×

Avertizare

JUser: :_load: Imposibil de încărcat utilizatorul cu ID: 576

Partidul Național Liberal susține decizia președintelui României, Klaus Iohannis, de a refuza revocarea procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, propusă de ministrul Justiției și avizată negativ de Consiliul Superior al Magistraturii. „Urmare a acestei decizii, care reprezintă atributul exclusiv al președintelui României, ce nu poate fi cenzurat, conform legii în vigoare, gestul firesc al ministrului Justiției într-o țară normală era acela de a-și depune demisia din funcție.
Cu toate acestea, Tudorel Toader insistă în a se erija în avocatul celor certați cu legea, a liderilor PSD-ALDE, anunțând în numele acestora sesizarea Curții Constituționale.
Menționăm faptul că ministrul Justiției nu poate sesiza Curtea Constituțională, iar într-un astfel de caz doar prim-ministrul și președinții celor două camere ale Parlamentului pot întreprinde un astfel de demers.
În plus, demersul anunțat de Tudorel Toader nu are fundamentare juridică, deoarece președintele României a acționat strict în limitele impuse de lege. Mai mult decât atât, întreaga argumentație pe care s-a bazat propunerea de revocare a șefului DNA formulată de Tudorel Toader a fost desființată de CSM, garantul constituțional al independenței justiției”, se arată într-un comunicat al PNL Argeș. „Sperăm că PSD-ALDE va renunța măcar acum la această campanie de demonizare a DNA și se va preocupa de problemele reale ale României, care țin de situația economică, de dezastrul legii salarizării, de furtul din viitoarele pensii ale actualilor angajați, de degradarea puterii de cumpărare, rata inflației, slăbirea leului, creșterea dobânzilor”, declară preşedintele PNL Argeş, Adrian Miuţescu.

Publicat în Politic

Statul paralel există și se vede asta în fiecare zi. Dar nu există singur, paralelismul însemnând că mai există ceva asemănător și comparabil. Acest altceva care există și asupra căruia acționează malefic statul paralel este, pur și simplu, statul titular, adică statul român oficial. Și există nu de ieri - de azi, sau de când și-au dat pesediștii seama în ședința de la Herculane, există din cele mai vechi timpuri, ca să zic așa, chiar de când e România stat. Iar mai înainte erau trei state paralele, în cele trei țări românești. Stat paralel există în toate țările de pe lumea asta, bineînțeles - mai puternic sau mai slab - funcție de puterea și controlul statului titular.
De fapt, aici e cheia problemei. Dacă statul oficial, titularul, e puternic și inteligent, atunci statul paralel e mic și prost. Și invers. Statul paralel a existat, există și va exista, că așa e când există miere, unii au pohte și pohtesc. Așa că nu putea să facă țara noastră excepție și să nu aibă stat paralel. Chiar și biserica recunoaște treaba asta, când spune că dincolo nu e numai raiul, mai e și statul paralel. Și exemple sunt multe. Păi, când Ion Antonescu conducea statul titular, aparent cu mână de fier, regele Mihai, pe care mareșalul nu dădea doi bani, a încropit un stat paralel, în cârdășie cu niște pezevenghi, așa-zis comuniști, care voiau mai mult decât aveau. Iar argeșeanul nostru, Ion Antonescu, a trebuit să vadă Moskova pe fereastră ca să înțeleagă că a fost învins de statul paralel.
Sau, când Ceaușescu credea că nimeni nu mai e ca el, adică împărățește peste statul titular și se „bate” cu rușii și cu americanii, Ion Iliescu și alți câțiva nemulțumiți, care voiau mai mult decât aveau, au construit statul paralel, care a ieșit din nou victorios. Bineînțeles că nu e chiar așa simplu, în ecuație intră și alte date, cum ar fi conjunctura politică, timpul probabil, cheful populației de a ieși în stradă și altele, însă esența problemei este lupta statului paralel cu statul titular.
Iar ce s-a întâmplat după Ion Iliescu, în legătură cu statul paralel, a fost dezmăț. A fost festival. Atotputernicul reprezentant al statului titular, prim-ministrul Adrian Năstase, în mintea lui viitorul președinte al României, a fost „generos” cu Traian Băsescu abuzând legea și oprind dosarul acestuia cu vânzarea flotei. Iar Traian Băsescu i-a spus de la obraz că se ocupă de organizarea statului paralel: „Adriane, nici nu știi cât de mic începi să fii”. A înțeles Adrian Năstase că statul paralel a învins doar când a venit poliția să-i pună cătușele, când a încercat să se bărbierească cu pistolul.
Apoi, pe vremea președintelui Băsescu și în continuare, până acum inclusiv, statul paralel s-a combinat, printr-o căpușare ciudată, cu statul titular, rezultând statul mafiot. Dar i-a scăpat ceva lui Băsescu, sau poate n-o fi știut. „Când nu mai sunt oi, lupii se mănâncă între ei”, spune o vorbă bătrânească, din popor. Exact ce se întâmplă acum. Cașcaval fiind din ce în ce mai puțin și doar în mâna statului titular, e normal ca statul paralel să joace „la rupere”. Doar citind în cheia asta devin limpezi atacurile aparent dezlânate ale lui Victor Ponta. Pentru că statul paralel nu construiește nimic, nu produce nimic, există doar ca să dărâme statul titular.
În concluzie, în opinia mea e neapărat nevoie, unu, de creșterea sănătoasă a sectorului privat și, doi, de dezvoltarea unui stat puternic, cu instituții puternice. Astfel încât statul malefic paralel să nu mai fie atras doar de averea statului titular, iar moșii și babele să se gândească de două ori când sar să se bată cu jandarmii.
Dle președinte Klaus Iohannis, acum, când se împlinesc 159 de ani de la Mica Unire, expresia „proiect de țară” vă spune ceva?

Publicat în Opinii

Preşedintele CJ Argeş, Dan Manu, se declară surprins de sesizarea trimisă de preşedintele României, Klaus Iohnnis, la CCR privind neconstituționalitatea Legii privind achiziționarea Vilei Florica de către Ministerul Culturii. De altfel, Consiliul Judeţean Argeş are în subordine Centrul de Cultură „Brătianu”, instituţie care funcţionează în conacul familiei Brătianu din Ştefăneşti.
“Vestea că președintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituțională Legea privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu - Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale m-a surprins, ca să nu zic m-a șocat.
Și asta, în primul rând pentru că, în textul contestației, dincolo de articolele din lege invocate, se vorbește despre imobilul Ansamblului conacului Brătianu - Florica („Vila Florica”) ca despre o simplă casă și nu se face deloc vorbire despre importanța istorică a acestui monument. Pentru Argeș, dar mai ales pentru România, aici este vorba de istoria țării noastre, de salvarea istoriei țării noastre. Aici, la Vila Florica, este locul unde s-au pus bazele normelor și legilor care au condus la formarea României moderne.
Legea privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu - Florica („Vila Florica”) este o lege care a trecut prin cele două Camere ale Parlamentului și a fost votată în unanimitate, lucru ce îmi întărește încă o dată ideea că parlamentarii, din toată țara, și de toate culorile politice, au înțeles cât de important este acest ansamblu pentru România, pentru națiunea noastră. Nu trebuie uitat faptul că, în 2018 sărbătorim 100 de ani de la Mare Unire iar Marea Unirea este legată incontestabil de personalitățile regelui Ferdinand, reginei Maria și omului de stat Ionel Brătianu, de Vila Florica, de Ștefănești, de Argeș.
Sper că magistrații Curții Constituționale vor lua o decizia corectă, că vor înțelege cât de important este să salvăm acest monument pentru România, mai ales respectând articolul 1 al Constituției care spune că: «România este stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil»”, a declarat președintele Consiliului Județean Argeș, Dan Manu.

Publicat în ACTUALITATE

Președintele României, Klaus Iohannis, se opune achiziționării Vilei Florica de către Ministerul Culturii și Identității Naționale.

Joi, 9 noiembrie a.c., șeful statului a trimis Curții Constituționale a României o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii privind achiziționarea conacului familiei Brătianu, adoptată de Parlamentul României luna trecută.
Unul din argumentele invocate de Klaus Iohannis este acela că Legea privind achiziționarea Vilei Florica reglementează un caz particular, când de fapt ar trebui să reglementeze cazuri generale. Un alt argument invocat este încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prin imixtiunea Parlamentului în competenţele Guvernului, deşi Ministerul Culturii are deja o procedură privind achiziţia monumentelor istorice.

„Domnului Valer DORNEANU
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
În temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, formulez următoarea
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
asupra
Legii privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale
Legea supusă controlului de constituționalitate are ca obiect de reglementare achiziționarea de către Ministerul Culturii și Identității Naționale a Ansamblului conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, în care funcționează Centrul de Cultură „Brătianu”, cu fonduri de la bugetul de stat. Ministerul este autorizat să realizeze procedura de achiziție, conform legislației în vigoare. Totodată, se prevede că Centrul de Cultură „Brătianu” își va continua activitatea în acest imobil, sub autoritatea Consiliului Județean Argeș.
Având în vedere obiectul de reglementare, precum și conținutul normativ, considerăm că Legea privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale contravine prevederilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 și art. 61 alin. (1) din Constituție și, în consecință, este neconstituțională în ansamblul său pentru motivele prezentate mai jos.
Legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relații sociale generale, fiind, prin esența și finalitatea ei constituțională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidență al reglementării este determinat concret, dată fiind rațiunea in personam/ut singuli a reglementării, legea dobândește un caracter individual, fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcție de încadrarea lor în ipoteza normei ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 600/2005 cu privire la constituționalitatea Legii pentru reglementarea situației juridice a unor bunuri care au aparținut fostului suveran al României, Mihai I, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005; Decizia nr. 970/2007 referitoare la sesizarea asupra neconstituționalității Legii privind atribuirea unei locuințe generalului în retragere Marin Lungu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 22 noiembrie 2007; Decizia nr. 574/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 216/2008 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 1.369.125 de acțiuni deținute de stat la Compania Națională „Administrația Porturilor Maritime” – S.A. Constanța, reprezentând 20% din capitalul social, către Consiliul Local al Municipiului Constanța, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014).
Obligativitatea respectării caracterului normativ al legii a fost ridicată la nivel de principiu de către instanța constituțională prin Decizia nr. 600/2005. Astfel, chiar în absența unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conține fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale.
De asemenea, Curtea Constituțională a evidențiat dreptul incontestabil al legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, însă, în ipoteza în care reglementarea specială, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae sau vizând un bun privit ut singuli, „Ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu și, prin aceasta, neconstituțional. [...]” (Decizia Curții Constituționale nr. 600/2005).
Totodată, în ceea ce privește sfera interesului, ca element definitoriu al tipului de act de putere publică, în opinia Curții Constituționale „dacă scopul încheierii unui/unei contract/acord/convenții vizează interesul părților, scopul legiferării, în orice cadru constituțional, vizează un interes general al societății. Din această perspectivă, aprobarea unui/unei contract/convenții prin lege nu corespunde finalității constituționale a activității de legiferare ca activitate prin care se exercită puterea de stat, dat fiind că scopul contractului – act individual – vizează doar părțile și interesele determinate ale acestora, în timp ce legea – act cu aplicabilitate eminamente generală – vizează societatea în general, reglementarea unei sfere cât mai largi de raporturi juridice în cadrul și în interesul societății.” (Decizia Curții Constituționale nr. 494/2013 cu privire la admiterea obiecției de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Memorandumului de înțelegere încheiat între statul român și The Rompetrol Group N.V., semnat la București la 15 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013).
Nu în ultimul rând, analizând dispozițiile unei legi prin care se atribuia o locuință unei persoane determinate, Curtea a precizat faptul că prin lege nu se poate dispune într-un domeniu ce intră în competența de reglementare a organelor administrației publice, iar nu a Parlamentului, care nu legiferează cu privire la drepturi cu caracter individual (Decizia Curții Constituționale nr. 970/2007).
Or, scopul legii deduse controlului de constituționalitate nu vizează un interes general al societății, ci crearea premiselor încheierii unui contract cu titlu oneros între o entitate publică individualizată și o entitate nedeterminată în vederea achiziționării unui bun imobil individual determinat (ale cărui date de identificare sunt prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege). De vreme ce domeniul de incidență este determinat concret, dată fiind reglementarea intuitu personae/bun privit ut singuli, Legea privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale are caracter individual și încalcă astfel dispozițiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și ( 2) și art. 61 alin. (1) din Constituție.
Singura posibilitate de legiferare cu privire la un bun privit ut singuli este situația particulară a terenurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, ce pot fi transferate din domeniul public al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale prin legea organică de modificare a legii organice prin care terenul a fost declarat obiect exclusiv al proprietății publice. Astfel, instanța de contencios constituțional a stabilit că în această ipoteză nu își găsesc aplicabilitate considerentele reținute în jurisprudența Curții, potrivit cărora legile astfel adoptate ar fi neconstituționale întrucât ar avea caracter individual.
Prin urmare, „în situația de principiu enunțată Curtea reține că dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incidente.” (Decizia Curții Constituționale nr. 406/2016 referitoare la admiterea obiecției de neconstituționalitate a Legii privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate “C.F.R.” – S.A., în domeniul public al orașului Teiuș și în administrarea Consiliului Local al Orașului Teiuș, județul Alba, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 15 iulie 2016).
Or, legea supusă controlului de constituționalitate prevede faptul că un imobil ut singuli se achiziționează de către Ministerul Culturii și Identității Naționale, din fonduri de la bugetul de stat, de la un vânzător neprecizat în cuprinsul actului normativ. Întrucât din această lege nu rezultă faptul că bunul se află în proprietatea publică a statului sau a unei unități administrativ teritoriale sau ar fi obiect exclusiv al proprietății publice urmărindu-se transferul acestui drept de proprietate publică între titulari diferiți, legii supuse controlului de constituționalitate nu i se pot aplica argumentele Deciziei Curții Constituționale nr. 406/2016, mai sus citată. Așadar, legea supusă controlului de constituționalitate nu se înscrie în ipoteza permisă prin această decizie, deoarece dreptul de proprietate asupra bunului este un drept de proprietate privată, iar operațiunea juridică nu este un transfer al proprietății publice, ci o autorizare în vederea achiziționării.
În raport cu obiectul de reglementare, respectiv instituirea în sarcina Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale a obligației de a achiziționa un bun imobil monument istoric, legea contravine și principiului separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție. În opinia noastră, această soluţie legislativă – ce poate echivala cu o imixtiune în competențele puterii executive, abilitată să acționeze în cadrul procedurii stabilite de Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, reprezentată în acest caz de Ministerul Culturii și Identității Naționale – nu îndeplineşte nici exigențele privitoare la stabilitatea, previzibilitatea și claritatea normelor juridice, izvorâte din dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.
Dincolo de faptul că prin legea supusă controlului de constituționalitate se reglementează cu privire la achiziționarea unui bun imobil privit ut singuli, aceasta vizează și un bun încadrat în lista monumentelor istorice. Ansamblul conacului Brătianu –・Florica (Vila Florica”), situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, este încadrat în lista monumentelor istorice din județul Argeș, ca monument istoric clasa A, având codul AG-II-m-A-13805.01.
În ceea ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate, monumentelor istorice li se aplică regimul juridic special prevăzut de Legea nr. 422/2001. Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 422/2001, monumentele istorice fie aparțin domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice. Printr-o formulă imperativă, alin. (3) al aceluiași articol prevede că monumentele istorice aparținând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condițiile stabilite de această lege.
Tot printr-o normă imperativă, la alin. (4) al art. 4 din legea sus-citată se prevede că monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preempțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale acestuia, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
Așadar, atunci când proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, intenționează să vândă monumente istorice, aceștia transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerul Culturii înștiințarea privind intenția de vânzare, însoțită de documentația stabilită prin ordin al ministrului culturii. Serviciile publice deconcentrate ale Ministerul Culturii transmit ministerului înștiințarea, documentația și propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora. Termenul de exercitare a dreptului de preempțiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii sau, după caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerul Culturii. Titularii dreptului de preempțiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preempțiune, iar valoarea de achiziționare se negociază cu vânzătorul. În cazul în care ministerul sau serviciile publice deconcentrate ale acestuia nu își exercită dreptul de preempțiune în termenul legal, acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile. Comunicările privind neexercitarea dreptului de preempțiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situațiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.
Din analiza regimului juridic al transferului dreptului de proprietate asupra monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a unei persoane juridice sau fizice rezultă că, în considerarea importanței bunului pentru societate, statul/unitatea administrativ-teritorială are un drept de preempțiune la achiziționarea respectivului bun.
Or, dreptul de preempțiune, ca drept potestativ patrimonial, este incompatibil cu instituirea unei exclusivități prin stabilirea unei obligații sau unui drept la achiziționarea bunului, întrucât în manifestarea de voință cu privire la exercitarea acestui drept titularii beneficiază de putere discreționară. Așadar, în calitate de autoritate publică centrală cu rol de punere în executare a legii, Ministerul Culturii și Identității Naționale nu numai că are pârghiile necesare în vederea achiziționării bunului prevăzut la art. 1 din legea criticată dar, în temeiul art. 4 din Legea nr. 422/2001, acesta este și obligat să se pronunțe în cadrul procedurii stabilite de această lege dacă înțelege sau nu să se prevaleze de exercitarea dreptului de preempțiune.
În acest context, referitor la legea dedusă controlului de constituționalitate, învederăm că la prima Cameră competentă (Senatul), Comisia pentru cultură și media a avizat negativ legea, motivat de faptul că procedura de exercitare a dreptului de preempțiune de către Ministerul Culturii și Identității Naționale este reglementată prin lege, iar la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, reprezentantul Ministerului Culturii și Identității Naționale, prezent la lucrările Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în legătură cu oportunitatea reglementării a precizat faptul că ministerul nu susține adoptarea inițiativei legislative.
Mai mult, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 422/2001 rezultă și necesitatea stabilirii formei de proprietate în care ar urma să intre bunul după achiziționare. Or, legea criticată nu precizează în mod explicit care va fi regimul juridic aplicabil imobilului întrucât, nemaifiind în proprietatea privată a unei persoane fizice, monumentul istoric în cauză poate aparține fie domeniului public, fie celui privat al statului.
O asemenea clarificare era imperios necesară, mai ales din perspectiva instituirii dreptului de administrare. Imprecizia legii afectează și din această perspectivă principiul stabilit de art. 1 alin. (5) al Constituției.
Pentru toate aceste argumente, legea dedusă controlului de constituționalitate contravine principiului separației și echilibrului puterilor în stat prevăzut în art. 1 alin. (4) din Constituție, intrând în sfera de competență a autorității executive – unica autoritate publică cu atribuții în organizarea executării legilor, prin adoptarea actelor cu caracter administrativ. Totodată, legea criticată încalcă și principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, ignorând normele speciale aplicabile în mod imperativ monumentelor istorice, în lipsa unei derogări exprese de la aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 422/2001.
Instituirea exclusivității pentru Ministerul Culturii și Identității Naționale la achiziționarea bunului prevăzut la art. 1 din legea criticată este echivocă. Aceasta poate fi privită fie ca un drept, fie ca o obligație pentru minister, după cum manifestarea de voință a acestuia în ceea ce privește intenția de cumpărare a bunului coincide sau nu cu manifestarea de voință ce ar fi exprimată în exercitarea dreptului de preempțiune.
Astfel, în ipoteza în care Ministerul Culturii și Identității Naționale ar dori să cumpere monumentul istoric, norma de la art. 1 din legea dedusă controlului de constituționalitate poate fi interpretată ca un drept exclusiv instituit în favoarea acestuia.
Or, un asemenea drept exclusiv stabilit prin lege presupune în mod corelativ obligația vânzătorului de a vinde exclusiv ministerului, dreptul de dispoziție al titularului dreptului de proprietate fiind restrâns în mod nejustificat. Așadar, acesta nu va putea înstrăina bunul către un alt subiect de drept dacă nu se ajunge la încheierea unui contract translativ de proprietate între titularul dreptului de proprietate și Ministerul Culturii. În plus, în lipsa unui termen legal în cadrul căruia ministerul ar trebui să își exercite această exclusivitate, obligația vânzătorului apare ca perpetuă.
Pe de altă parte, în ipoteza în care Ministerul Culturii și Identității Naționale nu ar dori să cumpere monumentul istoric, norma de la art. 1 din lege poate fi interpretată ca instituind o obligație în sarcina ministerului. Această obligație creează un avantaj pentru vânzător, care va avea certitudinea unui cumpărător și obținerea unui preț, pentru care nu mai este prevăzută expres obligativitatea expertizării în vederea stabilirii valorii bunului și negocierea (simpla trimitere din art. 4 al legii criticate la „procedura de achiziție, conform legislației în vigoare”, apare cu atât mai echivocă). Din această perspectivă, în raport cu alți proprietari, persoane fizice sau juridice de drept privat, ce intenționează să înstrăineze monumentele istorice pe care le dețin, acest avantaj al proprietarului imobilului ce face obiectul legii criticate, este discriminatoriu, întrucât primii vor rămâne în continuare obligați la parcurgerea procedurii preempțiunii, prevăzute de Legea nr. 422/2001.
În esență, ignorând normele de tehnică legislativă, reglementarea este confuză, fiind susceptibilă de abordări diametral opuse, aspect de neconceput ca rezultat al activității legislative. Dintr-o primă perspectivă, aceasta poate conduce la o limitare a dreptului de proprietate, astfel cum este reglementat la art. 44 din Constituție. Din perspectiva diametral opusă, legea apare ca având un vădit caracter discriminatoriu cu afectarea art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că Legea privind achiziționarea imobilului Ansamblul conacului Brătianu – Florica („Vila Florica”, situat în localitatea Ștefănești, județul Argeș, de către Ministerul Culturii și Identității Naționale este neconstituțională în ansamblul său.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
KLAUS-WERNER IOHANNIS”, se precizează în sesizarea trimisă Curții Constituționale.

Publicat în ACTUALITATE

# Militarul rănit în Afganistan va concura la Jocurile „Invictus” la tir cu arcul, disciplină la care este campion naţional
Şapte militari argeşeni vor participa în zilele următoare la competiţia internaţională „Invictus 2017”, în Canada, la Toronto. Jocurile destinate cadrelor militare rănite în teatrele de operaţiuni reprezintă ocazia de a demonstra că şi în condiţiile în care consecinţele participării la misiuni sunt de neînlăturat, încă mai există putere de luptă şi dorinţă de competiţie.

Publicat în Actualitate

Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat astăzi, 3 august, decretul privind încetarea raporturilor de serviciu ale inspectorului șef al IPJ Argeș, Ionel Ispir, care, astfel, iese la pensie. Alături de acesta, decretul semnat de șeful statului îi vizează și pe chestorii Liviu Marius Galoș, începând cu data de 11 august, Dumitru Haralambie, Costel Giuroiu, Marcel Ardelean și Nicoliae Iancu precum și a generalului de brigadă Petrică Gearâp.

Publicat în ACTUALITATE

Primarul Piteştiului, Cornel Ionică, va participa joi, 11 mai, la Palatul Cotroceni la invitaţia preşedintelui României, Klaus Iohannis.

Publicat în Actualitate

Președintele Klaus Iohannis a felicitat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru activitatea desfășurată anul trecut.

Bilanţul vorbeşte de la sine: aproape 570.000 de dosare soluționate, cuprinzând 47.000 de rechizitorii și peste 63.000 de inculpați trimiși în judecată. ”Românii devin tot mai vigilenți la abaterile de la ordinea de drept, dar și mai hotărâți să își apere drepturile și libertățile, aspecte strâns legate și de percepția asupra corupției. Faptul că, la nivelul unei tot mai largi părţi a societăţii, aceste principii se transpun în mod de viaţă înseamnă că aşteptările publice de la toate componentele sistemului judiciar sunt din ce în ce mai mari. Cu atât mai important este ca dumneavoastră să rămâneţi loiali normei constituționale «Nimeni nu este mai presus de lege» şi să vă exercitaţi atribuţiile cu obiectivitate, fără a fi influenţaţi de calitatea persoanei cercetate sau de apartenenţa ei politică ori de altă natură.”, a spus șeful statului. Deși i-a lăudat pe procurori, acesta le-a a spus că o calitate din ce în ce mai bună a actelor de urmărire penală nu va face decât să întărească încrederea cetăţenilor în lege şi în justiţie.
Despre atacurile la adresa procurorilor și judecătorilor, care au cunoscut în ultima perioadă o creștere îngrijorătoare, Iohannis a spus: ”Apărarea independenței și imparțialității sistemului judiciar, precum și a reputației profesionale a magistraților sunt cât se poate de necesare. O democraţie consolidată şi un stat de drept veritabil nu pot fi imaginate în absenţa unui sistem judiciar independent şi imun la factorii de presiune politică. Cred că românii au arătat fără echivoc că îşi doresc să trăiască într-o ţară eliberată de corupţie, în care justiţia îi sancţionează pe cei care greşesc, un stat care pune pe primul plan legea, regulile, corectitudinea şi nu abuzurile. Ministerul Public se va confrunta şi în perioada următoare cu o serie de provocări care continuă să rămână la un nivel ridicat. O instrumentare mai eficientă a diverselor tipuri de cauze, o atenție sporită la efectuarea actelor de urmărire penală și respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor, reducerea numărului de dosare și echilibrarea volumului de activitate al parchetelor sunt doar câteva dintre acestea. Sunt însă convins că printr-un dialog constant și prin plasarea de fiecare dată a interesului public în centrul atenţiei dumneavoastră, astfel de provocări pot fi lesne depășite”.

Nu în ultimul rând, președintele a spus că așteaptă finalizarea anchetelor privind Revoluția și Mineriada, așa cum scrie la carte: prin decizii clare și cât mai rapide, temeinice și legale, după cum anunță PROMPT MEDIA.

Publicat în Actualitate

Preşedintele Klaus Iohannis a reacţionat prin purtătorul său de cuvânt după ce magistraţii Curţii de Apel Piteşti au dat verdictul în procesul privind apartamentul din Sibiu al familiei preşedintelui Klaus Iohannis. Reamintim că judecătorii au respins contestaţia în anulare formulată de familia Iohannis, menţinând sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Braşov în noiembrie 2015, sentinţă prin care preşedintele României a pierdut apartamentul din centrul Sibiului. Sentinţa este definitivă.
”Preşedintele Klaus Iohannis respectă deciziile instanţelor de judecată. Preşedintele României a luat act de hotărârea civilă a Curţii de Apel Piteşti de astăzi. Preşedintele s-a conformat deciziei instanţei încă din noiembrie 2015, când a fost pronunţată decizia irevocabilă de către Curtea de Apel Braşov”, a declarat Mădălina Dobrovolschi, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, într-un răspuns pentru stiripesurse.ro.

Publicat în Actualitate

Miercuri, 22 februarie, judecătorii de la Curtea de Apel Piteşti au dat verdictul în procesul privind apartamentul din Sibiu pierdut de familia preşedintelui Klaus Iohannis. Magistraţii au respins contestaţia în anulare formulată de către familia Iohannis, menţinând sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Braşov în noiembrie 2015, sentinţă prin care preşedintele României a pierdut apartamentul din centrul Sibiului. Decizia Curţii de Apel Piteşti este definitivă, familia Iohannis nu mai are nicio cale de atac.
Casa de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29 din centrul Sibiului, din care Klaus şi Carmen Iohannis au cumpărat apartamentul de la parter pe 1 iunie 1999 pentru suma de 5.000 de lei, a făcut parte din averea soţilor Maria şi Eliseu Ghenea, născuţi în comuna Porumbacu de Jos. După decesul acestora, în anii ’70, averea le-a trecut în proprietatea unei surori a lui Eliseu Ghenea, care a decedat câțiva ani mai târziu, fără a avea copii. Prin urmare, și casa de pe strada Nicolae Bălcescu, din Sibiu, a trecut în proprietatea Statului Român. În 1997, imobilul din centrul Sibiului a fost cumpărat de chiriași. În 1999, contractele de vânzare-cumpărare ale acestor foști chiriași au fost anulate de instanță, la cererea lui Ioan Baștea, care a arătat că este fiul lui Nicolae Baștea, nepot al soților Ghenea. După anularea acestor contracte, imobilul ajunge în proprietatea familiei Iohannis, care cumpără și părțile de proprietate ale urmașilor lui Nicolae Baștea. Foștii chiriași, rămași fără locuințe, au pornit în 2001 mai multe procese pentru anularea actelor care au dus la noua stare de fapt, contestând calitatea de urmaş de drept al lui Nicolae Baştea.
Pe 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Braşov a respins un recurs declarat de Klaus şi Carmen Iohannis şi a menţinut decizia Tribunalului Braşov din mai 2014, prin care a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din Sibiu încheiat cu presupusul proprietar, în prezent decedat
Pe 16 noiembrie 2015, preşedintele Klaus Iohannis s-a declarat nemulţumit de sentinţa judecătorească prin care a pierdut respectivul imobil şi a depus ulterior o contestaţie în anulare.
Pe 6 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis o cerere depusă de familia Iohannis, prin care s-a solicitat strămutarea procesului de la Curtea de Apel Braşov la Curtea de Apel Piteşti, decizia fiind definitivă.

Publicat în Actualitate
Pagina 1 din 2