# Un inginer silvic povesteşte drama pe care o trăieşte de când Armand Chiriloiu a venit şef la Direcţia Silvică Argeş # Inginerul Florin Urluescu, fost șef de district la Ocolul Silvic Vidraru: „Trebuia să stau de la ora 8,00 la ora 16,30, să fiu prezent acolo, în complex, în țarc. Pădurarul Ion Sârbu îmi descuia poarta, intram, la 16,30 același pădurar îmi descuia poarta ca să ies. (...) Trebuia să repar, să bat cuie, să fac curățenie la mistreți, muncă de muncitor necalificat”. # Aşa înţelege să se răzbune directorul Chiriloiu pe inginerii care nu i se supun necondiţionat. Nu l-a interesat că în 2016 Urluescu a câştigat procesul şi l-a dat din nou afară peste o lună.

În numărul anterior al Jurnalului de Argeș am publicat declarațiile unui angajat al Ocolului Silvic Pitești, inginerul Carol Puiulescu, cel care într-o sesizare de aproape 700 de pagini a adus la cunoștința Corpului de Control al Ministerului Apelor și Pădurilor despre existența unor nereguli la Direcția Silvică Argeș. Dar Carol Puiulescu nu este singurul care a scris împotriva directorului Armand Chiriloiu. Mai sunt și alții. Un alt silvicultor, inginerul Florin Urluescu, fost șef de district la Ocolul Silvic Vidraru, i-a scris deținătoarei portofoliului de la Păduri, Doina Pană, despre nedreptățile îndurate din partea aceluiași Armand Chiriloiu. Nedreptăți pe care le-a și dovedit în instanță.  Magistrații i-au dat câștig de cauză și a obligat instituția să îi plătească despăgubiri în valoare de 380 de milioane de lei vechi. Silvicultorul a venit și la redacția noastră, unde ne-a relatat calvarul  prin care a trecut și umilințele la care a fost supus începând cu anul 2012, când la conducerea Direcției Silvice Argeș a venit Armand Chiriloiu.

„Trebuia să repar, să bat cuie, să fac curățenie la mistreți”

5 01„Vă aduc la cunoștință situația mea începând cu anul 2012, de când am început să fiu hârțuit în permanență de către domnul director Chiriloiu Armand prin șefii de ocoale pe care îi are în subordine. Pînă în luna iunie 2012 am fost ing. șef district la O.S. Vidraru și începând cu 16 iunie 2012, prin decizia d-lui director, am fost delegat pe o perioadă de 60 de zile la O.S. Costești, pe o funcție fictivă, care până la acea dată nu a existat și nici în prezent nu există. Scopul d-lui director era acela de a mă obliga să demisionez din serviciu întrucât locul de muncă unde am fost repartizat (Complex Vânătoare Mozacu), se afla la o distanță de circa 150 de kilometri de locuința mea”, i-a scris silvicultorul ministrei, în plângerea sa. Însă din ceea ce ne-a povestit că s-a întâmplat în perioada exilării  sale la Complexul de Vănătoare de la Mozacu, dar și ulterior, pare însăși definiția umilinței la care poate fi supus un angajat, un om.  „M-am trezit că mi-a dat delegare două luni la Complexul de Vânătoare Mozacu la Ocolul Silvic Costești. Din senin. Habar nu aveam de ce. Aveam gestiune și a trebuit să predau mărcile  înainte de a pleca la noul loc de muncă. Dar din prima zi m-am ales cu patru ore tăiate. Locul de muncă era un țarc, în mijlocul pădurii, la 12 kilometri de cazare. Un canton pustiu, pentru care mi-a cerut bani, 10 lei pe noapte, deși trebuia să fie gratuit pentru că era al Direcției Silvice, fără   frigider, fără curent, fără apă curentă, fără baie. Era vară. Erau 40 de grade la sol. Nu puteai să stai îmbrăcat. La lucru, mi-a impus program normat deși noi, personalul de teren avem program nenormat, flexibil. Trebuia să stau de la ora 8,00 la ora 16,30, să fiu prezent acolo, în complex, în țarc. Pădurarul Ion Sârbu îmi descuia poarta, intram, la 16,30 același pădurar îmi descuia poarta ca să ies. Eram sechestrat, exact ca sclavii de la Berevoești. Mai trebuia  să fiu legat. Nicio sarcină tehnică nu am avut, în această perioadă, eu fiind personal tehnic. Trebuia să repar, să bat cuie, să fac curățenie la mistreți, muncă de muncitor necalificat. Acolo este complex de vânătoare și creștere a mistreților. Îi crește și îi împușcă.  Este un țarc de vânătoare. Mă punea să fac curat, dădeam cu grebla, de două ori pe  săptămână. Stăteam toată ziua și mă uitam la mistreți și ei la mine. Ei nu aveau  nicio vină. Eu nici nu puteam să le administrez hrană pentru că hrana era în gestiunea pădurarului. Hrana se aducea în lipsa mea, nu trebuia nici să să cântăresc hrana,  era treaba pădurarului, eu doar trebuia să fiu prezent de la 8,00 la 16,30. Vă poate confirma domnul Ion Ionescu, fostul șef al Ocolului de la Costești că l-a forțat domnul director să mă hărțuiască permanent, să îmi însceneze sancțiuni, pentru a putea să îmi desfacă contractul de muncă. Am fost 60 de zile acolo și mi-a mai dat  încă șase luni detașare. Am făcut  proces și  în noiembrie am câștigat procesul și s-a suspendat detașarea. La revenirea  la O.S. Vidraru, hărțuirea mea a început început din nou. De data asta era sarcina șefului ocolului, de la acea vreme, inginerul Daniel Șerbănoiu, care mi-a spus clar că trebuie să îmi dau demisia și că, în caz contrar, îmi desface contractul de muncă. În urma unui fals referat întocmit de O.S. Vidraru și a celor întocmite de către șeful ocolului Costești, Ion Ionescu, pe data de 25 martie 2013 mi s-a desfăcut contractul de muncă în mod abuziv întrucât aveam deja pe rol, în instanță proces cu O.S. Vidraru și am și câștigat. În baza referatului  și ce mai aveam făcut de la Ocolul Silvic Costești de Ionescu-care acum recunoaște că a fost pus de Chiriloiu. Erau trecute ca abateri: că nu am făcut bine țarcul, că nu am bătut bine cuiul, că nu știu ce... Penalizare după penalizare pentru  ca în 2013 să urmeze desfacerea contractului de muncă, în luna martie, de Buna Vestire. Am contestat în instanță și în trei luni am reușit să obțin suspendarea deciziei și m-am întors la serviciu. Apoi în cursul anului, am făcut contestație la sancțiuni, am câștigat. În urma sancțiunilor mă dăduse afară. Apoi în 2016 mi-a venit sentință definitivă și irevocabilă de la Curtea de Apel cu anularea desfacerii contractului de muncă. Mă duc la serviciu, stau șase luni sau șapte, pentru ca în martie (nu știu de ce se împiedicau de mine pe acolo, erau exploatări forestiere, se fac manevre, nu  se fac, nu știu, nu pot să confirm așa ceva), m-au delegat la Obștea Moșnenilor Arefeni care erau cu un contract provizoriu cu noi, crezând că pleacă ăia, plec și eu. La 1 decembrie a plecat Obștea, și nu a mai stat la noi cu contractul. M-am întors la serviciu înapoi pe postul meu pe care băgaseră deja pe altul. În martie iar am fost trimis la Costești, la Mozacu. Am fost și bolnav în această perioadă, am avut o intervenție chirurgicală. Iar pe 15 martie-2016 mi s-a desfăcut din nou în mod abuziv contractul de muncă.  A urmat un nou proces. Pe 26 mai 2017 am câștigat irevocabil, definitiv la Curtea de Apel anularea deciziei 101 prin care mi s-a desfăcut contractul de muncă și plata drepturilor salariale - 320 de milioane bani  pe care mi i-au dat”.

Sumele de bani câştigate de angajaţi în urma proceselor cu instituţia reprezintă o pagubă a Direcţiei Silvice ce ar trebui suportată de Armand Chiriloiu

„Menționez că plata drepturilor salariale mi s-a făcut de către O.S. Vidraru dar consider că Direcția Silvică, respectiv Regia Națională, nu trebuie să plătească pentru nemărginita lăcomie de putere a d-lui director, care de nenumărate ori a afirmat că face ce vrea în instituție”, i-a scris Florin Urluescu ministrei atrăgând atenția astfel asupra faptului că, pentru greșelile făcute de directorul Armand Chiriloiu în relația cu angajații, plătește statul. Și aici mai trebuie spus, mai este un proces al inginerului Florin Urluescu în care este vorba tot despre drepturi salariale în valoare de vreo 80 de milioane și care se află încă pe fond, la instanță și că în Direcția Silvică Argeș sunt mai mulți angajați care considerându-se nedreptățiți s-au judecat cu instituția și au câștigat sume mari de bani.
„Aceste sume reprezintă o pagubă a Direcției Silvice care ar trebui suportate de către cel vinovat, respectiv directorul Direcției”, o spune și Florin Urlescu.
Am încercat să luăm legătura şi cu directorul Armand Chiriloiu, însă acesta avea telefonul închis.

Publicat în Dezvaluiri

# „Poliţistul Manolescu mi-a zis că nu îşi poate băga pielea în saramură”, a declarat, în fața instanței, Ștefania Erica Popescu, sora unuia dintre sclavii de la Berevoești # Sclavi şi rude ale sclavilor de la Berevoeşti confirmă că poliţia ştia şi tolera ce se întâmpla în satul groazei

Ştefănica Erica Popescu, sora unuia dintre sclavii de la Berevoești, răpus de chinuri, în 2015, după 12 ani de sclavie în satul Gămăcești, povestește, pentru Jurnal de Argeș cum a încercat să-și salveze fratele cu ajutorul poliției. Femeia spune că omul legii a refuzat să-i primească plângerea formulată împotriva celor care i-au sechestrat și exploatat fratele și cum, ulterior și concubinul său a fost lipsit de libertate și bătut crunt până la paralizie. Că poliția știa de ani buni despre toate aceste atrocități o spune, tot pentru Jurnal de Argeș și Toma Milea, unul dintre sclavii de la Gămăcești, care-i acuză pe oamenii legii de la Berevoești și Nucșoara nu doar că n-au făcut nimic pentru a opri ororile, ci și că l-au și dat  chiar ei pe mâna romilor atunci când a încercat să se salveze.

4 MileaToma Milea este una dintre victimele a doi dintre stăpânii de sclavi de la Berevoești, Costel Feraru  și Cătălin Furdui și ale rudelor acestora. Bărbatul de 44 de ani povestește cum, din șofer, a ajuns sclav în Gămăcești. „M-au luat forțat de acasă, de la Nucșoara, în 2011, la 38 de ani. Eram dator la ei, că mi-au dat niște bani când a murit mama. M-au prins dator cu 4.000 de lei și nu m-au mai lăsat să plec”, spune bărbatul.
Ani de zile a sperat că, prin muncă, își va achita datoriile și va putea pleca din Gămăcești.
„Prima lună am lucrat bine. Mi-au făcut o hârtie, prin care mi-au mai scăzut din datorie, pe care apoi au aruncat-o. Când am înţeles cum stă treaba şi că dator mă vor scoate tot timpul, am înţeles că singura mea şansă e să fug. Atunci au început şi bătăile: dădeau în mine ca într-un animal. Cu bici, cu bâte cu tot ce nimereau. Am mâncat aşa, bătăi, peste bătăi, de la Feraru Costel și Furdui Cătălin, dar şi de la mulţi ceilați care încă sunt în libertate. Am reuşit să fug de două trei ori, dar m-au adus înapoi. Am ajuns şi-n vârful muntelui și tot m-au găsit. Am mers și 14 ore pe jos, până acasă și m-am trezit cu Feraru Costel și neamurile lui că mă iau înapoi. M-au bătut, și m-au băgat cu forța în mașină”, povesteşte bărbatul pentru Jurnal de Argeş.

„Intraseră pe mână și cu Poliţia Nucșoara, cu domnu' Iordache”

În puţinele dăţi când a avut şansa să ajungă la Poliţie, a înţeles că din iadul de la Berevoeşti nu se scapă.
„Degeaba sesizam că sesizările nu se băgau în seamă. Puteai să  faci orice, că erau pe mână. Când m-am dus eu la poliție au venit și ei, că au fost anunţaţi: vezi că vine ăsta cu reclamația. Poliția îi anunța. Mă țineau acolo, până veneau și ăştia cu mașinile şi mă luau înapoi. Altădată, nu mai ştiu anul, când am încercat să plec, s-a întâmplat să mă oprească poliţia. Mi-au luat permisul, dar nu m-au lăsat să plec... Normal era să-mi fi dat o dovadă si să mă lase să-mi văd de drum. Nu! M-au ținut acolo până când au venit ei (nr. romii). Primarul de la Berevoești știa și el de toate astea că era nașul lor. Intraseră (n.red. stăpânii de sclavi) pe mână și cu Poliţia de la mine, de la Nucșoara, cu domnu' Iordache. Îi făceau cinste și când veneau după mine ziceau: du-te și ia-l de acasă”, a mai mărturisit, pentru Jurnal de Argeş, bărbatul.
Faptul că a cerut în zadar ajutorul poliției l-a mărturisit și în fața judecătorului, săptămâna trecută, la Tribunalul Argeș, când a fost citat, de data aceasta, ca martor, într-un alt dosar decât cel în care apare ca parte vătămată, dosar în care inculpați sunt alți stăpâni de sclavi - Grancea Petre, Grancea Laurenţiu, Grancea Alin şi Furdui Ilie Valentin, judecați în stare de arest și Grancea Maria, Onică Cerasela şi Grancea Vasilica, aflate în arest la domiciliu. O speță în care Toma Milea a relatat cum un alt sclav, cunoscut ca Eugen, era bătut, în curte cu o rufă udă.
„Deși am observat aceste lucruri, nu am sesizat organele de poliție deoarece nu avem încredere. După ce inculpatul Feraru a dat în mine, organele de Polție nu au luat nicio măsură, deși cunoșteau ce s-a întâmplat” a declarat, în fața instanței, Toma Milea.
La poliţie a ajuns şi Ştefănica Erica Popescu, sora lui Gheorghe Popescu, unul dintre sclavii de la Berevoeşti, răpus de chinuri şi de boală, respectiv concubina lui Ștefan Neculae, un bărbat care şi el a ajuns să fie sechestrat, dar care a reuşit să fugă din satul groazei, înainte de descinderile din vara anului trecut.  
„Fratele meu a ajuns la ei în urmă cu 14 ani. Au venit după el acasă. L-a recomandat cine l-o fi recomandat că e șofer și mecanic, ne-au promis că-i fac cec, că-l țin bine pe mâncare. Nu știa că odată ajuns acolo, nu mai putea pleca. Când am început noi, de acasă, să ne impacientăm, ne-am dus după el. S-a întâmplat de vreo două-trei ori, abia ne-au dat voie să vorbim cu el: «Mă, Gigi, am auzit că te bat, că te duc la gârlă să le speli rufe la țigănci!». Aflasem că-l punea să spele rufele iarna, iar țiganca stătea pe mal și se uita la el! Ne-a spus mai târziu cum dormea într-o baracă de lemn, pe saltea de paie, pe pături corcoţite, cu haine rupte, corcoţite, ca cerşetorul. Îl trimiteau și după cerşit. Tiganii stăteau în maşină, dar puneau doi-trei ţigănuşi după el, nu-l lăsau singur, să nu fugă. Strângea ce strângea din cerşit, de pe la lumea de prin sat, dar ce aduna nu era pentru el. Ăia căutau în traistă, repede. Ce era bun de mâncare luau ţiganii. El primea, la două trei zile, ce nu le plăcea lor. A încercat să fugă, dar nici n-a apucat să iasă din ţigănia lor. Când a murit băiatul meu, de 37 de ani, a vrut să fugă, dar n-a putut să iasă de acolo, că erau în mafie”, a mărturisit, pentru Jurnal de Argeș, Ștefănica Popescu.

Poliţist: „Nu pot să mă bag, că poate mă mut la Berevoeşti, de ce să mi-i pun în cap?!”

Prea multe, omul n-a putut să le spună, la puținele întâlniri, rudelor. Avea să le povestească, mult mai târziu, în 2015, pe patul de moarte, când nu s-a mai putut face nimic pentru el. Femeia speră ca măcar, acum, în al 12-lea ceas, justiția să-i facă dreptate fratelui mort.
„Cât l-au ținut acolo, nu putea vorbi cu nimeni, că-l luau la bătaie cu pumni, cu lanțuri, cu bâte, cu ce nimereau. Doisprezece ani așa a stat sechestrat. M-am dus eu la poliție, la Godeni și am făcut reclamație, acum 8 ani, după ce am aflat că-l bat. Cu reclamație scrisă de mână. Poliția din Godeni nici n-a vrut să mi-o ia în vedere.  Mi-amintesc și acum ce mi-a zis polițistul ăla, Manolescu: «Eeee, tanti, nu pot eu să-mi bag pielea în saramură! Lasă că vedem noi! Nu pot să mă bag, că poate mă mut la Berevoești, de ce să mi-i pun în cap?!»  Mi-a dat plângerea înapoi! O am şi acum acasă, da’ degeaba o am. S-au dus copiii mei şi la Poliţie, la Berevoeşti şi le-au zis, lasă că luăm noi măsuri. Da’ n-au făcut nimic. Și Poliţia din Berevoeşti, şi primarul din Berevoeşti erau mână în mână cu ţiganii, cu nenorociţii ăştia. Știu de la frate-miu, care mi-a povestit tot când a venit acasă. Când n-a mai putut, săracu’, și au văzut că e bolnav rău de tot, l-au dus la spital, la Piteşti, de frică să nu moară la ei. S-a îmbolnăvit din bătăi. Avea plămânii terminați, inima terminată, avea tumoare la ficat, cancer în gât. De la spital, tot ei l-au adus la noi acasă, l-au trântit lângă nişte tomberoane de la grădina unde am intrarea în casă. S-a întâmplat c-a ieşit noră-mea afară. Când, odată l-a văzut pe Gigi! El i-a făcut semn cu mâna, că nici nu mai putea să vorbească! Nici scările nu le-a putut urca. L-a urcat fii-miu în casă...”, mai spune, pentru Jurnal de Argeș, Ștefănica Popescu, după ce, săptămâna trecută, femeia a mărturisit și în instanță despre încercările eșuate ale ei și ale rudelor ei de a obține sprijinul poliției Godeni și Berevoești pentru fratele său.

„Îi punea ţiganca fusta-n cap şi îl mânjea cu dude”

Gheorghe Popescu a murit în 2015 după 4 luni de când a ajuns acasă. Ștefan Neculae, partenerul Ştefănicăi Popescu, și el victimă a romilor de la Berevoești se chinuie și în ziua de azi după bătăile primite de la romii care l-au sechestrat, chiar dacă a stat în sclavie mult mai puțin. „A ajuns la el, prin intermediul unui fost coleg, şofer. El a stat patru luni şi ceva şi a fugit. A lăsat maşina undeva la Olteniţa, la Orşova şi a fugit. A venit acasă, noaptea, speriat, tremura tot, cu pielea de la degete tăiată şi ridicată, că i-a aruncat cu găleata smălţuită ţiganca când n-a vrut să-i aducă apă din gârlă. Era cu oasele terminate. Apoi, a paralizat pe partea stângă. Ce mi-a povestit e strigător la cer, dincolo de bătăi, ca pe animale, erau umilințele. Îi punea ţiganca fusta-n cap şi îl mânjea cu dude, că aşa aveau ei obiceiul! L-au trimis și pe el la cerșit, dar cu el nu le-a mers, nu mă duc la căpătat că mă fac de râs! Și nu s-a dus. Apoi a reușit să fugă”, mai spune femeia.

Publicat în Dezvaluiri

# Exclusiv. Mărturia unui alt sclav de la Gămăceşti
Miercuri, 25 octombrie, la Tribunalul Argeș au fost termene la încă două procese din celebrul dosar al stăpânilor de sclavi de la Berevoești, dosar în care 14 stăpâni sunt inculpați. Printre aceștia se numără și Vasile Furdui, care apare pe un pliant electoral din 2012, atunci când actualul primar Bogdan Proca a candidat pentru prima oară din partea UNPR.

Printre cei care s-au aflat pe holurile Tribunalului Argeș s-a numărat și un fost sclav de la Berevoești care a avut „norocul” să stea doar două luni în Iadul de la Gămăcești. Nu s-a constituit parte civilă în proces pentru că, spune el, „nu mai vreau complicații și pentru că îmi e frică. Am fost bătut de mai multe ori în primăvara lui 2013. Am venit azi la proces ca să aduc cu mașina un alt fost sclav care a stat la romii ăia doi ani și și-a luat-o rău. M-a rugat să îl duc eu... El s-a constituit parte civilă în proces, eu nu”. Îi cer interlocutorului numele, pentru a îl insera în ziar. Mă trage într-o parte discret și îmi spune: „Vă rog eu mult, nu îmi dați numele la ziar, mi-e frică rău de ăștia, am familie acasă, am doi copii, eu lucrez în Spania și vin acasă trei luni pe an”. Își dă doar inițialele: P.M. Acceptă cu greu să îi fac o poză, dar „numai din lateral. Și vă rog eu în ziar să nu mi se vadă ochii”.
Îl întreb de ce îi e așa frică. „Ăștia o să iasă repede din pușcărie și sigur nu o să se cumințească. Legile e blânde la noi și scapă repede. Păi n-ați văzut la primii stăpâni ce pedepse mici le-a dat?”

„Unii dintre martori o să facă pușcărie că și-a schimbat declarațiile”

P.M. spune că și martorilor din proces le e frică de stăpânii de sclavi. „Păi n-ați văzut că mulți dintre martorii din procesele astea și-a schimbat declarațiile? Le e frică că îi bate neamurile la stăpâni. Eu zic că unii dintre martori o să facă pușcărie că și-a schimbat declarațiile. E nasoală treaba, nici nu știi cum să o mai dai”.
Fostul sclav de la Berevoești a ajuns să lucreze pentru Laurențiu Grancea în februarie 2013. „Făceam transporturi de lemne și în afară de asta mai aduceam cu mașina și alți băieți care să lucreze pentru el. O dată mi-a dat un pumn în burtă pentru că am întârziat cu o cursă, iar altă dată, prin martie 2013, mi-a ars o palmă zdravănă pentru că am cerut niște bani mai devreme. Îmi dădea mâncare o dată pe zi, o pâine și câteodată niște zeamă. În aprilie 2013 mi-a dat drumul și mi-a dat 500 de lei pentru toată munca. Știu că au fost mai mulți sclavi bătuți rău la Gămăcești”, ne-a declarat P.M.

„Plimbau sclavii legați de cozile cailor prin sat de parcă erau animale la circ”

10 berevoesti02Fostul sclav precizează că „stăpânii din Gămăcești, în special ăia din neamul Furdui, se purtau rău cu sclavii. Pe unii sclavi îi legau de cozile cailor și se plimbau cu ei prin sat și râdeau de ei de parcă erau animale la circ. Cel mai dur dintre toți stăpânii de sclavi era Vasile Furdui. Într-o zi, când i-am adus lui Laurențiu cu mașina niște băieți pentru muncă, acolo era și Vasile Furdui. A vrut să ia unul dintre băieți pentru la el la muncă și i-a băgat 100 de lei în buzunar. Băiatul, pe numele său Adrian Bănică, i-a dat banii înapoi, moment în care Vasile Furdui i-a dat un pumn în față de i-a dat sângele. Băiatul s-a adăpostit la mine în mașină, iar eu am pornit motorul. Furdui a încercat să se agațe de mașină ca să îl prindă pe băiat, dar nu a reușit și a căzut. Nu s-a lovit mai deloc Vasile Furdui, însă apoi am aflat că s-a internat la Spitalul Câmpulung și că a dat bani la doctori ca să îi treacă nu știu ce diagnostice false, să pară în acte că s-a lovit rău. Eu atunci când am fugit cu mașina ca să nu ne bată Furdui am fost oprit și de poliție și mi-au luat permisul. Mi l-au dat înapoi după un an. S-a deschis și un dosar la Poliția Câmpulung, dosar de care s-a ocupat un domn polițist Gheorghe Herovic care a decedat între timp. Nu am mai primit nimic de atunci de la Poliția Câmpulung”.

„Vasile Furdui l-a sprijinit în campanie pe primar”

Despre Vasile Furdui, fostul sclav de la Berevoești spune că acesta avea o mare putere în comună. „L-a sprijinit pe primar, alături de alți romi, în campania din 2012. Furdui apare chiar în niște poze și niște pliante alături de primar. Prin comună, Vasile Furdui se lăuda că e un fel de consilier din partea romilor pe la Primărie și că se știe bine cu primarul și că nimeni nu are ce să îi facă. I-am zis și primarului de problemele de la Gămăcești, dar mi-a zis că acolo romii fac legea și că nu are ce să le facă”, ne-a declarat P.M.

Vasile  Furdui, la loc de cinste în 2012 pe pliantele electorale alături de Florin Bogdan Proca

10 03În urmă cu câteva luni, când a venit la redacția Jurnalul de Argeș, Gigel Fănel Proca, tatăl actualului primar de la Berevoești, ne-a lăsat un pliant electoral din 2012, atunci când fiul său a candidat pentru primul mandat la primărie din partea UNPR. În fotografia de pe pliant tronează la loc de cinste, alături de Proca jr. și senior, proprietarul de sclavi Vasile Furdui din Gămăcești.
Întrebat de ce l-a pus pe Furdui pe lista cu susținători și care a fost rolul acestuia în alegerea fiului său, Proca jr, ca primar, Proca senior ne-a spus doar atât: „e băiat de treabă”. Nici nu se putea altfel, că doar d'aia l-a pus și pe lista de susținători.   

Publicat în Dezvaluiri

Bogdan Florin Proca, primarul comunei Berevoești, a chefuit duminică, până în zori, la Casa Boierului, acolo unde a avut loc petrecerea de după încreștinarea băiețelului său, de șase săptămâni, Antonio Florin Proca. Micuțul a fost botezat la biserica Adormirea Maicii Domnului din Trivale la slujbă participând mândrii părinți, nașii și prietenii apropiați. După ceremonia religioasă, evenimentul a fost marcat boierește, cu bucate alese și muzică pe gustul invitaților. Pe toată durata chefului, primarul Proca nu și-a putut dezlipi privirea de la băiețelul care îi seamănă ca o picătură de apă și de la mama acestuia, frumoasa Claudia.

Publicat în Actualitate

# Declarația îi aparține uneia dintre martorele din procese, care are în familie un băiat care a fost bătut la Berevoești până a paralizat # Exclusiv. Reportaj la procesele stăpânilor de sclavi de la Berevoeşti

Publicat în Actualitate

La Bascov, zeci de romi au ajuns să se bată în plin centru al comunei. Tot la Bascov, unui polițist-motociclist care a pus la pământ trei romi ce săriseră să îl bată cu bâtele, i s-a recomandat de către colegi să nu facă plângere și mai mult chiar, tot el a fost chestionat de ce s-a autoapărat. La Berevoești, timp de 12 ani, zeci de romi au ținut în sclavie și torturat mai mulţi amărâți fără ca Poliția, Primăria, Protecția Copilului sau orice altă autoritate să aibă o reacție fermă.

Publicat în Opinii

Pe 11 septembrie, Curtea de Apel Pitești a dat verdictul în recursul în care cinci dintre stăpânii de sclavi de la Berevoești îl făcuseră împotriva pedepselor primite prin sentința din 15 martie a.c. a Tribunalului Argeș. Magistrații Curții de Apel Pitești au respins apelurile celor cinci stăpâni de sclavi, astfel că aceștia vor avea de executat pedepse cu închisoarea, unele blânde raportat la gravitatea faptelor. Plus că din pedepse se va scădea perioada de peste un an petrecută în arest preventiv. Sentința este definitivă.
În urmă cu aproape șase luni, cinci dintre cei 38 de stăpâni de sclavi de la Berevoești au fost condamnați de Tribunalul Argeș la închisoare cu executare, pedepsele fiind cuprinse între 3 și 5 ani și 4 luni de detenție. Cei cinci au făcut însă apel, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel Pitești.
Pe 15 martie a.c., Tribunalul Argeș a dat sentința în cazul celor cinci stăpâni de sclavi. Iată care au fost pedepsele de închisoare cu executare: Ciprian Onică-4 ani și 4 luni, Aurel Onică-5 ani și 4 luni, Viorel Grancea-4 ani și 4 luni, Silvia Grancea-3 ani, Ionuț Grancea-4 ani și 4 luni. Tuturor li se va reduce din pedepsă perioada petrecută în arest preventiv din 13 iulie 2016 și până în prezent.

Publicat în Actualitate
Judecătorii Curţii de Apel Piteşti au respins marți contestațiile formulate de 4 dintre stăpânii de scavi de la Berevoești împotriva deciziei Tribunalul Argeş care a menţinut starea de arest preventiv, după ce, anterior, mai respinsese contestațile altor patru.
 
„Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii Ursu Iosif, Furdui Costinel Ionuţ, Marinoiu Marian şi Grancea Daniel, în prezent aflaţi în stare de arest la Penitenciarul Mioveni, împotriva încheierii din data de 29 august 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 16/109/2017/a6 (...)“,  se arată în  prima hotărâre.

Iar cea de-a doua soluție, tot definitivă,  sună la fel: „Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii Feraru Nicolae Crinu Alin Brumaru, Costel Feraru, Vasile Mugurel Feraru, împotriva încheierii din data de 29 august 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 19/109/2017/a7. Fiecare contestator inculpat a fost obligat să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 130 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
 
Indivizii, trimişi în judecată pentru trafic de persoane ceruseră  instanţei eliberarea, susţinându-şi nevinovăţia. 
 
Publicat în ACTUALITATE

Vă aduceți aminte de cei doi copii minori sclavi, Costinel și Ionuț Dragoș, luați de autorități din infernul de la Gămăcești? Ei bine, frații, acum în vârstă de 12 și 14 ani, au fost preluați de către DGASPC Argeș și, după ce au început un proces intens de recuperare cu psihologii de la Centrul de Plasament din Trivale, unde au fost internați, au început să intre în ritmul unei vieți normale. Unul dintre ei nu avusese nici măcar un an de școală, iar celălalt fusese lăsat repetent pentru abandon în perioada de sclavie.

Publicat în Dezvaluiri

Lume bună, artiști deosebiți și atmosferă antrenantă la Ziua comunei Berevoești. Autoritățile locale s-au străduit să aducă pe scenă artiști consacrați, printre care Maria Dragomiroiu, Emilia Ghinescu și mulți alții iar manifestarea a ieșit în general bine, adică fără accese de sclavie evidentă.

Publicat în Culise
Pagina 1 din 4