei Gerea transmit sincere condoleanțe familiei îndoliate. Dumnezeu să îl odihnească!

M.I.

Publicat în ACTUALITATE

Profesorul, scriitorul și jurnalistul Marin Ioniță a trecut la cele veșnice la onorabila vârstă de 89 de ani. Colaborator al Jurnalului de Argeș de aproape 20 de ani, maestrul Marin Ioniță a fost foarte bolnav în ultima perioadă de timp, iar aseară a părăsit lumea celor vii. Dumnezeu să-l odihnească! Iată în continuare un CV făcut chiar de profesorul Marin Ioniță, CV care se află pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Pitești.

”Am venit pe lume din interes: interesul tatălui meu pentru o casă bătrână pe care o avea mama în moştenire şi interesul mamei care se temea să nu fie alungată dacă rămâne cu pântecul sterp. Ţărani semianalfabeţi - dar nu aveau nevoie de mai mult - economie de subzistenţă - dar dacă nu aveam prinos, nici nu muream de foame.

Şcoala primară în sat, în vremea războiului, cu o învăţătoare la şapte clase. Dar încă din primele zile, ştiinţa m-a dezechilibrat punându-mi problema raportului dintre realitate şi aparenţă. Ştiam că pot să existe şi lucruri pe care nu le văd (îngeri, fantome, diavoli) dar aflam pentru prima dată că ceea ce văd poate să nu existe. Şi nu există nici locul în care se întâlneşte cerul cu pământul, nici bolta cerească, toate acestea erau simple aparenţe şi ni se părea nouă că soarele şi luna merg de la răsărit la apus căci, în realitate, pământul este cel care se învârteşte ca un titirez în jurul său.

La paisprezece ani, când am devenit elev al şcolii profesionale de agricultură din Armăşeşti, judeţul Ialomiţa, nu aveam citite nici măcar o singură carte. Dar am avut noroc să dau peste o bibliotecă universitară evacuată din Bucureşti de teama bombardamentelor şi de un pedagog înţelegător care să-mi îngăduie să citesc la lumina cărbunilor din sobă după darea stingerii la internat.

Mai târziu, la şcoala Tehnică Zootehnică din Găeşti, unde nici acolo nu avea prioritate cultura generală, am avut şansa să fiu luat sub ocrotirea poetului Aurel Iordache, dascălul care mi-a îndrumat primii paşi pe calea literaturii. Armata m-a recrutat de pe băncile şcolii, ca să nimeresc într-o şcoală de ofiţeri de rezervă, unde a pus ochii pe mine consilierul sovietic, încântat că am citit foarte multă literatură rusă, şi care îşi pusese în gând să mă trimită la studii militare în ţara lui. Am scăpat direct în Şcoala de Literatură şi Critică Literară “Mihai Eminescu” din Bucureşti, unde l-am avut coleg pe Nicolae Labiş, socotit cel mai de seamă poet al generaţiei, şi nu lipseau comparaţiile că aş fi aproape egalul său în domeniul prozei. Dar dat afară după doi ani de zile din motive neprecizate, fără dreptul de a lucra în domeniu, am pierdut toate trenurile timpului de afirmare. La facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti, nu am fost un student strălucit.

Profesiile mele, multe şi mărunte: agent agricol comunal, lucrător în fermă, ofiţer, învăţător, profesor de şcoală elementară şi de liceu, mai târziu în învăţământul superior la Universitatea de Stat din Piteşti, director de cămin cultural, de club muncitoresc, de bibliotecă raională, ziarist, realizator de emisiuni tv. Locuri de muncă: Gherăseni, judeţul Buzău, Hanul lui Pală, Croitori, Miuleşti, Mătăsaru, Găesti, în judeţul Dâmboviţa, Berindeşti, Corbeni, Piteşti, in judeţul Argeş, Oradea, Timişoara, Ploieşti, Bucureşti.

În aprecierea mea, am fost un profesor de mare succes, un ziarist bun şi un scriitor cu operă modestă. La această vârstă, mai ţin o pagină săptămânală de ziar si una lunară de revistă, coordonez un cenaclu literar şi o emisiune tv şi mai scriu şi literatură - două cărţi publicate în ultimul an, ”Cuibul cu Năpârci” şi ”Intersecţia Lupului”.

Cetăţean de onoare al oraşului, membru al Uniunii Scriitorilor din România, aştept să se împlinească făgăduinţa primarului de a mă înzestra cu un loc de veci. Poate să nu mai fie vorba de o amăgire, de un joc al aparenţelor.

Să nu uit, m-am născut la 10 iulie 1929 în comuna Ulieşti, judeţul Dâmboviţa. Şi dacă am rămas necunoscut în ţară, în schimb sunt autorul cu cele mai multe cărţi din satul meu din întreaga sa istorie. Dar ăia nu au timp să numere cărţi, nicicum să le mai şi citească...”.

M.I.

Publicat în ACTUALITATE
Joi, 28 Septembrie 2017 12:36

Marin Ioniță

Vinerea trecută, cu ocazia împlinirii a 88 de ani, scriitorul, profesorul și gazetarul Marin Ioniță a fost omagiat de sute de persoane la Filarmonica Pitești. Autor a peste 20 de cărți extrem de bine primite de sute de mii de cititori din toată țara în ultimele decenii, Marin Ioniță este unul dintre cei mai longevivi scriitori români. Pentru fecunditatea sa literară impresionantă și pentru că este extrem de activ și la 88 de ani, Jurnalul de Argeș îl declară pe Marin Ioniță - Omul Săptămânii.

Publicat în Omul saptamanii

La 86 de ani, maestrul Marin Ioniță, cel mai longeviv scriitor român, dovedește că are o fecunditate creativă impresionantă. Iar cel mai concret exemplu este noul său volum, intitulat „Călare pe vânt”, apărut la Editura Tiparg. O carte alertă, densă, pe care nu o poți lăsa din mână.

Publicat în Cultura