Opinii (662)

Recunosc din start că ideea mi-a dat-o colega Alina Crângeanu, după o lecție de transparență pe care ne-a servit-o justiția din Italia și care ne-a lăsat mască pe toți cei care lucrăm la Jurnalul de Argeș. Alina mi-a zis direct în cursul zilei de luni seara, după ce terminase de redactat articolul despre reținerea la Pitești a lui Nicola Inquieto, unul dintre cei trei frați, locotenenți toți ai capului mafiot din Caserta, Michele Zagaria: „Uite, Gabi, noi scriem despre mafia italiană și despre Omerta și constatăm că Omerta funcționează și în Argeș, însă la nivel de instituții publice. Poate ar trebui să scrii despre asta”. Și chiar scriu, fiindcă lecția de transparență a justiției italiene ne-a copleșit. Am intrat în posesia rechizitoriului complet, de 321 de pagini, în italiană desigur, avizat de judecătorul Federica Colucci de la Tribunalul din Napoli, prin care doi dintre frații Inquieto, plus alte patru persoane, toţi implicaţi în activități criminale, fie în Italia, fie la Pitești, au fost trimişi în judecată. Avem totul, de la prima filă, cu ștampila și nr. de înregistrare de la Tribunalul din Napoli, cu specificația „Per copia conforme all originale” și până la ultima pagină, cea cu semnătura judecătorului și a grefierului, plus un indice, pe pagini, cu acuzațiile, probatoriul și numele acuzaților propuși spre a fi trimiși în judecată. Sunt 321 de pagini care conțin inclusiv înregistrări ambientale și telefonice, din mașină sau din casă, cu dialogurile lui Nicola Inquieto cu complicii săi, fie din mafia napoletană, fie de la Pitești. Surprinzător, în rechizitoriu sunt convorbiri în care Nicola Inquieto vorbește cu cele trei soții ale sale (primele două - foste, ultima - cea actuală) sau face referiri la ele, ca să nu spunem că pe unele le amenință direct. Mi-a atras atenția o înregistrare în care italianul vorbește cu unul dintre complici despre faptul că soția sa e gravidă și că mama sa, care se află la el, la Pitești, nu prea se înțelege cu nevasta (ultima) pe motiv că niciuna nu înțelege limba celeilalte și de aici apar și diferite neînțelegeri. La noi, deontologii  ar fi sărit imediat că apar la dosar discuții din mediul privat, la italieni văd că nu se pune, ba le mai fac și publice. Și câte și mai câte lecții nu am învățat noi, ca ziariști, lecturând acest rechizitoriu  pe care începem să-l publicăm, încă din acest număr, în serial.
Ce transparență mai mare decât asta să vrem, din moment ce la dosar există tabele cu evoluția firmelor deschise la Pitești de către reprezentantul mafiei,  acționariatul și evoluția acestor societăți, precum și fiecare sumă transferată de italian către complicii săi din Camorra? Sau fiece euro extras cu cardul de către Nicola, de către soțiile sale sau chiar de către angajații mai apropiați din firmă, fie că ATM-urile au fost operate la Pitești, Napoli sau Amsterdam? Și aici ne întoarcem la autoritățile române și la lipsa lor de transparență. Rechizitoriile le primim, când le mai primim, doar cu inițialele  celor trimiși în judecată, fără stenograme la dosare și cu foarte multe date acoperite cu pastă corectoare sau blurate, dacă ne referim la suport video. Dosarele în care sunt implicați peștii mari, așa-numitele gulere albe, nu le primim mai niciodată și asta ne dă foarte serios de gândit despre anumite complicități, dintre politicieni și oameni de afaceri, pe de o parte, și justiție, pe de alta. Joia trecută, când omul Camorrei era reținut la Pitești, pe strada Petre Ispirescu din cartierul Găvana, Parchetul și justiția din Italia informaseră deja presa despre percheziții (dovadă că Rai Uno, televiziunea publică italiană, dezbătea subiectul în direct, iar prestigiosul cotidian La Republica își trimisese ziariști în Argeș), în vreme ce DIICOT-ul n-a scos nicio vorbă. Abia pe seară au dat un comunicat de presă în care reluau aceleași informații pe care le văzuseră, probabil, în presa italiană. Asta e diferența între Italia și România: la ei Omerta funcționează la mafioți, la noi aproape că dă ora exactă în instituțiile publice. Avem o lege 544 privind accesul la informațiile de interes public, care aproape că e ignorată de instituțiile publice și ne lovim de această încălcare a legii aproape săptămână de săptămână. Închei cu un ultim exemplu. Citiți în pagina 7 un interviu în exclusivitate cu ziarista din Italia care a scris încă din vara anului trecut despre ancheta care îl viza pe Inquieto și care a și fost amenințată de acesta, dovadă că are și acum escortă de la poliția italiană.
Asta e diferența fundamentală dintre noi și ei. La italieni, ziariștii sunt apărați de Parchet și de justiție împotriva mafiei, la noi mafioții sunt apărați de instituții să nu scrie ziariștii despre ei. Inutil să mai amintesc că eu și colega Alina Crângeanu am dat cu subsemnatul la Parchet că am fi divulgat  informații clasificate, după ce Jurnalul de Argeș a publicat celebrul raport făcut de IGPR despre mafia de la Permise. Și în care am arătat că principalii șefi din IJP Argeș responsabili de acest dezastru nu doar că nu au fost dați afară, ci păstrați în instituție, ba unii chiar au fost promovați și se bucură acum de o pensie considerabilă. Mama ei de țară și de justiție!

De ce ratează constant Argeșul șansa de a fi un brand internațional turistic al României? La întrebarea asta - ce are, bineînțeles, și o nuanță retorică-ar putea răspunde mai întâi cei care conduc județul. Cei care conduc Argeșul și sunt interesați mai mult să se laude cu tot felul de proiecte mărunte și ineficiente decât cu proiecte mari și de impact internațional. Și mă enervez constant când văd ce de obiective turistice minunate și speciale are Argeșul și cât de puțin sunt ele promovate de autorități. Și când mă refer la promovare nu mă gândesc la o pagină web simplă și simplistă ori la o pagină de Facebook actualizată ocazional. Mă refer la un marketing turistic agresiv, în sensul cel mai bun al cuvântului. Mă refer chiar la o pagină web specializată și dinamică, pe care să fie promovat Argeșul turistic în mai multe limbi. Și sunt destui oameni specializați în comunicare și PR în județ care ar putea asigura fără probleme un conținut atractiv. Sunt destule județe și orașe care nu au obiectivele turistice de vis ale Argeșului și care atrag constant mulți turiști de peste hotare. Uitați-vă numai la Alba-Iulia și Oradea cum au atras cu folos și eficiență proiecte cu fonduri europene și cum sunt promovate în străinătate. Ar putea să facă asta și Argeșul? Ar putea, cu siguranță, dacă ar avea promotori competenți și cu interes real pentru comunități.
Sincer, sunt revoltat când văd cum ratează constant Argeșul șansa de a fi un brand internațional turistic al României. Gândiți-vă doar la câteva exemple de obiective ce ar putea atrage sute de mii de turiști anual: Cetatea Poienari, barajul Vidraru, Vila Florica, Mănăstirea Curtea de Argeș, fosta închisoare Pitești, biserica rupestră de la Corbii de Piatră - cea mai veche din România. Da, sunt primari care fac eforturi pentru a promova atuurile turistice. E bine, dar nu e suficient. Trebuie un efort concertat. Trebuie interes la cel mai înalt nivel instituțional al județului. Trebuie ca autoritățile să formeze o echipă fără culoare politică. De ce? Pentru că Argeșul e o mină de aur din punct de vedere turistic. O mină de aur cu termen de valabilitate nelimitat și cu potențial de cel puțin câteva zeci de milioane de euro anual. Și mai bat monedă legat de turism și pentru că îmi doresc ca Argeșul să nu mai fie dependent economic de Dacia și de furnizorii săi. Fără Dacia și renașterea ei spectaculoasă, Argeșul ar fi fost acum Valea Jiului 2. Cu Dacia și un turism promovat ca la carte, Argeșul ar putea fi un județ-motor al României. E anormal ca un județ cu mari speranțe și pretenții să fie dependent doar de Dacia. Dacia e deja primul brand internațional al județului, turismul ar putea fi al doilea brand. Se poate? Bineînțeles că se poate, stimați oficiali, stimați politicieni și lideri de județ. Veți scoate câteva rictusuri după ce veți citi acest editorial care, cu siguranță, este în asentimentul majorității argeșenilor. Pentru că argeșenii s-au săturat ca resursele turistice uriașe ale județului să fie pseudopromovate de pseudopromotori. E timpul ca Argeșul să atragă proiecte europene cu adevărat eficiente pentru turism. Acum ori niciodată.

Mai există interes public în presa din Argeș? Câți dintre cei care se autointitulează ziariști mai servesc astăzi acestui deziderat? Și pun această întrebare fiindcă Sfintele Sărbători de Paște au venit cu o mare victorie pentru Jurnalul de Argeș. Una care confirmă că munca noastră de ani și ani de zile n-a fost în zadar. Practic, cea mai mare campanie de presă de interes public din istoria Piteștiului a avut un deznodământ fericit. Am readus Pădurea Trivale înapoi de la hoți. În termeni juridici, Direcția Silvică, adică statul român, a câștigat procesul prin care cele aproape 40 de ha teleportate de rechinii imobiliari pe axa Rătești-Pitești și vândute apoi unor oameni de afaceri evrei s-au întors în patrimoniul public. Pe latură civilă, subiectul e închis. Mai rămâne ca DNA să dea o soluție, dacă va da, pe latură penală, în dosarul despre care ne-a confirmat oficial că-l are în lucru. Miezul Pădurii Trivale, cea mai tentantă suprafață din punct de vedere imobiliar, s-a întors la piteșteni și nimeni nu va mai îndrăzni vreodată să-i schimbe statutul, acela de zonă de utilitate publică. Când mă întorc și privesc în timp, realizez că nu ne-a fost deloc ușor. Ne-am luptat cu prefecți și judecători, cu gulere albe, cu mafia silvică și cu cea din mediul de afaceri. Am publicat prima dintr-o serie lungă de investigații la nivelul anului 2008, dacă nu mă înșel. Au urmat altele și altele, în care am dezvăluit, pas cu pas, ce ticăloșie se pune la cale și cine sunt personajele principale. Nu ne-a speriat puterea lui Nenea și nici conexiunile lui Tetea. Am mers înainte pe drumul nostru, fiindcă știam că aveam dreptate și că servim unei cauze drepte. Am fost dați în judecată și hărțuiți prin instanțe, ba am și pierdut un proces pe fond după ce un judecător din Argeș ne-a obligat să plătim daune morale celor care puseseră umărul din greu la furtul Pădurii Trivale. A trebuit să strămutăm procesul și să ne judecăm tocmai unde se pune harta în cui, la Oradea, ca să întoarcem această decizie nedreaptă. Mama ei de justiție corectă din Argeș! Am continuat să scriem, deși semnale de intimidare ne veneau din toate direcțiile. Abia după vreo patru, cinci ani, Prefectura Argeș a cerut în instanță și a obținut anularea titlului oneros de proprietate, după ce tot ea îl semnase mai înainte. Lucrurile începuseră să se miște și gulerele albe s-au speriat. Odată obținută anularea titlului de proprietate, Direcția Silvică, adică statul, n-a avut încotro și a trebuit să deschidă acțiune în instanță pentru a aduce în patrimoniul public ceea ce i se furase. Deznodământul îl știți. N-am fost singurii (din presă da, am fost singurii!) care au pus umărul să aducă înapoi Pădurea Trivale de la hoți, au mai fost câțiva din instituții, dar, pe total, am fost foarte puțini. De aceea bucuria e foarte mare pentru noi, cei de la Jurnalul de Argeș. În vreme ce alții tăiau factură după factură sau luau bani la sacoșă spre a întoarce capul, noi ne vedeam puși în situația de a plăti daune morale hoților despre care care am scris că sunt hoți și au furat Pădurea Trivale. Mă opresc aici, că suntem în Săptămâna Mare și nu vreau să pară a trufie. Nu înainte însă de a repeta întrebarea cu care am început. Mai există interes public în presa din Argeș?

 

 

Vă intrigă titlul editorialului meu? Ar cam trebui. Și ar cam trebui să trezească prea multele autorități nepăsătoare din Argeș. Da, cazul celor 12 ani de sclavie de la Berevoești, cu zeci de copii și adulți torturați și bătuți fără milă, a fost posibil și datorită nepăsării și neimplicării autorităților, de la Primăria Berevoești și DGASPC Argeș până la Poliție și Prefectură. Autorități care s-au făcut că nu văd atrocitățile de la Berevoești, o mare rușine pentru un județ fără cap și fără coadă. Iar condamnările ce au început să fie date stăpânilor de sclavi de către magistrați sunt și ele – cu câteva mici excepții-revoltător de blânde. Cum să dai cinci ani de închisoare unui stăpân de sclav care a bătut și torturat ani în șir în mod cât se poate de conștient oameni amărâți fără nicio apărare? E mai mult decât revoltător, e ultra-strigător la cer. Dacă s-ar fi întâmplat o asemenea oroare în America, pedeapsa minimă ar fi fost închisoare pe viață, iar sute de mii de oameni ar fi ieșit în stradă. La noi, justiția subordonaților domnului Tudorel Toader e una subiectivă și blândă cu cei răi și dură cu cei blânzi.
La Pitești se face Marșul pentru Familie, un marș fariseist și plin de bigotism, însă nu s-a făcut niciodată un marș de susținere pentru bieții sclavi de la Berevoești. A trecut un an și opt luni de la izbucnirea scandalului de la Berevoești, scandal ce a făcut ocolul lumii, și nu am văzut niciun șef de instituție din Argeș să ia atitudine fermă, să aibă reacție rapidă. De fapt, nu am văzut niciun responsabil din vreo instituție publică   tras la răspundere sau reținut de DIICOT. Sunt zeci de angajați din instituțiile publice din Argeș, în principal din Pitești, Câmpulung Muscel și Berevoești, care au fost complici, inclusiv prin nepăsare și mușamalizare, la ororile comise în Gămăcești, satul groazei. Și niciunul dintre ei nu a plătit, așa cum ar fi fost normal și legal. E și ăsta un exemplu că instituțiile publice din Argeș sunt cele mai bune prietene ale stăpânilor de sclavi de la Berevoești. Ce așteptări să ai însă de la mult prea ineficientele instituții publice din Argeș, când ele nici măcar nu mai comunică și nu mai țin conferințe de presă de ani de zile? Pe vremea când erau prefecți Constantin Tămagă și Gheorghe Davidescu, instituțiile publice țineau conferințe de presă săptămânale. Iar exemplul negativ vine de la vârf. Prefectura Argeș și CJ Argeș de abia dacă mai țin 5-6 conferințe de presă pe an, la fel și Primăria Pitești. Comunicarea e zero, dar salariile sunt demne de cele ale unor corporatiști. Și în tot acest timp, în Argeș se înmulțesc problemele. Iar foștii sclavi de la Berevoești, ca și sute de alte persoane abuzate, de la cerșetori aduși cu forța în Pitești sau fete obligate să se prostitueze, sunt fără protecție și sprijin.

Îi urmăresc din ce în ce mai rar pe politicienii argeșeni, indiferent că e vorba de parlamentari, primari, consilieri locali ori mici membri de partid cu gura mare. Și de ce i-aș urmări? Ca să îi văd cum vorbesc și nu fac nimic? Ca să îi văd cum cultivă vrajba verbală și cum îi atacă pe adversari fără să aibă vreo inițiativă? De mai multe luni, cam de când a venit iarna asta cu prelungiri, sunt dezgustat de politica asta imundă de Argeș mai mult ca niciodată. De fiecare dată când văd vreun parlamentar de Argeș, fie schimb canalul, fie site-ul. Au trecut aproape 500 de zile de la ultimele alegeri parlamentare și niciunul dintre cei 13 parlamentari de Argeș, fie ei din PSD, PNL sau USR, nu s-a remarcat cu vreo realizare, fie ea și medie, pentru județul care i-a votat, pentru zecile de mii de alegători care și-au pus speranță în ei. Argeșul nu are parlamentari, are simulacre de parlamentari. Are doar 13 aleși, care postează ocazional pe Facebook pe unde s-au plimbat ori ce nu le place la adversarii politici, aleși care trimit comunicate de presă puține și rare, aleși care, atunci când deschid gura, te fac să îți acoperi urechile. A fi parlamentar de Argeș e cea mai bună sinecură: nu faci nimic pentru județ patru ani, îți iei lunar o groază de bani și, după un mandat, prin care ai trecut ca peștele prin apă te alegi și cu o pensie consistentă.
A, și parlamentarii de Argeș se mai ”pricep” la ceva: să învrăjbească, în loc să unească. Și, ca să îl parafrazez pe Steinbeck, nu e numai iarna vrajbei noastre. E și iarna vrajbei proaste. O vrajbă proastă și ineficientă, cultivată cu o demagogie dusă la paroxism de politicieni second-hand.
Probabil că Tudor Pendiuc și Constantin Nicolescu se iau cu mâinile de cap când văd în ce hal a ajuns PSD Argeș. Iar Brătienii se răsucesc în mormânt când văd involuția PNL Argeș și cota scăzută la care a ajuns. Cât despre USR Argeș, în afară de postările pe Facebook ale deputatului Ionuț Moșteanu și de vreo conferință anuală de presă, partidul e inexistent și ineficient în Argeș. Cât despre celelalte filiale de partide, acestea sunt atât de mici, încât nici cu lupa nu le vezi. Argeșul nu mai are lideri politici ca pe vremuri, Argeșul nu mai are politicieni de clasă și cu multe clase. Argeșul politic e o caricatură de prost-gust. Of, de fiecare dată când vorbesc de așa-zișii politicieni de Argeș mi se face dor de Brătieni!
Știu, vor fi unii care se vor simți lezați de cuvintele mele și vor spune că sunt caustic. Da, sunt caustic, pentru că îmi pasă de județul în care trăiesc. Și m-aș bucura ca și parlamentarilor de Argeș să le pese. M-aș bucura să îi văd cum se zbat cu adevărat ca să înceapă o dată lucrările la autostrada Sibiu-Pitești. M-aș bucura să îi văd cum se zbat cu fapta, și nu cu vorba, pentru ca să nu mai fie mii de gospodării în județ cu WC în fundul curții. M-aș bucura să îi văd cum se zbat pentru ca argeșenilor să le fie bine.
Din păcate, Argeșului nu îi e bine. Iar parlamentarilor de Argeș nici măcar nu le e rușine.

 

La recentul congres, Liviu Dragnea a făcut o reparație istorică PSD-iștilor argeșeni. În sensul că niște incompetenți, după cum i-a numit la Argeș TV chiar președintele lor, Șerban Valeca, nu pot fi reprezentați la nivel național, în Biroul Executiv, de un om competent, adică de același Șerban Valeca. Că n-are de unde și ceva nu se leagă, vorba ceea. E logic și de bun - simț cum a gândit Dragnea, pe principiul că e imposibil ca o cultură organizațională mediocră să producă un lider competent. Prin urmare, Daddy de la Teleorman i-a închis ușa Biroului Executiv Național în nas lui Șerban Valeca, tratându-l ca pe o amibă politică. Ca pe o nevertebrată, ca să traduc pentru Mark Taiwan de la APIA și alte PSD-iste cu neuronii în poșetă. Mai tare egalitate de șanse ca asta chiar nu există. Șerban Valeca a primit fix ce a semănat de când e șef al PSD Argeș, adică nimic. Restul e tăcere și durere. Pentru județul Argeș și pentru noi, că ei stau bine mersi pe salarii de multe mii de euro lunar, pe care și le-au dat singuri.  
Vreți un termen de comparație adecvat, asta ca să înțelegeți de ce a prăbușit PSD județul Argeș în Groapa Marianelor?  Toți vecinii noștri - Olt, Teleorman, Dâmbovița, Brașov, Sibiu, Vâlcea- au primit bani mai mulți de la guvern pentru infrastructura rutieră, deși rețeaua de drumuri a Argeşului e de două sau chiar de trei ori mai mare decât a fiecăruia dintre ei. Am ajuns o enclavă de slugărnicie în Regiunea Sud Muntenia. Toți își dau coate și râd de noi, ba chiar circulă bancul că nimeni nu mai poate lua o palmă în zonă, de la Dunăre la munte, din cauza fraierilor de la Argeș. Sau că nu mai e niciun loc virgin pe fundul lui Liviu Dragnea din cauza ventuzelor de la PSD Argeș.  
Acum, să stăm strâmb și să judecăm drept. Pe cine a preferat Liviu Dragnea ca vicepreședinte la nivel național, în locul lui Șerban Valeca? Pe Adrian Țuțuianu, președinte al  PSD Dâmbovița și lider al unui județ care a atras 80 de milioane de euro pe proiecte de infrastructură, comparativ cu doar 20 ale Argeșului. Spune asta ceva despre valoarea și eficiența unui președinte de partid? Eu zic că totul. În rest, rămâne să adune și să scadă (mai mult să scadă) PSD-iștii argeșeni, ca să vadă cât mai rămâne. Pentru județ şi pentru noi, că pentru ei, pe persoană fizică, sigur rămâne destul în cămară.

E elegant. Vorbește frumos. E politicos. Dacă s-ar fi născut în America, ar fi avut ceva șanse să fie un actor de succes. Cine știe, poate chiar l-am fi văzut în noaptea de 4 spre 5 martie la decernarea premiilor Oscar. Însă s-a născut în Argeș. Și, vrând nevrând (deși mai degrabă cred că vrând), de aproape patru ani este șeful învățământului din județ. O funcție-cheie cu multă răspundere și multe obligații. Asta și deoarece - pentru a îl parafraza pe Nicolae Bălcescu - educația este cea dintâî carte a unei nații. Iar în Argeș, din păcate, educația este o prioritate mai mult pe hârtie. OK, vor fi oficiali care îmi vor spune că în ultimii ani promovabilitatea la bac a crescut semnificativ. De acord, dar cu un Bac nu se face primăvară în învățământ. Un învățământ în care problemele sunt mai numeroase decât toate cadrele didactice la un loc. De la faptul că în școli și licee se consumă constant droguri până la faptul că profesorii nu mai sunt respectați și că multe școli sunt de ani buni vechi, friguroase și nereabilitate. Apropo de școli, citeam în urmă cu câteva săptămâni o statistică oficială a Ministerului Educației, conform căreia în Argeș sunt nu mai puțin de 104 școli cu WC în fundul curții. E mult? E enorm, șocant, inacceptabil. Trăim în secolul XXI și într-un județ ce se pretinde modern, peste o sută de școli nu au WC în clădire. Adică nu au condițiile minime. Totul, într-o țară membră a Uniunii Europene. Știu, probabil că domnul Dumitru Tudosoiu îmi va spune că primăriile finanțează școlile pe partea de infrastructură. Da, dar nu e un răspuns satisfăcător nici măcar în procent minoritar. Pentru că Inspectoratul Școlar Argeș are și el o răspundere mare, are pârghii prin care poate face ceva. Chiar nu s-ar putea face un proiect pe fonduri europene pentru ca toate școlile să aibă WC înăuntru? Cum să lași mii de elevi din Argeș să meargă iarna la WC în fundul curții de la școală pe un frig crâncen? E inuman. E anacronic. Parcă e - păstrând proporțiile, însă neuitând trecutul - un Experiment Pitești juvenil. Un experiment ascuns sub preș. Nu la fel de lipsit de inițiativă a fost domnul Tudosoiu când a fost să își schimbe cabina de duș de la Inspectorat. Și a făcut-o pe banii Ministerului. Nu vreau să fiu cârcotaș, și în instituții e nevoie de condiții moderne. Dar să îți faci cabină de duș cu bani de la Ministerul Educației când 104 școli din Argeș au WC în fundul curții sună a sfidare, ca să nu zic nepăsare.
Consilier local din partea PSD la Pitești, domnul Tudosoiu e foarte vocal la ședințe, mai mult sau mai puțin argumentat. M-aș bucura să fie la fel de vocal și incisiv, mai ales cu fapta, când e vorba de problemele învățământului argeșean. Și, apropo de Pitești, îmi permit să îi fac o sugestie nevinovată domnului Dumitru Tudosoiu: când are timp, să dea o raită prin școlile din centrul Piteștiului. Și o să vadă în procent covârșitor săli de clasă vechi și nemodernizate și WC-uri mizerabile.

De ceea ce mă temeam mai mult și avansam drept ipoteză, într-un articol din ediția trecută a ziarului nostru, se confirmă acum în mod oficial. Nu strugurele și nu viile, oricum desțelenite barbar de rechinii imobiliari, și nici măcar Brătienii nu-și mai regăsesc locul și rolul de brand pe efigia Ștefăneștiului. În heraldica acestui oraș, cu infrastructură de sat și administrație de rahat, și-a făcut loc un nou simbol: cel al gunoiului. Al deșeului periculos și nepericulos, dar la pungă gros, judecând după numărul record de firme care au acest obiect de activitate si operează la greu pe raza localității. Da, doamnelor, domnilor și stimați negri ce lucrați pe plantațiile unora dintre baronii gunoaielor cărora li s-a oferit cu atâta generozitate azil financiar în Ștefănești! Orașul dintre vii, după cum sună un logo de odinioară, a devenit acum orașul gunoaielor. Iar aici l-au adus gunoaiele umane care au consimțit, de la nivelul funcțiilor deținute, să se întâmple acest lucru. Conform unui raport al Gărzii de Mediu, care a luat la puricat Ștefăneștiul după ce Jurnalul de Argeș a dezvăluit că fosta localitate a Brătienilor e invadată de firme care depozitează gunoiul în mod neconform, nu mai puțin de 22 de astfel de societăți își au sediul sau punctul de lucru aici. Acest tip de activitate a devenit determinant pentru „Orașul dintre vii”, iar oficialităților, atât celor care conduc localitatea, cât și celor județene care-și au reședința aici, pesemne că le-a convenit din moment ce au tolerat proliferarea unui astfel de business. Problema e că mirosul puturos al gunoaielor arse le va trece și lor gardul la vară, atunci când Auschwitzul deșeurilor din zona Gării Florica va lucra la capacitate maximă, iar Excelențele lor își vor invita prietenii la un grătar. Problema e că și prin colonul lor şi al copiilor domniilor va circula aceeași apă extrasă din pânza freatică infestată a Ștefăneștiului. Cum s-a ajuns aici? Mărimile politice de ieri și de azi ale județului au tratat Ștefăneștiul exclusiv ca pe un oraș dormitor. Au mers pe ideea ca își fac vile aici doar că să doarmă peste noapte, iar dis de dimineață pleacă spre Pitești ca să dea ora exactă în județ. În restul timpului, au lăsat Ștefăneștiul la cheremul unor tâlhari care au făcut bani grei ridicând bariera la firmele de deșeuri. Care au venit, și tot au venit, până s-au înmulțit. Acum culeg ce au semănat. Cei care au rezidența în Ștefănești și conduc de la Pitești sau București, împreună cu cei care și-au bătut joc efectiv de Ștefănești având protecția politică a primilor.

De fapt, am „confundat” puțin lucrurile, culmea, ca să fie mai limpede ce vreau să spun. Dl profesor Bărbuceanu nu a zis nimic despre judecătorii de la Judecătoria Pitești. A zis despre ziariștii de la Jurnalul de Argeș, către profesorii din Universitatea Pitești și prietenii acestora din oraș și din lumea largă. De fapt, a scris și a trimis toate înjurăturile prin poșta electronică. Și bălăcăreala despre ziariști nu a fost doar o dată, a fost de foarte multe ori, pe parcursul a patru ani. Însă, de dragul argumentului, să presupunem că a zis despre grupul social al judecătorilor de la Judecătoria Pitești, pentru că nu e nicio diferență față de grupul social al ziariștilor de la Jurnalul de Argeș, din punct de vedere al unui proces echitabil.
Normal, pentru că ar trebui să trăim într-o societate normală, cel puțin un judecător de la Judecătoria Pitești l-ar da în judecată pe dl profesor Bărbuceanu și i-ar cere daune morale pentru fapta ilicită de a profera injurii în public despre el. Că dacă Bărbuceanu a zis ,,judecătorii de la Judecătoria Pitești”, eu înțeleg că oricare judecător de acolo, fără excepție, se poate considera subiect în cauză. Iar, în lumina acestui argument, toți ceilalți judecători de la Judecătoria Pitești, ar putea intra și ei în proces ca intervenienți. Iar judecător în respectivul dosar, tot pentru frumusețea argumentației, să presupunem că ar fi chiar președinta Judecătoriei Pitești.
Ei bine, stimați cititori, judecătorul dosarului îl întreabă pe dl profesor Bărbuceanu dacă i-a înjurat și bălăcărit pe judecătorii de la Judecătoria Pitești. Acesta, de bună credință pe fond, recunoaște. Dosarul rămâne în pronunțare, după care apare sentința. Din acest moment se intră în zona crepusculară. Pentru că doamna președintă a judecătoriei, judecător în cauză, scrie în sentință negru pe alb: „Conținutul trimiterilor nu face niciun fel de referire la persoana intervenienților...”. Așa începe pregătirea respingerii cererilor de chemare în judecată. Cum ar veni, dl profesor Bărbuceanu zice că judecătorii de la Judecătoria Pitești sunt proști, hoți, șantajiști, bețivi... însă fără să pomenească numele fiecăruia, iar judecătorul cauzei decide că nu e vorba de niciunul. După părerea mea, formularea de mai sus, cum că trimiterile liderului de sindicat Bărbuceanu Mircea „nu fac nici un fel de referire la persoana intervenienților”, arată limpede că judecătorul cauzei are probleme de înțelegere a limbii române. Cum ar fi vorba că nea Ion înjură pe toată lumea, dar persoanele de față se exclud.
Și continuă judecătorul cauzei în sentință: „aceștia (intervenienții) nu au produs nici un fel de dovezi cu privire la vătămarea suferită(...)
De aceea instanța apreciază că nu s-a făcut în nici un fel dovada prejudiciului, cu toate motivele pe care acesta trebuie să le îndeplinească (cert, direct și personal), motiv pentru care și cererile de intervenție vor fi respinse”.
Dacă în prima fază e vorba de lacune în cunoașterea limbii române, la partea cu prejudiciul e vorba de necunoașterea limbii juridice, a reglementărilor din domeniu. Citez din Decizia 153/2016 a ÎCCJ: „În acord cu jurisprudența națională și practica C.E.D.O., care a făcut o serie de aprecieri notabile în ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate...”. Iar dacă sunt prezumate, nu mai trebuie demonstrate! Q.E.D.
Dacă Judecătoria Pitești e un „srl”, unde nu se respectă deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție din România, să scrie asta pe firmă și astfel vom ști că acolo zeița Justiției nu e oarbă, ci are ochi, ba chiar ochi frumoși. Subliniez încă o dată, stimați cititori, că, în acest editorial, unde scrie „judecătorii de la Judecătoria Pitești” e vorba de ziariștii de la Jurnalul de Argeș, singura asemănare fiind că ambele grupuri sociale au aceleași drepturi cu privire la un proces echitabil. Nu am dat numele președintei Judecătoriei Pitești, ca să nu înțeleagă nimeni despre cine e vorba.
Cristian VASILE
   

P.S. Îi rog pe toți judecătorii, de la Judecătoria Pitești, din Argeș, din România și din întreaga lume, să înțeleagă rostul foarte important pe care îl au în societate.

Miercuri, 14 Februarie 2018 21:01

Frecţia şi infecţia

Scris de

De ce acest titlu? Fiindcă frecția e PSD Argeș, iar infecția e administrația de la Ștefănești. Sau, mai direct spus, frecția e Șerban Valeca, președintele de câlți al PSD Argeș și infecția o reprezintă pachetul promoțional și letal, format din primărița-Dezastru, Jenica Dumitru și viceprimarul Gelu Mihalcea, adică administrația PSD de la Ștefănești. Din ce mi-a fost dat să văd și să aud luni seara, la adunarea publică pentru dezbaterea bugetului, am înțeles rapid că Ștefăneștiul e pe cale să devină noul Bradu. Scandal, agresivitate, corupție, dezinteres pentru sărăcimea și clasa medie pe care le-a lovit la ficați criza transportului în comun și, peste toate, o viermuială de lipitori amușinând în jurul primăriței-Dezastru. În fapt și în drept, ca să folosesc o sintagmă din rechizitoriile cu care în curând vor începe să se obișnuiască cei de la Ștefănești, căpușele banului public au scanat-o rapid pe primăriță, înțelegând că e atât de săracă cu duhul într-ale administrației, încât actul de prăduire al comunei va deveni un simplu exercițiu de rezolvat în recreație. Problema de viață și de moarte la Ștefănești nu e că hoții cei noi vor să-i deșurubeze pe cei vechi de la ugerul bogat al acestui oraș, ci că primăria a devenit nefuncțională. Oamenii din primărie nu și-au mai luat salariile de două luni, iar pentru cetățenii localității care folosesc transportul public spre a ajunge la Pitești, acest serviciu a devenit mai dificil decât trecerea frontierei în vremea comunismului. Colac peste pupăză, cei care lucrează în străinătate și vin acasă să-și procure simple adeverințe și care au perioadă de ședere limitată, au toate șansele să nu le aibă la timp. Și câte și mai câte..! Pe primăriță a lăsat-o capul și a cedat nervos, după ședințele prelungite de terapie toxică în compania consilierei personale Lavinia Năstase. Culmea administrației, aceasta le-a cerut salariaților primăriei să învețe câte o poezie din Eminescu, deși unii dintre ei nu știu bine nici limba română, darămite fișa postului. Ce se întâmplă, doctore? Un prim și dezastruos efect al acestei consilieri toxice e că doamna Jenica a intrat în conflict cu aproape tot aparatul primăriei. Edilul Jenica Dumitru s-a certat cu secretara primăriei, cu contabila șefă, cu juriștii, vede peste tot numai spioni şi spioane. Așa s-a ajuns la situația catastrofală ca să rămână necheltuite 165 miliarde de lei vechi, reprezentând 80% din bugetul de investiții al acestui sat cu taxe de oraș, care e Ștefăneștiul. Așa s-a ajuns ca, după aproape doi ani de mandat al primăriței Jenica Dumitru, orașul să nu fie capabil să facă niciun proiect, fie finanțat de guvern, fie cu bani europeni. Asta în vreme ce există comune în Argeș care au trei, patru sau chiar cinci proiecte accesate.
Din acest motiv mă întorc la PSD Argeș și la președintele său de câlți, Șerban Valeca. Ați făcut experiențe pe locuitorii Ștefănești-ului cu o caricatură de primăriță și de organizație de partid, domnule Valeca! Acum spălați-vă cu ele pe cap! Din acest motiv, mulți dintre cei aflați luni seara la dezbaterea bugetului de la Casa de Cultură din Ștefănești au strigat „demisia” pentru întreaga conducere a primăriei și au cerut referendum. I-au fluierat pe primăriță și pe vicele Mihalcea și, pe cale de consecință, PSD-ul. Un singur lucru s-ar putea să-i încurce pe cei de la PSD Argeș. „Lumea nu e proastă, a început să se trezească”, a strigat cineva din public. Dacă, după Ștefănești, se trezește întreg Argeșul, care oricum a devenit în ultimii ani un punct de lucru al județelor Teleorman și Olt? Ce faceți atunci, domnule președinte Valeca? Vă luați echipamentul de judo și plecați la sală, lăsând baltă PSD Argeș? „Pe incompetenții din PSD Argeș”, ca să citez exact declarația dvs de la un post tv. Sau le dați un cap în gură, după cum s-a plâns primărița de la Ștefănești, că ați amenințat-o cu bătaia? Domnule Șerban Valeca, poate sunteți bun ca și cercetător, dar sunteți dezastru ca și conducător. De partid și în definitiv și de județ, fiindcă PSD e la putere și e singurul responsabil de soarta Argeșului. O infecție nu poate fi tratată de o Frecție.

Pagina 1 din 48