# Pentru ce vă riscaţi credibilitatea, domnule doctor Pascu? # Avocatul familiei Enache: „Cum pot spune că n-au depus nicio solicitare, când spitalul le-a și răspuns la cerere?” # Anterior, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean, dr. Marius Pascu declarase: „Spitalul nu a înregistrat nicio cerere din partea acestei doamne pentru eliberarea de documente medicale”.

În numărul precedent al ziarului nostru precizam că Paula Enache, femeia căreia i-a dispărut copilul imediat după ce a venit pe lume (prin cezariană, în 1992), s-a  adresat luna aceasta DIICOT pentru deslușirea misterelor acestui caz straniu în care femeia suspectează răpirea bebelușului său de către o asistentă a Spitalului Județean, cu presupusa complicitate a unor doctori. Asta, în condițiile în care, potrivit propriilor investigații făcute de femeie, în registrul de la morgă, fiul ei nu apare, cu toate că acum 27 de ani i s-a comunicat că micuțul a murit. Referitor la această problemă, poziția spitalului, care a pus la îndoială veridicitatea fișelor de internare pe care femeia arată că s-au făcut, din pix, modificări flagrante, a fost că nu spitalul i-a pus la dispoziție documentele și că unitatea nu se apucă să caute în arhive dovezi, atâta vreme cât femeia nu a făcut niciun demers pentru solicitarea vreunui document. Paula Enache îl contrazice pe purtătorul de cuvânt Marius Pascu cu un răspuns primit chiar din partea spitalului, în 2015, la una dintre adresele înaintate de ea unităţii.

O parte dintre suspiciunile femeii care își caută cu disperare copilul despre care i s-a spus că ar fi murit la două zile după naștere sunt alimentate și de faptul că pe fișele sale din perioada spitalizării, în posesia cărora a intrat la 23 de ani de la naștere, s-au făcut niște modificări asupra duratei evoluției sarcinii.
„A fost trecut numărul 30 peste cel de 40 de săptămâni, așa cum era în realitate. Această modificare este secondată de schimbarea mai multor date, în sensul în care copilul devine mai mic și se transformă în făt, în conformitate cu evoluția sarcinii la 30 de săptămâni, regresând la greutatea de 970 g, cel mai probabil pentru a fi transformat în avorton. De altfel, din prima fișă de observație, cea din data de 19.05.1992, rezultă că eram însărcinată în 40 de săptămâni, singurul motiv plauzibil pentru care au fost făcute modificările în cea de-a doua fișă fiind acela de a crea aparența că nașterea a avut loc înainte de termen, lucru care putea justifica ideea că fiul meu ar fi decedat din motive obiective”, arată femeia în plângerea înaintată, săptămâna trecută, DIICOT, Serviciul Teritorial Piteşti.
Reamintim că după ce a fost contactat de Jurnal de Argeş, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean, dr. Marius Pascu,  şi-a manifestat îndoiala cu privire la documentele deţinute de femeie, precizând că nu spitalul i le-a eliberat.
„Spitalul nu a înregistrat nicio cerere din partea acestei doamne pentru eliberarea de documente medicale. Nu știu  ce documente a prezentat  această doamnă, probabil este doar o chestiune de presă. Spitalul nu se apucă să facă cercetări fără să i se solicite acest lucru, iar până la momentul de față această doamnă nu ne-a solicitat nici documentele amintite, nici  informații legate de deces”, a declarat, pentru Jurnal de Argeș, dr. Marius Pascu, purtătorul de cuvânt al  Spitalului Județean Argeș.

Documentul deținut de femeie are ștampila spitalului

6 01Paula Enache are însă dovada că a înaintat o astfel de solicitare Spitalului Judeţean. Este vorba de un document ce poartă antetul şi ştampila spitalului, eliberat în 2015 şi semnat de fostul manager al unităţii, Sorin Vasilescu.
„Cum pot spune că n-au depus nicio solicitare, când  spitalul le-a și răspuns la cerere?”, se întreabă Florentin Sorescu, avocatul familiei Enache.
Femeia speră ca DIICOT să facă lumină în cazul dispariţiei copilului său pe care mărturiseşte că n-a apucat să-l vadă, nici viu şi nici mort.
„Scopul acestei plângeri este acela de a se face verificări pentru a vedea dacă copilul meu chiar a murit sau, din contră, trăiește și a fost dat spre adopție, organele de urmărire penală fiind abilitate să verifice adopțiile efectuate în acea perioadă sau alte date din care ar putea rezulta că al meu copil apare ca fiind născut de o altă mamă. În consecință, rog să admiteți plângerea astfel cum a fost formulată, iar dacă veți constata că fapta a cărei sancționare v-o cerem este prescrisă, să soluționați cauza pe latură civilă, în sensul de a face toate investigațiile necesare pentru a afla dacă al meu copil trăiește și către cine a fost dat spre adopție”, se arată în plângerea amintită.

„Ne-a spus că a intrat în blocaj renal”

Pentru cei care se întreabă  de ce Paula Enache a părăsit spitalul fără să-şi ia acasă copilul  viu sau mort, trebuie amintit contextul în care femeia a plecat acasă.
„Asistenta ne-a recomandat să părăsim cât mai repede spitalul pentru că, dacă voi petrece noaptea acolo, singură, depresia mea va deveni una extrem de severă. La rugămintea noastră de a ne da explicații privind cauza morții, ținând cont că până la acel moment nu era nimic îngrijorător, ne-a spus că a intrat în blocaj renal, aceasta fiind cauza decesului. Fără a suspecta nimic și extrem de bulversați, am părăsit spitalul. Nu ni s-a eliberat nici certificat de naștere, nici certificat de deces și nici nu am mai văzut din acel moment copilul, viu sau mort”, spune femeia precizând că aceeași asistentă a asigurat-o că spitalul se va ocupa de toate procedurile ce urmează decesului.

Paula Enache cere inclusiv audierea anestezistului şi a neonatologului

Femeia a solicitat să fie audiați nu doar asistenta medicală  Ionela G., ci și medicul anestezist care a fost în sala de operație, precum și toate persoanele care pot fi identificate ca putând să furnizeze relații despre această împrejurare, inclusiv medicul de gardă neonatolog.

Publicat în Actualitate

# Femeia a făcut plângere penală împotriva  unei asistente și a cerut introducerea Spitalului Județean în cauză

Într-un număr anterior al ziarului nostru relatam poveste unei mame care după 25 de ani de când a dat naștere primului său copil își caută disperată  băiatul despre care i s-a spus că ar fi murit la doă zile după naștere.  În urma propriilor sale investigații, a descoperit că  micuțul nu apare în registrul de decese al Spitalului Județean și că, mai mult, pe fișele sale din arhiva spitatlului, apar o serie de modificări, greu de descifrat. E convinsă că băiețelul ei  este unul dintre copiii dați spre adopție din spilal, pe bani grei, în anii 90 şi suspectează o complicitate asistente-medici în cadrul spitalului Județean. Marți, 20 februarie, femeia a făcut o plângere împotriva unei asistente despre care crede că a fi în spatele acestei dispariții și a solicitat DIICOT să dispună introducerea în cauză, ca parte responsabilă civilmente, a Spitalului Județean de Urgență Argeș.

„În fapt, am fost internată la Spitalul Județean de Urgență Argeș pe data de 23.05.1992, moment în care am născut prin cezariană și externată pe data de 25.05.1992. Precizez că am născut prin cezariană la recomandarea dr. Guină Doina și dr. Soceanu, pentru a nu avea probleme. Sarcina era în săptămâna 40. Băiețelul s-a născut viu, cântărind 3 kg la naștere și a avur scor APGAR „9”. Mi s-a spus că fiul meu este sănătos din toate punctele de vedere. Imediat după ce am născut, am fost mutată la reanimare și, sub pretextul că trebuie să mă restabilesc complet după operație, nu mi-a fost adus copilul nici măcar o dată. Pe data de 25.05.1992, asistenta medicală I.G. împotriva căreia am înțeles să formulez plângere, l-a așteptat pe soțul meu în parcarea din fața spitalului, spunându-i că trebuie să-i dea o veste îngrozitoare și anume că al nostru  copil a murit. Mai exact, i-a cerut acestuia ajutorul pentru a-mi da vestea, recomandându-ne să părăsim cât mai repede spitalul pentru că, dacă voi petrece noaptea acolo, singură, depresia mea va deveni una extrem de severă. La rugămintea noastră de a ne da explicații privind cauza morții, ținând cont că până la acel moment nu era nimic îngrijorător, ne-a spus că a intrat în blocaj renal, aceasta fiind cauza decesului.Fără a suspecta nimic și extrem de bulversați, am părăsit spitalul, fiind externată pe data de 25.05.1992. Menționez că nu ni s-a eliberat nici certificat de naștere, nici certificat de deces și nici nu am mai văzut din acel moment copilul, viu sau mort”, aşa își începe femeia plângeerea formulată prin avocatul său, Florentin Sorescu, împotriva asistentei, acum pensionară
 Femeia o acuză pe angajata spitalului Județean de răpirea copilului dar ia în calcul și alte variante.
„În egală măsură, poate fi vorba de infracțiunea de ucidere din culpă sau de omor. Totodată, solicităm să dispuneți introducerea în cauză, ca parte responsabilă civilmente, a Spitalului Județean de Urgență Argeș, cu sediul în Pitești, str. Aleea Spitalului nr. 36, jud. Argeș, în vederea restabilirii, dacă și cât mai e cu putință, a situației anterioare.De asemenea, această plângere poate viza și alte persoane care cel mai probabil au avut o contribuție la comiterea infracțiunii pentru care solicităm punerea în mișcare a acțiunii penale”, se mai arată în documentul amintit.
 Femeia a început investigațiile pe cont propriu. A obținut  fișele  spitalizării sale pe care a constatat cu uimire existența unor modificări pe care le suspicionează ca fiind făcute pentru ascunderea unor ilegalități.
„S-au făcut niște modificări asupra duratei evoluției sarcinii, fiind trecut numărul 30 peste cel de 40 de săptămâni, așa cum era în realitate(...) Copilul devine mai mic și se transformă în făt, în conformitate cu evoluția sarcinii la 30 de săptămâni, regresând la greutatea de 970 g, cel mai probabil pentru a fi transformat în avorton”, explică femeia.

Ce spun oficialii  spitalului

20 marius pascu„Spitalul nu a înregistrat nicio cerere  din partea acestei doamne pentru eliberarea de documente medicale. Nu știu  ce documente a prezentat  această doamnă, probabil este doar o chestiune de presă. Spitalul nu se apucă să facă cercetări fără să i se solicite  acest lucru, iar până la momentul de față această doamnă nu ne-a solicitat nici documentele amintite, nici  informații legate de deces”, a declarat, pentru Jurnal de Argeș, dr. Marius Pascu (foto), purtătorul de cuvânt al  Spitalului Județean Argeș.

Paula Enache: „Eram rătutiți atunci”

Mulți dintre ciitorii Jurnal de Argerș care au aflat din ziarul nostru povestea acestei femei s-au întrebat de ce, timp de 25 de ani, Paula Enache nu și-a căutat copilul. Femeia mărturisește că nu și-a imaginat niciodată că cineva ar fi fost în stare de o asemenea faptă și, că, sub disperarea cutremurătoarei vești, nu și-a f dorit decât să treacă peste traumă.
„Vă dați seama, că noi, ca părinți, eram rătutiți atunci. Asistenta ne-a recomandat să plecăm cât mai repede acasă, că de copil se ocupă spitalul.  Am trecut cu greu peste  această dramă și am început tratamentul pentru a rămâne din nou însărcinată, pentru că ne doream foarte mult un copil, pe care l-am și avut, ulterior.  Abia acum doi ani, după ce am văzut la televizor un caz similar cu al nostru, unde s-a dovedit o complicitate a medicilor,  am fost sigură că  băiatul meu a fost dat din spital și am început căutările”, a explicat, pentru Jurnal de Argeș, Paula Enache.

 

Publicat în Actualitate

# Povestea tulburătoare a unei mame căreia i-a dispărut copilul imediat după naştere, la Spitalul Judeţean Argeş

După 25 de ani de când a dat naștere primului său copil, o mamă își caută cu frenezie băiatul despre care i s-a spus că ar fi murit la două zile după naștere, la Spitalul Județean din Pitești. Rudele femeii care l-au văzut pe micuț după naștere o susțin pe mamă în căutările ei, mai ales că nimeni n-a văzut vreodată trupul neînsuflețit al micuțului. Mai mult, recent, când mama a început propriile sale investigații, a descoperit că micuțul nu apare în registrele de la morga Spitalului Județean. Femeia a cerut spitalului și fișele sale, pe care a constatat o serie de modificări suspecte. E convinsă că mâzgălelile ce apar pe documente sunt o încercare a mușamalizării dispariției copilului său și crede că băiețelul ei este unul dintre copiii dați spre adopție în anii '90, fără știrea părinților. Mai mult, suspectează o complicitate în rândul unor angajați ai Spitalului Județean.

În 1992, când a adus pe lume, prin cezariană, un  băiețel, Paula Enache avea 20 de ani. A fost o bucurie imensă pentru toată familia, mai ales că micuțul era un copil pe care ea și Mihai, soțul său, și l-au dorit enorm.   
„Au dat ai mei bani cu vârf și îndesat, că așa se dădea, cum se dă și-n ziua de azi. Am născut prin cezariană, la recomandarea doctoriței Guină și a doctorului Soceanu, ca să n-am probleme. Eram în săptămâna 40. Operația a decurs normal. Copilul a cântărit  3 kilograme la naștere și a avut scor Apgar 9... Mi-au spus că e ok”, povestește, pentru Jurnal de Argeș, Paula Enache (45 de ani).
Familia a așteptat cu sufetul la gură marele moment, chiar în fața sălii de operație. Ionela, asistenta care-i devenise tinerei mame foarte apropiată și care o monitorizase atent pe femeie în ultima parte a sarcinii, a ieșit din sala de operație cu băiețelul în brațe.
 „Ionela era o cunoștință a noastră. Ne-am împrietenit cu ea, ne vizita acasă, până am născut, că după-aceea nu ne-a mai vizitat, decât foarte puțin, când mi-a făcut mie un tratament pentru furia laptelui... În ziua aceea, pe 25 mai, imediat după ce am născut, mama a văzut-o la lift, când a luat-o în lateral. Ionela i-a spus că merge să spele băiatul. Mama l-a pupat pe obraz și cumnata mea i-a atins o mânuță.  Apoi, asistenta a plecat cu copilul. A fost singura dată când rudele noastre au văzut copilul. Nouă nu ni l-au arătat... Pe mine m-au ținut în reanimare, de pe 23 mai,  iar pe 25 m-au urcat într-o rezervă, sus”, mai spune femeia.
A doua zi, când s-a mai înzdrăvenit, tânăra mămică a fost asigurată că totul este în regulă cu micuțul.
„În situația în care eu tot întrebam de copil, mi s-a spus: «stai liniștită, copilul e alimentat, e ok...»”, povestește mama.
A treia zi însă, stupoare! Aceeași asistentă, Ionela, îl aștepta pe soțul femeii în parcarea spitalului cu o veste cutremurătoare: „Copilul e mort”. Pentru Mihai, soțul Paulei, totul a fost năucitor. Disperat și bulversat, bărbatul a rămas aproape împietrit: cum să-i spună soţiei sale că pruncul lor s-a dus?!
„Soțul venise, la prânz, să mă vadă. Doamna asistentă Ionela l-a întâmpinat  chiar la mașină, în parcarea spitalului și a zis: «Mihai, repede c-a murit copilul!  Hai să-i spunem lu' Paula!» Soțul meu a făcut un șoc (de atunci i s-a declanșat și un psoriazis)... N-a putut să vină să-mi spună așa ceva”.
În disperarea acelor clipe, nici prin cap nu le-a trecut părinților că cineva ar putea minți cu așa ceva. Toată atenția familiei s-a îndreptat către mama devastată de durere, luată imediat acasă, la sfatul asistentei.
„Tot doamna asistentă a zis că trebuie să plec cât mai repede acasă, că nu mai e de stat, că nu trebuie să mă prindă noaptea în starea asta, în spital. Noi, rătutiți, vă dați sema, din cauza disperării, n-am mai știut atunci ce să facem... Pe copil, decedat, așa cum mi-a spus că este, nu l-a văzut nimeni din familia noastră. Ionela mi-a zis că duc ei, cei din spital, copilul la morgă și că se ocupă ei de tot, dar nu l-au arătat nimănui. Am plecat acasă fără nimic. Nici măcar cu o fișă de externatrre. Nimic, nimic!”, mai spune Paula Enache.
În 2016, Paula a văzut la televizor povestea reală a unor părinți cărora li s-a spus că bebelușul lor a murit, deși, în cazul respectiv, copilul a fost dat spre adopție. Pentru Paula, a fost declicul care i-a dat speranța că micuțul ei trăiește, dar și momentul declanșării unei revolte la gândul scenariului sumbru prin care copilul său ar fi putut ajuge, cu complicitatea unor angajați ai spitalului, la alții. Atunci au și început căutările.
„Am făcut o cerere către Spitalul Județean și am cerut actele, fișele mele, tot ce era legat de mine. Am fost să mă interesez și la morgă, fiindcă și acolo există niște date în niște registere. Și am descoperit că nu apare nicăieri copilul meu. În registrul de la morgă, copilul meu nu e trecut.  Până și avortonii sunt trecuți undeva înainte să-i distrugă. Ei, bine, copilul n-a fost înregistrat la morgă, iar decesul nu apare în nicio evidență”, povestește mama.

„Copilul este dat direct din spital”

5 02Din momentul în care s-a convins că în registrul spitalului nu apare moartea copilului său, n-a mai avut nicio îndoială că băiatul trăiește.
„E clar. Copilul este dat direct din spital, probabil vândut, nu știu. Ca mamă, ai niște sentimente. Cred că asistenta a făcut asta, probabil pe mână cu alții, de acolo. Apoi au încercat o  mușamalizare a poveștii, mai ales că pe fișele  pe care mi le-a dat spitalul, apar modificări evidente. Mai mult, ai senzația că-n fișe sunt desene, nu cuvinte. În fișa din 23 mai scrie că m-au externat pe 1.06, în condițiile în care pe mine m-au luat acasă atunci, seara, pe 25 mai. Mi-amintesc și azi cum această asistentă, Ionela, m-a luat cu bagaj, cu tot,  și m-a dus împreună cu părinții și soțul, direct acasă, ca să nu rămân sigură peste noapte în spital. Apoi e suspect faptul că deși eu eram în săptămâna 40, cum inițial s-a consemnat, pe fișă au schimbat săptămâna 40 cu săptămâna 30. Și se vede clar modificarea”, mai spune mama.

„Trebuie să fii un mare nemernic ca să-i iei unei mame copilul”

Modificarea termenului pare, ca și altele, un argument solid în ipoteza avansată de femeie, asta  pentru că o naștere înainte de termen, la 30 de săptămâni, ar putea acoperi convenabil moartea subită a copilului. Faptul că nimeni din familie n-a văzut copilul decedat și că în registrele de la morgă bebelușul său nu apare i-au întărit convingerile că la Județean s-au întâmplat lucruri necurate.
 „Abia acum am înțeles că intenția a fost, clar, de a crea buimăceală, ca să te ia cu capul, să nu mai realizezi ce faci. Am avut o perioadă în care nu mai gândeam. Eu am avut tot timpul senzația că ceva a fost în neregulă acolo, dar am fost traumatizată. Am depășit faza, apoi m-am ocupat să-mi fac tratamentul pentru a putea rămâne însărcinată din nou. Am încercat să nu mă mai gândesc. Apoi am născut-o pe fată. Acum doi ani, am văzut acea emisiune și i-am zis soțiului: «Mihai, uite, eu sunt ferm convinsă că și copilul nostru este un astfel de caz. Sunt sigură că este dat din spital. Și sunt sigură că noi nu suntem singurul caz». O să vedeți că, până la urmă, o să găsesc copilul ăsta. Nu am nici cea mai mică intenție de a-i strica viitorul. Vreau numai să-i privesc în față pe ăia care mi l-au luat și să-i întreb ce-a fost în capul lor. Fiindcă trebuie să fii un mare nemernic ca să-i iei unei mame copilul. Una este să i-l iei cu voia ei sau dintr-un centru unde știi că n-are niciun viitor și alta e să-l iei de la o mamă căreia să-i spui că a murit și să-i distrugi viața. Noi n-am fost o familie despre care să spui că nu-și permitea să crească un copil. Noi chiar ne-am dorit copilul ăla”, încheie Paula Enache.

 

Publicat în Dezvaluiri