Angajat al Teatrului Al. Davila din toamna lui 2017, cunoscutul și apreciatul actor Constantin Cotimanis are prestații foarte aplaudate și la Pitești, spectacolele jucându-se cu casa închisă. Cum Bebe Cotimanis trebuie să stea cel puțin o treime din fiecare lună la Pitești pentru repetiții și spectacole, s-a găsit o soluție și privind cazarea acestuia. Maestrul Cotimanis are drept locuință temporară o vilă închiriată de către Consiliul Județean Argeș la marginea Piteștiului. Iar de aici și până la Teatrul Al. Davila maestrul face cel mult 10 minute cu mașina.

Publicat în Culise
Miercuri, 31 Ianuarie 2018 23:41

Caleidoscop

Donații pentru construirea teatrului Davila

Primăria Piteşti a semnat pe 22 iunie 1910 un contract de antrepriză cu doi ingineri din Bucureşti, fraţii Virgil şi Panfil Ionescu pentru construirea Teatrului din oraş. Primarul Piteştiului de la acea vreme Nicolae Dumitrescu a oferit salariul său pe un an, iar Ion I.C. Brătianu şi Vintilă Brătianu au donat câte 2.000 de lei pentru această construcţie.

Primul arhiepiscop catolic al Bulgariei, despre Pitești

În 1640 a avut loc prima din cele şase călătorii în Ţara Românească, întreprinse cu scopul observării şi sprijinirii comunităţilor catolice de aici, ale lui Petru Bogdan Baksic, episcop de Galipolii şi primul arhiepiscop catolic al Bulgariei (1642). Cu această ocazie, înaltul prelat a notat în jurnalul său: „Mai este încă oraşul Piteşti, în apropierea munţilor, aşezat pe dealuri, lângă râul Argeş; de o parte a râului se află câmpii şi păduri şi de cealaltă parte, spre munţi, sunt dealuri şi vii care sunt în număr mare şi dau vinurile cele mai bune din Ţara Românească. Are biserici frumoase şi o mănăstire de călugări. Aici nu sunt catolici, doar când vin negustori «la târg». Are 200 case de români, adică vreo mie de suflete, oameni ceva mai înstăriţi. Se face o pâine foarte frumoasă, albă şi gustoasă”.

Tedeum pentru căderea Plevnei la Piteşti

Pe 29 noiembrie 1877, primăria oraşului Piteşti aduce la cunoştinţă populaţiei, printr-o publicaţie, căderea Plevnei. Piteştenii erau îndemnaţi să-şi exprime bucuria printr-o baie de lumină. Locuitorii erau chemaţi să vină seara în centrul oraşului însoţiţi de torţe şi lumânări. A doua zi, pe 30 noiembrie, la catedrala Sf. Nicolae piteştenii au asistat la un tedeum.

Conferinţa judeţeană a Partidului Naţional-Popular

1946, iunie 9. Conferinţa judeţeană a Partidului Naţional-Popular, constituit datorită reorganizării Uniunii Patrioţilor, Congresul din 10-12 ianuarie 1946, Bucureşti.

Deschiderea Galeriei de Artă

1971, aprilie 30. Deschiderea Galeriei de Artă a Muzeului Judeţean Argeş, amenajată în Primăria Veche (1886), printre şefii de secţie Lucian Cioată, Valeriu Dobrin, Augustin Lucici. Incendiu şi pagube materiale, 30 noiembrie 1973, deteriorări, cutremurul de pământ din 4 martie 1977, reabilitarea structurii de rezistenţă a clădirii, 1978-2006.

Zilele Culturale „Liviu Rebreanu”

1984, noiembrie 26-27. Zilele Culturale „Liviu Rebreanu” (1885-1944), Pitești și Valea Mare, dedicate apropiatului Centenar de la naștere și împlinirii a 40 de ani de la încetarea din viață a marelui scriitor, ediții ulterioare.

(Informaţii selectate din „Piteşti-620, memento”, de Petre Popa)

Publicat în Discovery

# Exclusiv. Primul interviu acordat de maestrul Constantin Cotimanis de când a venit la Teatrul Davila

Unul dintre cei mai apreciați și bine cotați actori români, Constantin Cotimanis este de mai multe luni angajat al Teatrului Al. Davila din Pitești. Un mare câștig pentru scena teatrală piteșteană. Cu zeci de roluri memorabile pe scenele marilor teatre din Capitală, Constantin Cotimanis are și o filmografie de calibru, cu roluri în filme de mare succes precum Misterele Bucureștilor, Hotel de Lux, Asfalt Tango sau Amen, acesta din urmă în regia marelui Costa-Gavras. Am stat de vorbă telefonic de mai multe ori cu Constantin Cotimanis până să reușesc să mă văd față în față cu celebrul actor. Și, după o săptămână de conversații telefonice, ne-am întâlnit în locuința închiriată în care stă în Pitești, într-o zonă liniștită situată aproape de ieșirea din oraș. Și am avut bucuria să descopăr un interlocutor plin de vervă, umor și sinceritate.

„La Pitești este un sâmbure de fantezie extraordinar în public”

4 02# Ce v-a convins să veniți să colaborați cu Teatrul Al. Davila din Pitești?
- Răspunsul e simplu, are două cuvinte: Nicu Poghirc. Noul director al teatrului, cu care am colaborat foarte bine. Am lucrat înainte cu regizorul Nicu Poghirc la „Soțul păcălit” al lui Moliere, cu Loți Cocea, la Râmnicu Vâlcea. Nicu Poghirc este o capacitate, veți vedea cum se va schimba în bine teatrul din Pitești.
# Aveți câteva luni de când lucrați la teatrul din Pitești. Care sunt impresiile după aceste prime luni?
- Aici este un sâmbure de fantezie extraordinar în public. Am întâlnit aici un public extraordinar. Reacționează la replică, mai mult de atât, reacționează la gând, lucru rar și în București și în marile orașe. Publicul din Pitești reacționează la o privire, la un gând. Este un public deosebit de subtil, nu în toată masa lui, pentru că asta e imposibil. Dar cei care sunt atrași de teatru sunt într-adevăr talentați. Octavian Cotescu spunea că „tu poți să fii oricât de talentat pe scenă, dacă publicul nu e talentat în seara aia, nu ai făcut nimic”. Și la Teatrul Al. Davila am întâlnit aproape seară de seară un public deosebit de talentat, atât publicul matur, cât și cel tânăr.
# Cum au reacționat actorii de la Pitești când au aflat că le veți fi coleg?
- Sunt niște oameni minunați. A existat o oarecare distanță la început. Dar n-am venit singur, am venit și eu cu „gașca” mea, cu Paula Chirilă, Adrian Păduraru. Ne-am înțeles din prima. Pe tărâmul ăsta ori te resping, ori te înțelegi. Și am avut darul să ne înțelegem. Și cred că îl avem în continuare.

„Am avut un coleg de clasă din Pitești, pe Jean Roxin”

# Vă leagă amintiri speciale de teatrul din Pitești, de foștii actori de aici sau chiar de Pitești și de Argeș?
- Am avut un coleg de clasă din Pitești. S-a retras acum, este vorba de Jean Roxin. Îmi pare rău că nu mai suntem colegi. Acum el este la București, a plecat exact când am venit eu la Pitești. Mi-o fi pasat mie vreo chestie... (Râde) Habar n-am. Jean Roxin a fost un actor deosebit. Legat de Pitești, mai am amintiri cu Viorel Boiceanu, prieten din studenție, el era un soi de impresar al trupei Holograf la Costinești, pe când membrii trupei erau studenți.
# A fost dragoste la prima... replică între dumneavoastră și actorie?
- Nu. A fost la replica 414 (Râde). Absolvisem Liceul de Arhitectură, am intrat la Construcții, am renunțat la Construcții și lucrând la Proiect București s-a înființat o trupă de teatru de amatori condusă de un foarte mare profesor de teatru, recunoscut de specialiști. La Proiect București eu eram tehnician proiectant. Și pe vremea aceea se fugea de la și de muncă, cum se face și astăzi. Și unde era locul mai nimerit, decât în trupa de teatru a Proiect București? Asta a fost întâlnirea. Cântam la chitară, acolo am recitat pentru prima oară pe scenă. Ne-a chemat la Școala Populară, și acolo i-am întâlnit și pe Dan Puric și pe Ionel Mihăilescu la același minunat profesor Traian Aelenei, să-i dea Dumnezeu sănătate. Și examenul meu la Teatru s-a petrecut cam așa: toată lumea se pregătea să dea la Teatru, numai eu nu. Nici nu aveam de gând. Și m-a întrebat domnul profesor Traian Aelenei: „Tu ce-ai pregătit pentru examen?” „Examen la ce?” l-am întrebat eu. „Păi cum la ce? La Teatru. Este examenul peste o lună jumate”, mi-a răspuns. „Păi n-am pregătit nimic”, i-am replicat. Iar domnul profesor Aelenei mi-a spus: „Te rog eu să dai. Fă-mi mie o plăcere, dai o dată și gata”. Și am dat o dată examenul la Teatru și am intrat. Nu cred că mai dădeam a doua oară. Un soi de nebunie. Așa a vrut Cel de Sus.
# Riscă teatrele românești de provincie să ajungă o specie pe cale de dispariție?
- Nu. Cred într-o revigorare a teatrului românesc. Teatrul de provincie poate îmbrăca diferite forme, iar teatrul particular e una dintre formele de succes, și în București și în provincie. Undeva în viitor, cu o lege a sponsorizării adecvată, teatrul particular va funcționa din plin. Știu asta.
# De ce sunteți mai dependent: de teatru sau de film?
- Nu-s dependent nici de teatru, nici de film. Sunt dependent de mine dacă pot să fac teatru sau film. Nu sunt dependent de niciuna. Atașamentele de absolut de orice fel le dau deoparte. Nu mi-am dorit să joc nimic niciodată. Nu îmi doresc nici de acum încolo să joc ceva anume. Un filozof spune că nu ai multe lucruri de făcut în viață, ci doar primul lucru care îți iese în cale să îl faci cel mai bine. Cam aceasta e filozofia mea de a trăi de acum încolo, o filozofie îmbrăcată de vreo 10 ani.

Interpretează rolul unui preot într-un film despre tragedia de la Colectiv

# Declarați la un moment dat: „Iubesc personajele negative deoarece îţi dau prilejul să faci radiografii”. Care este personajul negativ preferat?
- Personajul public preferat e Grigore Varlam din „Lacrimi de iubire”. În rest, am avut personaje negative și în teatru. Pe Harpagon l-am făcut și mi-a plăcut foarte mult. În general fac tâlhari. Așa mi se dau. Probabil că am și fața asta... (Râde). În ultima vreme am interpretat doi popi. Ăsta e un contrabalans la toți tâlharii pe care i-am făcut. Am interpretat un preot în ultimul film al lui Tedy Necula, film ce va ieși pe piață în curând. Este un film despre tragedia de la Colectiv și se numește „Cobor la prima”. Este un film deosebit de emoționant.
# Ați debutat în film în 1983 în „Misterele Bucureștilor”, în rol de „pașoptist”. Cum a fost acea primă experiență cinematografică și colaborarea cu Florin Piersic și regretații Marga Barbu și Szobi Cseh?
- Szobi Cseh îmi era profesor la Institut și el a luat o grupă ca să facem pe pașoptiștii pe acolo. Regizor secund era Șerban Marinescu. A fost o experiență cu adevărat specială. Regizor era Doru Năstase.

Cum a devenit „vocea” de la Pro TV

# Aveți o voce specială. Când ați realizat prima oară puterea și impactul vocii dumneavoastră?
- Degeaba o realizezi tu, dacă nu o realizează alții.
# Și când au realizat-o alții?
- Cam cu un an înainte de înființarea PRO TV. Au vrut dublaj la desene animate și am făcut vocea de la Iisus din „Cartea Cărților”. Adrian Sârbu era patron acolo, pe la studiourile Canal 31, parcă. Și mi-a zis: „Tu vii să-mi faci promo-urile pentru PRO TV, că lansăm postul. Ai de înregistrat în noaptea asta”. I-am răspuns lui Adrian Sârbu: „Nu știu, nu mă pricep”. Și a replicat: „Ba te pricepi foarte bine, îți spun eu. Nimeni nu știe, că nu s-a mai făcut așa ceva”. Și am înregistrat în noaptea aia cam tot ce înseamnă primă promovare a PRO TV pe piață. Foarte interesant a fost. Și acum pregătesc în continuare noi voci.

Publicat în Cultura

Nicolae Poghirc, mofturosul director al Teatrului Al. Davila, mai are un of. După ce s-a plâns de buget și mai apoi de personal, Poghirc invocă acum lipsa acută a unui secretar literar. El spune că s-ar putea face mai multe dacă instituția pe care o conduce ar avea un astfel de post, acoperit cu un om de specialitate. Culmea e că are dreptate, fiindcă teatrul Davila n-a mai avut un secretar literar competent din perioada cretacică a lui Radu Baltazar, de la începutul anilor nouăzeci. De altfel, venerabilul  Radu Baltazar a fost și singurul secretar literar pentru care acest post n-a reprezentat o sinecură.  Ca să-l lăudăm, totuși, pe Nicolae Poghirc, remarcăm  că, de când se află la conducerea teatrului, afluența de public e în creștere. Iar cel mai recent exemplu l-am avut în week-endul trecut, la cele două spectacole cu ”Bădăranii” de Carlo Goldoni. Atât sâmbătă, la premieră, cât și duminică, sala Teatrului Al. Davila a fost plină. Și încă un plus: în distribuția celebrei piese au fost numai actori autohtoni. Astfel, Poghirc le-a închis gura și celor care spuneau că distribuie în roluri importante și-i favorizează astfel pe actorii aduși de la București.

Publicat în Culise

Două dintre instituțiile de cultură de prim-rang ale Piteștiului, Teatrul Al. Davila și Teatrul Așchiuță au de mai multe luni directori noi, în persoana lui Nicolae Poghirc și Paulei Chirilă. La audiență, cele două teatre stau extrem de bine. Nu același lucru se poate spune din păcate despre paginile web ale celor două teatre care arată de toată jena, fiind neactualizate de mult timp și cu informații vechi, foarte vechi. De pildă, pe pagina web a Teatrului Așchiuță, la secțiunea „Calendar” sunt trecute spectacolele din stagiunea precedentă și nu din cea actuală, cum ar fi normal. Ultimul spectacol menționat este din 23 aprilie a.c. Și tot pe pagina web de la Teatrul Așchiuță, din primăvara acestui an nu se mai pot face rezervări online, secțiunea nefiind funcțională. Iar din lipsă de metodă modernă de rezervări, părinții și copiii stau în fiecare sâmbătă și duminică la cozi mari la casa de bilete.
Probleme mari și în ceea ce privește pagina de internet a Teatrului Al. Davila. Pe pagina de deschidere, primul articol este legat de un spectacol din octombrie 2016, adică de mai bine de un an. La secțiunea „Repertoriu”, la rubrica „Stagiunea curentă”, nu apare nimic. Plus că pe site-ul Teatrului Al. Davila nu există o rubrică unde să fie prezentați actorii, așa cum este pe site-urile tuturor teatrelor de provincie din țară. La secțiunea „Noutăți”, cea mai „nouă” știre este din noiembrie 2016, insă are doar titlul, și anume „Programul Festivalului International al Teatrului de Studio - Editia a XX-a”. Când intri pe știre, te trezești cu următoarea... veste: „Această postare de pe Facebook nu mai este disponibilă. Este posibil să fi fost ştearsă sau ca setările de confidenţialitate a postării să fi fost schimbate”. Jenant pentru o instituție de cultură cu pretenții precum Teatrul Al. Davila se aibă o asemenea pagină de internet făcută parcă în bătaie de joc.
Practic, putem spune că în timp ce teatrele Al. Davila și Așchiuță au directori plătiți cu zeci de milioane, paginile web ale celor două instituții sunt de doi lei. Și totul, pe banii Consiliului Județean Argeș. Chiar așa, domnule președinte Dan Manu: vă place bătaia de joc online a celor două instituții de cultură finanțate de CJ Argeș?

 

Publicat în Culise

# Premieră la Davila, însă una penibilă
Scandal pe scenă, la teatrul Davila. Nu în vreo piesă, ci la propriu, între două nuci tari ale instituției piteștene. Ne referim la  managerul Nicolae Poghirc și la șefa secției Dramă, actrița Luminița Borta. Încă de prin vară au apărut voci care condamnau stilul mai autoritar de a conduce al noului director al teatrului,  care stil a început să provoace nemulțumiri printre angajați, ba chiar și printre croitoresele care și-au dat demisia la un moment dat. Femeia de serviciu, în timp ce mătura scările, ba chiar și câteva actrițe aflate la repetiții, au fost văzute, de asemenea, plângând. Acum, după deschiderea stagiunii, actrița Luminița Borta a „ieșit la scenă” și a început să reclame deschis comportamentul directorului Poghirc, pe care l-a și reclamat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Publicat în Dezvaluiri

# „Rodica Mandache a refuzat un proiect al Teatrului Davila știind ce cabine sunt aici, iar Bebe Cotimanis doarme la prieteni”, adaugă managerul teatrului piteștean
Teatrul Alexandru Davila se pregătește de o nouă stagiune, având la conducere un nou director. Cum dinspre instituția culturală mai sus-amintită au început să apară mai multe nemulțumiri, am mers la Teatrul Al. Davila pentru a vedea cum stau lucrurile în realitate.

Publicat în Dezvaluiri

Decedat la vârsta de 65 de ani din cauza unui stop cardiac, compozitorul Dumitru Lupu este omagiat de Teatrul “Alexandru Davila”, unde a activat ca dirijor. Trupul maestrului este depus la Casa Niculescu din Constanța, mâine, 24 iulie, urmând a fi înmormântat la cimitirul municipal Constanța. Colectivul Teatrului “Alexandru Davila” din Pitești, cei care l-au cunoscut, dar și cei care nu au avut privilegiul de a lucra împreuna, își exprimă regretul pentru pierderea unuia dintre cei mai buni slujitori ai scenei din România.

Dumitru Lupu s-a născut la 25 mai 1952 la Giurgiu si a absolvit cursurile Liceului de Muzică din Pitești și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secța Canto. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România, autor a peste 500 de lucrări muzicale păstrate în Cardex-ul Radiodifuziunii și Televiziunii Naționale.Autor de spectacole, inițiator al Festivalului „Mamaia copiilor”, semnatar de lucrări pentru copii, realizator de muzica pentru spectacole radiofonice, director muzical al serialului „Antologia umorului românesc” produs de TVR, Dumitru Lupu si-a dedicat întreaga viață muzicii.

Este menționat în lucrările locale „Istoria municipiului Pitești” și în „Teatrul Pitești, 60 de ani de existență”.

A fost dirijor al orchestrei Teatrului “Alexandru Davila” din Pitești între anii 1982 - 1990 și a participat la punerea în scenă a mai multor producții, printre care:
- Deşteapta pământului.... tace, de V. I. Popa, adaptare de Al. Darian, muzica Dumitru Lupu, regia Al. Darian, 15 septembrie 1984;
- Dragostea şi papucii, de Al. Darian, muzica Dumitru Lupu, regia Al. Darian, 17 aprilie 1985;
- Cabaret... cabaret, de Al. Constantinescu şi Constantin Zărnescu, muzica Dumitru Lupu, Camelia Dăscălescu, George Grigoriu, Marius Ţeicu, V. Vasilache, Vasile Veselovski, regia Al. Constantinescu şi Al. Darian, 23 martie 1986;
- Serenadă-n ritm de... haz, regia Al. Darian, muzica Dumitru Lupu, Camelia Dăscălescu, V. Vasilache - junior, Jolt Keresztei, D. Bartzer, Vicențiu Perniu, 27 decembrie 1986;
- Laleaua de Aur, concert muzical, regia Aurel Andrei, 11 iunie 1987 ;
- De la Mamaia... la Piteşti, regia Constantin Zărnescu, o prezentare a laureaţilor la Festivalul „Mamaia 1987”: Ileana Şipoteanu, Otilia Rădulescu, Daniel Iordăchioaie, Dumitru Lupu, regizor secund Octavian Ursulescu, 22 octombrie 1987;
- Ce mult te-am iubit, muzica Dumitru Lupu, regia Dorin Oancea, 19 ianuarie 1989 ;
- Laleaua de Aur, concurs interjudeţean de muzică uşoară, mai 1989 ;
- Unde mergi, iubirea mea?, spectacol muzical-coregrafic, de Dumitru Lupu şi Dorin Oancea, 13 ianuarie 1990.

A fost căsătorit cu interpreta de muzică ușoară Ileana Sipoteanu și are o fiică, Dumitrana Teodora. „Tocmai auzisem că este un post liber la teatrul din Pitești și m-am dus să particip la concurs. Și acolo am auzit că trebuia să vină un compozitor, Dumitru Lupu. Nu auzisem de el. Știam câteva piese din repertoriul lui, dar nu știam că sunt ale lui, pentru că eram foarte tânără, și el era foarte tânăr, dar era chiar atunci în mare vogă... Dar n-a venit azi, n-a venit mâine, n-a venit poimâine, iar eu făceam naveta și mă enervăm că nu vine. Și la un moment dat am zis: Domnule, dar stați așa, de ce nu vine domnul Lupu, că eu fac navetă de la Rucăr, sunt ocupată, am și eu ore la scoala... Și mi-au zis: asta este, domnul Lupu e și la București, dar când o să vină vă anunțăm. Și mi-am lăsat numărul de telefon, să mă sune”, a povestit Ileana Șipoteanu începuturile relației lor.
„Eu l-am remarcat, când era în comisie. Eu cântam rock, eu sunt o fire temperamentală, însă el când m-a văzut pe mine, așa, îmbrăcată într-un deux-piece, a zis: “Fata asta trebuie să cânte ceva romantic!”. (...) Așa a început... Mă invita la cofetăria de alături, era o cofetărie vizavi de teatru, unde cred că am mâncat sute de savarine”.

Publicat în ACTUALITATE

Astăzi, de ziua de naștere a soției sale, argeșeanca Ileana Șipoteanu, fostul dirijor al Teatrului Alexandru Davila, Dumitru Lupu, s-a stins din viață. Dumitru Lupu, ar fi vrut, în această dimineață, să meargă împreună cu fiica ei să cumpere flori pentru aniversarea Ilenei. Astăzi, Ileana Șipoteanu împlinește 50 de ani.
Născut în Giurgiu, Dumitru Lupu a urmat cursurile Liceului de muzică din Piteşti, apoi pe cele ale Conservatorului Ciprian Porumbescu, secţia canto-operă. De-a lungul anilor, a fost dirijor la Teatrul Alexandru Davilla din Piteşti, apoi a poposit la Teatrul Fantasio din Constanţa.
Este autorul a sute de cântece aflate în fonoteca radio-difuziunii române, a participat și a realizat sute de emisiuni TV, este autorul muzicii a numeroase spectacole și filme de lungmetraj pentru copii. Printre şlagărele compuse de Lupu se numără „Mă-ntorc la tine mare albastră”, „Hai vino iar în gara noastră mică” sau „Ce mult te-am iubit”.

Luni, de la ora, 13,00, va avea loc slujba de înmormântare la biserica Sf. Gheorge, compozitorul urmând a fi înmormântat în cimitirul municipal Constanța.

Publicat în ACTUALITATE

După naţionalizarea cinematografului particular „Aquila” din Piteşti, fostă proprietate a lui Constantin Mircea, din anul 1947 este transformat în Teatrul Muncitoresc Piteşti, în subordinea Consiliului Sindical Judeţean Argeş. Noua locaţie nu corespundea cerinţelor unui teatru, astfel încât s-a făcut apel la sindicaliştii argeşeni care şi-au cedat salariul pe o zi şi au prestat muncă voluntară,

Publicat în Discovery
Pagina 1 din 2