Miercuri, 02 Mai 2018 18:09

Caleidoscop

Prima reuniune a Teatrelor de Studio din România a avut loc la Teatrul  Davila

1980, februarie 28 - martie 2. Prima reuniune a Teatrelor de Studio din România, amfitrion scriitorul Valentin Silvestru, ediții ulterioare, directori ai Teatrului din Pitești, Constantin Zărnescu, Sorin Zavulovici, Radu Baltazar, Sevastian Tudor. Locație specială: Sala 125, inaugurată la 13 mai 1975. Reeditare în anul imediat următor. Deschiderea Muzeului Teatrului Alexandru Davila din Pitești (Fresca Nord), inițiator, actorul Ion Focșa (3 martie 1981).

Reorganizarea mişcării sindicale locale

În anul 1918 este reorganizată la Piteşti mişcarea sindicală locală, înfiinţându-se structuri pe ramuri de producţie, aşa cum ar fi Căi Ferate, Ţesătoria Română, Lemn-Mobilă sau Fier-metal.

Construirea Magistralei gazelor de sondă din Piteşti

1956-1957. Construirea Magistralei gazelor de sondă din Piteşti şi a Staţiei de reglare Prundu, şef de şantier, Ion Nicolescu, inovator şi inventator.

Înființarea Întreprinderii de Electricitate și Construcții Electrice Pitești

1957. Înființarea Întreprinderii de Electricitate și Construcții Electrice Rurale Pitești, funcțională, 1 aprilie 1958, subordonată Sfatului Popular Regional Argeș; contribuții importante la sporirea standardului de viață al locuitorilor, industrializare, dezvoltarea rețelei de medie și joasă tensiune, directori cunoscuți, Ion Marin, Ion Topârceanu, Gheorghe Budan. Din 1960, IRE Argeș, în prezent Electrica, importantă companie de distribuție.

Casa de Cultură a Tineretului devine Casa Studenților

1980, septembrie 15. Casa de Cultură a Tineretului (și Elevilor), construită în 1958, devine Casa Studenților. Anterior, în Complexul Gheorghe Doja funcționase Clubul Studenților, directori Dumitru Mateescu, Gheorghe Dobre.

Întreprinderea Textila a primit prin Decret Prezidențial Ordinul Muncii Clasa I

1981, martie 25. Prin Decret Prezidențial s-a acordat Ordinul Muncii Clasa I Întreprinderii Textila Pitești, pentru activitatea etalon din 1980, director Mircea Sfetcovici.

Deschiderea noii Policlinici pentru Adulți

1981, noiembrie 1. Deschiderea, pe actuala stradă I.C. Brătianu din Pitești, a noii Policlinici pentru Adulți, gândită inițial ca Policlinică cu Plată, precum și a Expoziției Mobila, existente și acum.

(Informaţii selectate din „Piteşti-620,  memento” de Petre Popa)

 

Publicat în Discovery

Recital la Festivalul „Monodrame” care a avut loc la Teatrul Municipal Bacău cu spectacolul „City Break”, textul Luminița Borta și regia Ania Cazan, fiica sa. Recitalul susținut pe scena băcăuană de actrița Teatrului „Alexandru Davila” s-a bucurat de un mare succes la public, iar cele două au fost invitate și la alte festivaluri de gen.

Publicat în Cultura

# Adrian Păduraru: „Teatrul şi filmul sunt porţi către fericire”

Unul dintre cei mai iubiți actori români, Adrian Păduraru (57 de ani), este din septembrie 2017 angajat al Teatrului Al. Davila. Devenit celebru după rolul din filmul „Declarație de dragoste” (1985), în care a jucat alături de Teodora Mareș, Adrian Păduraru are la activ numeroase roluri în filme și spectacole de teatru. Alte două filme în care a jucat și care au umplut sălile de cinema înainte de Revoluție au fost „Extemporal la dirigenție”, regia Nicolae Corjos (1987), și „Chirița în Iași”, regia Mircea Drăgan (1988).
Într-un interviu în exclusivitate pentru Jurnalul de Argeș, Adrian Păduraru vorbește despre colaborarea sa cu teatrul din Pitești, despre amintirile legate de Argeș, ca și despre cele mai speciale reacții primite după ce a jucat în „Declarație de dragoste”, unul dintre cele mai vizionate filme românești din toate timpurile.

„Primirea colegilor de la Pitești a fost una emoționant de călduroasă”

# Ce v-a convins să veniți să colaborați cu Teatrul Al. Davila din Pitești?
- Aș spune nu „ce”, ci „cine”. Directorul Nicolae Poghirc m-a convins să vin să joc aici. Nicu Poghirc are un proiect foarte bun și ambițios la Pitești, cu standarde înalte. Și asta mi s-a părut un lucru atractiv. A contat foarte mult că în aceeași perioadă a venit să colaboreze cu teatrul din Pitești și Bebe Cotimanis, care este un partener și un prieten cu care vreau să lucrez.
# Aveți mai bine de o jumătate de an de când colaborați cu teatrul din Pitești. Care sunt impresiile până acum? Cum simțiți publicul de la Pitești?
- Eu nu aș face o distincție între publicul din Pitești și cel din Capitală sau din Cluj sau din Iași. Este vorba mai degrabă de obișnuința evenimentelor interesante și autentic valoroase. Mi se pare un public dornic de teatru de calitate și să dea Dumnezeu să i se ofere acest teatru de calitate publicului din Pitești.
# Care a fost reacția  actorilor de la Teatrul Al. Davila când au aflat că le veți fi coleg?
- Primirea colegilor de la Pitești a fost una emoționant de călduroasă și o colegialitate normală. Și eu îmi doresc să am legături foarte bune cu colegii mei de la Pitești. La Pitești sunt actori talentați și în același timp niște foarte buni colegi.
# Vă leagă amintiri speciale de teatrul din Pitești, de foștii actori de aici sau chiar de Pitești și de Argeș?
- Da, sunt niște amintiri destul de vechi. Prin anii 1980 am făcut un turneu prin țară și am jucat și la Pitești. Am fost foarte impresionat de lalelele și de Simfonia Lalelelor, o expoziție absolut specială. Am senzația că acum sunt mai puține lalele la Pitești decât erau pe vremuri.
# Lansat în 1985, „Declarație de dragoste” este și acum unul dintre cele mai iubite filme românești din ultimele decenii. Care au fost cele mai speciale reacții pe care le-ați primit după „Declarație de dragoste”?
- Reacțiile au fost mai mult de natură umană decât de natură artistică. Pe mine m-au emoționat mai mult cele de natură umană. La început am cunoscut oameni botezați Ioana și Alexandru, după numele personajelor din film. Recent m-a oprit cineva pe stradă, un domn pe care îl chema Alexandru și care avea un băiețel și o fetiță pe care îi chema Ioana și Alexandru, deci nepoții generației care a văzut filmul „Declarație de dragoste”.
# Cum a fost să colaborați din nou cu Teodora Mareș în filmul „Coborâm la prima”, la 32 de ani după „Declarație de dragoste”?
- A fost emoționant, sunt totuși niște ani de când nu am mai lucrat împreună. Cinematografic vorbind, destinele noastre sunt unite în mintea spectatorilor.
# Ați colaborat cu actorul american Channing Tatum, de această dată în calitate de producător, pentru serialul „Comrade Detective”. Cum a fost această experiență româno-americană?
- Pentru adevărul istoric, aș vrea să spun că Channing Tatum nu a venit în România. A fost numai un producător delegat al lui aici, un coproducător al miniseriei. Experiența a fost una interesantă. Și pentru ei a fost o experiență specială și surprinzătoare, din ce am aflat, deoarece nu se așteptau să găsească la cealaltă margine a lumii actori care să poată face film atât de bine.

„Bâlbâielile gramaticale şi semantice ale unor oameni din domeniul politic şi administrativ mă fac să fiu uşor speriat faţă de viitorul culturii în România”

# Cum vedeți viitorul teatrelor de provincie? În roz? În gri?
- Nu cred în diferențe majore între un teatru din Capitală și un teatru din afara Bucureștiului. Nu cred în noțiunea de teatru de provincie, asta și pentru că 20 de ani am fost la Teatrul Național din Iași. Capitala teatrului într-o țară este locul în care se desfășoară producții teatrale de o valoare autentică. Asta se poate întâmpla oriunde și în orice moment. Eu cred că ceea ce se va întâmpla cu teatrele din București se va întâmpla și cu teatrele din țară. Sunt ușor speriat, pentru că lipsa de pregătire temeinică a unor oameni care ar trebui să fie bine pregătiți - și mă refer aici la domeniul politic și administrativ - bâlbâielile gramaticale și semantice mă fac să fiu ușor speriat față de viitorul culturii și, implicit, față de cel al teatrului în România. Sper însă că, alături de publicul care e dornic de valoare teatrală, vom depăși împreună handicapul acesta al mai puținei apetențe față de cultură.
În încheiere, aș dori să spun că le doresc cititorilor Jurnalului de Argeș să fie fericiți. Teatrul și filmul sunt porți către fericire. Le mai doresc, de asemenea, să aibă acces la lucruri de valoare și să nu finanțeze subcultura.

 

Publicat în Cultura
Miercuri, 14 Martie 2018 20:54

A murit fostul senator Radu Baltazar

S-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani Radu Baltazar, fost senator de Argeş şi fost director adjunct al Teatrului Al. Davila din Piteşti. Un om cu o aleasă cultură, Radu Baltazar s-a născut la Piteşti pe 4 iulie 1937. A absolvit Liceul Nicolae Bălcescu (actualul Colegiu Naţional I.C. Brătianu) în 1954, iar în 1960 a absolvit Facultatea de Drept din Iaşi.
Şi-a desfăşurat mai bine de patru decenii din activitatea profesională în slujba Teatrului Al. Davila. A fost pe rând la Teatrul Al. Davila jurisconsult (1960-1966), consilier juridic şi director adjunct (1966-1992; 1996-2006). Radu Baltazar a fost senator de Argeş (1992-1996), reprezentând Frontul Salvării Naţionale, ulterior, Grupul Independenţilor, şi consilier judeţean din partea Partidului Social Democrat (2000-2004). Memorialist (teatru, muzică, literatură, cinematografie, note de călătorie), a publicat studii, articole şi interviuri, colaborând cu ziarul „Argeşul”, „Cronica română”, „Timpul”, „Curentul” etc. Numele său este legat şi de numeroase interpelări şi dezbateri legislative.
„Personalitate boemă a culturii argeşene, Radu Baltazar a fost unul dintre oamenii care nu s-au văzut pe scenă, dar fără de care spectacolele artistice nu ar fi putut avea loc şi n-ar fi avut strălucire şi succes la public. A fost un om care nu a primit aplauze pe scenă, dar era prezent mereu în spatele activităţii teatrale argeşene. Alături de alţii, a contribuit la existenţa Teatrului «Alexandru Davila» în lumea teatrului românesc, a culturii şi în lumea spectatorilor piteşteni, argeşeni, români şi din alte ţări din Europa.
I-a secondat pe Constantin Dinischiotu, Mihai Radoslavescu, Constantin Zărnescu, Sorin Zavulovici şi Sebastian Tudor, directori ai Teatrului «Alexandru Davila», în perioada 1966-2006, cu o pauză între 1992 şi 1996, când a fost senator de Argeş. Cei care l-au cunoscut şi cu care a lucrat la teatrul din Piteşti îi aduc un ultim omagiu”, este mesajul transmis de echipa Teatrului Al. Davila.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Publicat în Actualitate

Angajat al Teatrului Al. Davila din toamna lui 2017, cunoscutul și apreciatul actor Constantin Cotimanis are prestații foarte aplaudate și la Pitești, spectacolele jucându-se cu casa închisă. Cum Bebe Cotimanis trebuie să stea cel puțin o treime din fiecare lună la Pitești pentru repetiții și spectacole, s-a găsit o soluție și privind cazarea acestuia. Maestrul Cotimanis are drept locuință temporară o vilă închiriată de către Consiliul Județean Argeș la marginea Piteștiului. Iar de aici și până la Teatrul Al. Davila maestrul face cel mult 10 minute cu mașina.

Publicat în Culise
Miercuri, 31 Ianuarie 2018 23:41

Caleidoscop

Donații pentru construirea teatrului Davila

Primăria Piteşti a semnat pe 22 iunie 1910 un contract de antrepriză cu doi ingineri din Bucureşti, fraţii Virgil şi Panfil Ionescu pentru construirea Teatrului din oraş. Primarul Piteştiului de la acea vreme Nicolae Dumitrescu a oferit salariul său pe un an, iar Ion I.C. Brătianu şi Vintilă Brătianu au donat câte 2.000 de lei pentru această construcţie.

Primul arhiepiscop catolic al Bulgariei, despre Pitești

În 1640 a avut loc prima din cele şase călătorii în Ţara Românească, întreprinse cu scopul observării şi sprijinirii comunităţilor catolice de aici, ale lui Petru Bogdan Baksic, episcop de Galipolii şi primul arhiepiscop catolic al Bulgariei (1642). Cu această ocazie, înaltul prelat a notat în jurnalul său: „Mai este încă oraşul Piteşti, în apropierea munţilor, aşezat pe dealuri, lângă râul Argeş; de o parte a râului se află câmpii şi păduri şi de cealaltă parte, spre munţi, sunt dealuri şi vii care sunt în număr mare şi dau vinurile cele mai bune din Ţara Românească. Are biserici frumoase şi o mănăstire de călugări. Aici nu sunt catolici, doar când vin negustori «la târg». Are 200 case de români, adică vreo mie de suflete, oameni ceva mai înstăriţi. Se face o pâine foarte frumoasă, albă şi gustoasă”.

Tedeum pentru căderea Plevnei la Piteşti

Pe 29 noiembrie 1877, primăria oraşului Piteşti aduce la cunoştinţă populaţiei, printr-o publicaţie, căderea Plevnei. Piteştenii erau îndemnaţi să-şi exprime bucuria printr-o baie de lumină. Locuitorii erau chemaţi să vină seara în centrul oraşului însoţiţi de torţe şi lumânări. A doua zi, pe 30 noiembrie, la catedrala Sf. Nicolae piteştenii au asistat la un tedeum.

Conferinţa judeţeană a Partidului Naţional-Popular

1946, iunie 9. Conferinţa judeţeană a Partidului Naţional-Popular, constituit datorită reorganizării Uniunii Patrioţilor, Congresul din 10-12 ianuarie 1946, Bucureşti.

Deschiderea Galeriei de Artă

1971, aprilie 30. Deschiderea Galeriei de Artă a Muzeului Judeţean Argeş, amenajată în Primăria Veche (1886), printre şefii de secţie Lucian Cioată, Valeriu Dobrin, Augustin Lucici. Incendiu şi pagube materiale, 30 noiembrie 1973, deteriorări, cutremurul de pământ din 4 martie 1977, reabilitarea structurii de rezistenţă a clădirii, 1978-2006.

Zilele Culturale „Liviu Rebreanu”

1984, noiembrie 26-27. Zilele Culturale „Liviu Rebreanu” (1885-1944), Pitești și Valea Mare, dedicate apropiatului Centenar de la naștere și împlinirii a 40 de ani de la încetarea din viață a marelui scriitor, ediții ulterioare.

(Informaţii selectate din „Piteşti-620, memento”, de Petre Popa)

Publicat în Discovery

# Exclusiv. Primul interviu acordat de maestrul Constantin Cotimanis de când a venit la Teatrul Davila

Unul dintre cei mai apreciați și bine cotați actori români, Constantin Cotimanis este de mai multe luni angajat al Teatrului Al. Davila din Pitești. Un mare câștig pentru scena teatrală piteșteană. Cu zeci de roluri memorabile pe scenele marilor teatre din Capitală, Constantin Cotimanis are și o filmografie de calibru, cu roluri în filme de mare succes precum Misterele Bucureștilor, Hotel de Lux, Asfalt Tango sau Amen, acesta din urmă în regia marelui Costa-Gavras. Am stat de vorbă telefonic de mai multe ori cu Constantin Cotimanis până să reușesc să mă văd față în față cu celebrul actor. Și, după o săptămână de conversații telefonice, ne-am întâlnit în locuința închiriată în care stă în Pitești, într-o zonă liniștită situată aproape de ieșirea din oraș. Și am avut bucuria să descopăr un interlocutor plin de vervă, umor și sinceritate.

„La Pitești este un sâmbure de fantezie extraordinar în public”

4 02# Ce v-a convins să veniți să colaborați cu Teatrul Al. Davila din Pitești?
- Răspunsul e simplu, are două cuvinte: Nicu Poghirc. Noul director al teatrului, cu care am colaborat foarte bine. Am lucrat înainte cu regizorul Nicu Poghirc la „Soțul păcălit” al lui Moliere, cu Loți Cocea, la Râmnicu Vâlcea. Nicu Poghirc este o capacitate, veți vedea cum se va schimba în bine teatrul din Pitești.
# Aveți câteva luni de când lucrați la teatrul din Pitești. Care sunt impresiile după aceste prime luni?
- Aici este un sâmbure de fantezie extraordinar în public. Am întâlnit aici un public extraordinar. Reacționează la replică, mai mult de atât, reacționează la gând, lucru rar și în București și în marile orașe. Publicul din Pitești reacționează la o privire, la un gând. Este un public deosebit de subtil, nu în toată masa lui, pentru că asta e imposibil. Dar cei care sunt atrași de teatru sunt într-adevăr talentați. Octavian Cotescu spunea că „tu poți să fii oricât de talentat pe scenă, dacă publicul nu e talentat în seara aia, nu ai făcut nimic”. Și la Teatrul Al. Davila am întâlnit aproape seară de seară un public deosebit de talentat, atât publicul matur, cât și cel tânăr.
# Cum au reacționat actorii de la Pitești când au aflat că le veți fi coleg?
- Sunt niște oameni minunați. A existat o oarecare distanță la început. Dar n-am venit singur, am venit și eu cu „gașca” mea, cu Paula Chirilă, Adrian Păduraru. Ne-am înțeles din prima. Pe tărâmul ăsta ori te resping, ori te înțelegi. Și am avut darul să ne înțelegem. Și cred că îl avem în continuare.

„Am avut un coleg de clasă din Pitești, pe Jean Roxin”

# Vă leagă amintiri speciale de teatrul din Pitești, de foștii actori de aici sau chiar de Pitești și de Argeș?
- Am avut un coleg de clasă din Pitești. S-a retras acum, este vorba de Jean Roxin. Îmi pare rău că nu mai suntem colegi. Acum el este la București, a plecat exact când am venit eu la Pitești. Mi-o fi pasat mie vreo chestie... (Râde) Habar n-am. Jean Roxin a fost un actor deosebit. Legat de Pitești, mai am amintiri cu Viorel Boiceanu, prieten din studenție, el era un soi de impresar al trupei Holograf la Costinești, pe când membrii trupei erau studenți.
# A fost dragoste la prima... replică între dumneavoastră și actorie?
- Nu. A fost la replica 414 (Râde). Absolvisem Liceul de Arhitectură, am intrat la Construcții, am renunțat la Construcții și lucrând la Proiect București s-a înființat o trupă de teatru de amatori condusă de un foarte mare profesor de teatru, recunoscut de specialiști. La Proiect București eu eram tehnician proiectant. Și pe vremea aceea se fugea de la și de muncă, cum se face și astăzi. Și unde era locul mai nimerit, decât în trupa de teatru a Proiect București? Asta a fost întâlnirea. Cântam la chitară, acolo am recitat pentru prima oară pe scenă. Ne-a chemat la Școala Populară, și acolo i-am întâlnit și pe Dan Puric și pe Ionel Mihăilescu la același minunat profesor Traian Aelenei, să-i dea Dumnezeu sănătate. Și examenul meu la Teatru s-a petrecut cam așa: toată lumea se pregătea să dea la Teatru, numai eu nu. Nici nu aveam de gând. Și m-a întrebat domnul profesor Traian Aelenei: „Tu ce-ai pregătit pentru examen?” „Examen la ce?” l-am întrebat eu. „Păi cum la ce? La Teatru. Este examenul peste o lună jumate”, mi-a răspuns. „Păi n-am pregătit nimic”, i-am replicat. Iar domnul profesor Aelenei mi-a spus: „Te rog eu să dai. Fă-mi mie o plăcere, dai o dată și gata”. Și am dat o dată examenul la Teatru și am intrat. Nu cred că mai dădeam a doua oară. Un soi de nebunie. Așa a vrut Cel de Sus.
# Riscă teatrele românești de provincie să ajungă o specie pe cale de dispariție?
- Nu. Cred într-o revigorare a teatrului românesc. Teatrul de provincie poate îmbrăca diferite forme, iar teatrul particular e una dintre formele de succes, și în București și în provincie. Undeva în viitor, cu o lege a sponsorizării adecvată, teatrul particular va funcționa din plin. Știu asta.
# De ce sunteți mai dependent: de teatru sau de film?
- Nu-s dependent nici de teatru, nici de film. Sunt dependent de mine dacă pot să fac teatru sau film. Nu sunt dependent de niciuna. Atașamentele de absolut de orice fel le dau deoparte. Nu mi-am dorit să joc nimic niciodată. Nu îmi doresc nici de acum încolo să joc ceva anume. Un filozof spune că nu ai multe lucruri de făcut în viață, ci doar primul lucru care îți iese în cale să îl faci cel mai bine. Cam aceasta e filozofia mea de a trăi de acum încolo, o filozofie îmbrăcată de vreo 10 ani.

Interpretează rolul unui preot într-un film despre tragedia de la Colectiv

# Declarați la un moment dat: „Iubesc personajele negative deoarece îţi dau prilejul să faci radiografii”. Care este personajul negativ preferat?
- Personajul public preferat e Grigore Varlam din „Lacrimi de iubire”. În rest, am avut personaje negative și în teatru. Pe Harpagon l-am făcut și mi-a plăcut foarte mult. În general fac tâlhari. Așa mi se dau. Probabil că am și fața asta... (Râde). În ultima vreme am interpretat doi popi. Ăsta e un contrabalans la toți tâlharii pe care i-am făcut. Am interpretat un preot în ultimul film al lui Tedy Necula, film ce va ieși pe piață în curând. Este un film despre tragedia de la Colectiv și se numește „Cobor la prima”. Este un film deosebit de emoționant.
# Ați debutat în film în 1983 în „Misterele Bucureștilor”, în rol de „pașoptist”. Cum a fost acea primă experiență cinematografică și colaborarea cu Florin Piersic și regretații Marga Barbu și Szobi Cseh?
- Szobi Cseh îmi era profesor la Institut și el a luat o grupă ca să facem pe pașoptiștii pe acolo. Regizor secund era Șerban Marinescu. A fost o experiență cu adevărat specială. Regizor era Doru Năstase.

Cum a devenit „vocea” de la Pro TV

# Aveți o voce specială. Când ați realizat prima oară puterea și impactul vocii dumneavoastră?
- Degeaba o realizezi tu, dacă nu o realizează alții.
# Și când au realizat-o alții?
- Cam cu un an înainte de înființarea PRO TV. Au vrut dublaj la desene animate și am făcut vocea de la Iisus din „Cartea Cărților”. Adrian Sârbu era patron acolo, pe la studiourile Canal 31, parcă. Și mi-a zis: „Tu vii să-mi faci promo-urile pentru PRO TV, că lansăm postul. Ai de înregistrat în noaptea asta”. I-am răspuns lui Adrian Sârbu: „Nu știu, nu mă pricep”. Și a replicat: „Ba te pricepi foarte bine, îți spun eu. Nimeni nu știe, că nu s-a mai făcut așa ceva”. Și am înregistrat în noaptea aia cam tot ce înseamnă primă promovare a PRO TV pe piață. Foarte interesant a fost. Și acum pregătesc în continuare noi voci.

Publicat în Cultura

Nicolae Poghirc, mofturosul director al Teatrului Al. Davila, mai are un of. După ce s-a plâns de buget și mai apoi de personal, Poghirc invocă acum lipsa acută a unui secretar literar. El spune că s-ar putea face mai multe dacă instituția pe care o conduce ar avea un astfel de post, acoperit cu un om de specialitate. Culmea e că are dreptate, fiindcă teatrul Davila n-a mai avut un secretar literar competent din perioada cretacică a lui Radu Baltazar, de la începutul anilor nouăzeci. De altfel, venerabilul  Radu Baltazar a fost și singurul secretar literar pentru care acest post n-a reprezentat o sinecură.  Ca să-l lăudăm, totuși, pe Nicolae Poghirc, remarcăm  că, de când se află la conducerea teatrului, afluența de public e în creștere. Iar cel mai recent exemplu l-am avut în week-endul trecut, la cele două spectacole cu ”Bădăranii” de Carlo Goldoni. Atât sâmbătă, la premieră, cât și duminică, sala Teatrului Al. Davila a fost plină. Și încă un plus: în distribuția celebrei piese au fost numai actori autohtoni. Astfel, Poghirc le-a închis gura și celor care spuneau că distribuie în roluri importante și-i favorizează astfel pe actorii aduși de la București.

Publicat în Culise

Două dintre instituțiile de cultură de prim-rang ale Piteștiului, Teatrul Al. Davila și Teatrul Așchiuță au de mai multe luni directori noi, în persoana lui Nicolae Poghirc și Paulei Chirilă. La audiență, cele două teatre stau extrem de bine. Nu același lucru se poate spune din păcate despre paginile web ale celor două teatre care arată de toată jena, fiind neactualizate de mult timp și cu informații vechi, foarte vechi. De pildă, pe pagina web a Teatrului Așchiuță, la secțiunea „Calendar” sunt trecute spectacolele din stagiunea precedentă și nu din cea actuală, cum ar fi normal. Ultimul spectacol menționat este din 23 aprilie a.c. Și tot pe pagina web de la Teatrul Așchiuță, din primăvara acestui an nu se mai pot face rezervări online, secțiunea nefiind funcțională. Iar din lipsă de metodă modernă de rezervări, părinții și copiii stau în fiecare sâmbătă și duminică la cozi mari la casa de bilete.
Probleme mari și în ceea ce privește pagina de internet a Teatrului Al. Davila. Pe pagina de deschidere, primul articol este legat de un spectacol din octombrie 2016, adică de mai bine de un an. La secțiunea „Repertoriu”, la rubrica „Stagiunea curentă”, nu apare nimic. Plus că pe site-ul Teatrului Al. Davila nu există o rubrică unde să fie prezentați actorii, așa cum este pe site-urile tuturor teatrelor de provincie din țară. La secțiunea „Noutăți”, cea mai „nouă” știre este din noiembrie 2016, insă are doar titlul, și anume „Programul Festivalului International al Teatrului de Studio - Editia a XX-a”. Când intri pe știre, te trezești cu următoarea... veste: „Această postare de pe Facebook nu mai este disponibilă. Este posibil să fi fost ştearsă sau ca setările de confidenţialitate a postării să fi fost schimbate”. Jenant pentru o instituție de cultură cu pretenții precum Teatrul Al. Davila se aibă o asemenea pagină de internet făcută parcă în bătaie de joc.
Practic, putem spune că în timp ce teatrele Al. Davila și Așchiuță au directori plătiți cu zeci de milioane, paginile web ale celor două instituții sunt de doi lei. Și totul, pe banii Consiliului Județean Argeș. Chiar așa, domnule președinte Dan Manu: vă place bătaia de joc online a celor două instituții de cultură finanțate de CJ Argeș?

 

Publicat în Culise

# Premieră la Davila, însă una penibilă
Scandal pe scenă, la teatrul Davila. Nu în vreo piesă, ci la propriu, între două nuci tari ale instituției piteștene. Ne referim la  managerul Nicolae Poghirc și la șefa secției Dramă, actrița Luminița Borta. Încă de prin vară au apărut voci care condamnau stilul mai autoritar de a conduce al noului director al teatrului,  care stil a început să provoace nemulțumiri printre angajați, ba chiar și printre croitoresele care și-au dat demisia la un moment dat. Femeia de serviciu, în timp ce mătura scările, ba chiar și câteva actrițe aflate la repetiții, au fost văzute, de asemenea, plângând. Acum, după deschiderea stagiunii, actrița Luminița Borta a „ieșit la scenă” și a început să reclame deschis comportamentul directorului Poghirc, pe care l-a și reclamat la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Publicat în Dezvaluiri
Pagina 1 din 2