# Pentru ce vă riscaţi credibilitatea, domnule doctor Pascu? # Avocatul familiei Enache: „Cum pot spune că n-au depus nicio solicitare, când spitalul le-a și răspuns la cerere?” # Anterior, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean, dr. Marius Pascu declarase: „Spitalul nu a înregistrat nicio cerere din partea acestei doamne pentru eliberarea de documente medicale”.

În numărul precedent al ziarului nostru precizam că Paula Enache, femeia căreia i-a dispărut copilul imediat după ce a venit pe lume (prin cezariană, în 1992), s-a  adresat luna aceasta DIICOT pentru deslușirea misterelor acestui caz straniu în care femeia suspectează răpirea bebelușului său de către o asistentă a Spitalului Județean, cu presupusa complicitate a unor doctori. Asta, în condițiile în care, potrivit propriilor investigații făcute de femeie, în registrul de la morgă, fiul ei nu apare, cu toate că acum 27 de ani i s-a comunicat că micuțul a murit. Referitor la această problemă, poziția spitalului, care a pus la îndoială veridicitatea fișelor de internare pe care femeia arată că s-au făcut, din pix, modificări flagrante, a fost că nu spitalul i-a pus la dispoziție documentele și că unitatea nu se apucă să caute în arhive dovezi, atâta vreme cât femeia nu a făcut niciun demers pentru solicitarea vreunui document. Paula Enache îl contrazice pe purtătorul de cuvânt Marius Pascu cu un răspuns primit chiar din partea spitalului, în 2015, la una dintre adresele înaintate de ea unităţii.

O parte dintre suspiciunile femeii care își caută cu disperare copilul despre care i s-a spus că ar fi murit la două zile după naștere sunt alimentate și de faptul că pe fișele sale din perioada spitalizării, în posesia cărora a intrat la 23 de ani de la naștere, s-au făcut niște modificări asupra duratei evoluției sarcinii.
„A fost trecut numărul 30 peste cel de 40 de săptămâni, așa cum era în realitate. Această modificare este secondată de schimbarea mai multor date, în sensul în care copilul devine mai mic și se transformă în făt, în conformitate cu evoluția sarcinii la 30 de săptămâni, regresând la greutatea de 970 g, cel mai probabil pentru a fi transformat în avorton. De altfel, din prima fișă de observație, cea din data de 19.05.1992, rezultă că eram însărcinată în 40 de săptămâni, singurul motiv plauzibil pentru care au fost făcute modificările în cea de-a doua fișă fiind acela de a crea aparența că nașterea a avut loc înainte de termen, lucru care putea justifica ideea că fiul meu ar fi decedat din motive obiective”, arată femeia în plângerea înaintată, săptămâna trecută, DIICOT, Serviciul Teritorial Piteşti.
Reamintim că după ce a fost contactat de Jurnal de Argeş, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean, dr. Marius Pascu,  şi-a manifestat îndoiala cu privire la documentele deţinute de femeie, precizând că nu spitalul i le-a eliberat.
„Spitalul nu a înregistrat nicio cerere din partea acestei doamne pentru eliberarea de documente medicale. Nu știu  ce documente a prezentat  această doamnă, probabil este doar o chestiune de presă. Spitalul nu se apucă să facă cercetări fără să i se solicite acest lucru, iar până la momentul de față această doamnă nu ne-a solicitat nici documentele amintite, nici  informații legate de deces”, a declarat, pentru Jurnal de Argeș, dr. Marius Pascu, purtătorul de cuvânt al  Spitalului Județean Argeș.

Documentul deținut de femeie are ștampila spitalului

6 01Paula Enache are însă dovada că a înaintat o astfel de solicitare Spitalului Judeţean. Este vorba de un document ce poartă antetul şi ştampila spitalului, eliberat în 2015 şi semnat de fostul manager al unităţii, Sorin Vasilescu.
„Cum pot spune că n-au depus nicio solicitare, când  spitalul le-a și răspuns la cerere?”, se întreabă Florentin Sorescu, avocatul familiei Enache.
Femeia speră ca DIICOT să facă lumină în cazul dispariţiei copilului său pe care mărturiseşte că n-a apucat să-l vadă, nici viu şi nici mort.
„Scopul acestei plângeri este acela de a se face verificări pentru a vedea dacă copilul meu chiar a murit sau, din contră, trăiește și a fost dat spre adopție, organele de urmărire penală fiind abilitate să verifice adopțiile efectuate în acea perioadă sau alte date din care ar putea rezulta că al meu copil apare ca fiind născut de o altă mamă. În consecință, rog să admiteți plângerea astfel cum a fost formulată, iar dacă veți constata că fapta a cărei sancționare v-o cerem este prescrisă, să soluționați cauza pe latură civilă, în sensul de a face toate investigațiile necesare pentru a afla dacă al meu copil trăiește și către cine a fost dat spre adopție”, se arată în plângerea amintită.

„Ne-a spus că a intrat în blocaj renal”

Pentru cei care se întreabă  de ce Paula Enache a părăsit spitalul fără să-şi ia acasă copilul  viu sau mort, trebuie amintit contextul în care femeia a plecat acasă.
„Asistenta ne-a recomandat să părăsim cât mai repede spitalul pentru că, dacă voi petrece noaptea acolo, singură, depresia mea va deveni una extrem de severă. La rugămintea noastră de a ne da explicații privind cauza morții, ținând cont că până la acel moment nu era nimic îngrijorător, ne-a spus că a intrat în blocaj renal, aceasta fiind cauza decesului. Fără a suspecta nimic și extrem de bulversați, am părăsit spitalul. Nu ni s-a eliberat nici certificat de naștere, nici certificat de deces și nici nu am mai văzut din acel moment copilul, viu sau mort”, spune femeia precizând că aceeași asistentă a asigurat-o că spitalul se va ocupa de toate procedurile ce urmează decesului.

Paula Enache cere inclusiv audierea anestezistului şi a neonatologului

Femeia a solicitat să fie audiați nu doar asistenta medicală  Ionela G., ci și medicul anestezist care a fost în sala de operație, precum și toate persoanele care pot fi identificate ca putând să furnizeze relații despre această împrejurare, inclusiv medicul de gardă neonatolog.

Publicat în Actualitate

# Femeia a făcut plângere penală împotriva  unei asistente și a cerut introducerea Spitalului Județean în cauză

Într-un număr anterior al ziarului nostru relatam poveste unei mame care după 25 de ani de când a dat naștere primului său copil își caută disperată  băiatul despre care i s-a spus că ar fi murit la doă zile după naștere.  În urma propriilor sale investigații, a descoperit că  micuțul nu apare în registrul de decese al Spitalului Județean și că, mai mult, pe fișele sale din arhiva spitatlului, apar o serie de modificări, greu de descifrat. E convinsă că băiețelul ei  este unul dintre copiii dați spre adopție din spilal, pe bani grei, în anii 90 şi suspectează o complicitate asistente-medici în cadrul spitalului Județean. Marți, 20 februarie, femeia a făcut o plângere împotriva unei asistente despre care crede că a fi în spatele acestei dispariții și a solicitat DIICOT să dispună introducerea în cauză, ca parte responsabilă civilmente, a Spitalului Județean de Urgență Argeș.

„În fapt, am fost internată la Spitalul Județean de Urgență Argeș pe data de 23.05.1992, moment în care am născut prin cezariană și externată pe data de 25.05.1992. Precizez că am născut prin cezariană la recomandarea dr. Guină Doina și dr. Soceanu, pentru a nu avea probleme. Sarcina era în săptămâna 40. Băiețelul s-a născut viu, cântărind 3 kg la naștere și a avur scor APGAR „9”. Mi s-a spus că fiul meu este sănătos din toate punctele de vedere. Imediat după ce am născut, am fost mutată la reanimare și, sub pretextul că trebuie să mă restabilesc complet după operație, nu mi-a fost adus copilul nici măcar o dată. Pe data de 25.05.1992, asistenta medicală I.G. împotriva căreia am înțeles să formulez plângere, l-a așteptat pe soțul meu în parcarea din fața spitalului, spunându-i că trebuie să-i dea o veste îngrozitoare și anume că al nostru  copil a murit. Mai exact, i-a cerut acestuia ajutorul pentru a-mi da vestea, recomandându-ne să părăsim cât mai repede spitalul pentru că, dacă voi petrece noaptea acolo, singură, depresia mea va deveni una extrem de severă. La rugămintea noastră de a ne da explicații privind cauza morții, ținând cont că până la acel moment nu era nimic îngrijorător, ne-a spus că a intrat în blocaj renal, aceasta fiind cauza decesului.Fără a suspecta nimic și extrem de bulversați, am părăsit spitalul, fiind externată pe data de 25.05.1992. Menționez că nu ni s-a eliberat nici certificat de naștere, nici certificat de deces și nici nu am mai văzut din acel moment copilul, viu sau mort”, aşa își începe femeia plângeerea formulată prin avocatul său, Florentin Sorescu, împotriva asistentei, acum pensionară
 Femeia o acuză pe angajata spitalului Județean de răpirea copilului dar ia în calcul și alte variante.
„În egală măsură, poate fi vorba de infracțiunea de ucidere din culpă sau de omor. Totodată, solicităm să dispuneți introducerea în cauză, ca parte responsabilă civilmente, a Spitalului Județean de Urgență Argeș, cu sediul în Pitești, str. Aleea Spitalului nr. 36, jud. Argeș, în vederea restabilirii, dacă și cât mai e cu putință, a situației anterioare.De asemenea, această plângere poate viza și alte persoane care cel mai probabil au avut o contribuție la comiterea infracțiunii pentru care solicităm punerea în mișcare a acțiunii penale”, se mai arată în documentul amintit.
 Femeia a început investigațiile pe cont propriu. A obținut  fișele  spitalizării sale pe care a constatat cu uimire existența unor modificări pe care le suspicionează ca fiind făcute pentru ascunderea unor ilegalități.
„S-au făcut niște modificări asupra duratei evoluției sarcinii, fiind trecut numărul 30 peste cel de 40 de săptămâni, așa cum era în realitate(...) Copilul devine mai mic și se transformă în făt, în conformitate cu evoluția sarcinii la 30 de săptămâni, regresând la greutatea de 970 g, cel mai probabil pentru a fi transformat în avorton”, explică femeia.

Ce spun oficialii  spitalului

20 marius pascu„Spitalul nu a înregistrat nicio cerere  din partea acestei doamne pentru eliberarea de documente medicale. Nu știu  ce documente a prezentat  această doamnă, probabil este doar o chestiune de presă. Spitalul nu se apucă să facă cercetări fără să i se solicite  acest lucru, iar până la momentul de față această doamnă nu ne-a solicitat nici documentele amintite, nici  informații legate de deces”, a declarat, pentru Jurnal de Argeș, dr. Marius Pascu (foto), purtătorul de cuvânt al  Spitalului Județean Argeș.

Paula Enache: „Eram rătutiți atunci”

Mulți dintre ciitorii Jurnal de Argerș care au aflat din ziarul nostru povestea acestei femei s-au întrebat de ce, timp de 25 de ani, Paula Enache nu și-a căutat copilul. Femeia mărturisește că nu și-a imaginat niciodată că cineva ar fi fost în stare de o asemenea faptă și, că, sub disperarea cutremurătoarei vești, nu și-a f dorit decât să treacă peste traumă.
„Vă dați seama, că noi, ca părinți, eram rătutiți atunci. Asistenta ne-a recomandat să plecăm cât mai repede acasă, că de copil se ocupă spitalul.  Am trecut cu greu peste  această dramă și am început tratamentul pentru a rămâne din nou însărcinată, pentru că ne doream foarte mult un copil, pe care l-am și avut, ulterior.  Abia acum doi ani, după ce am văzut la televizor un caz similar cu al nostru, unde s-a dovedit o complicitate a medicilor,  am fost sigură că  băiatul meu a fost dat din spital și am început căutările”, a explicat, pentru Jurnal de Argeș, Paula Enache.

 

Publicat în Actualitate

# Interviu cu dr. Marius Pascu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Judeţean # Tânărul parlamentar e în continuare în comă profundă și are amputat piciorul drept, deasupra genunchiului # Circumstanţă agravantă: deputatul Vasilică nu era echipat cu un costum de protecţie şi bocanci. Avea doar cască de motociclist şi era încălţat în adidaşi. # Colegii și prietenii au făcut apel pentru a i se dona sânge

De sâmbăta trecută, deputatul Radu Vasilică este în comă la Spitalul Floreasca din Capitală, după ce a suferit un accident teribil cu motocicleta. Drama este cu atât mai mare cu cât tânărului deputat i-a fost amputat și piciorul drept deasupra genunchiului.

Cu ajutorul martorilor și al apropiaților lui Radu Vasilică, Jurnalul de Argeș a reconstituit fatidica zi de sâmbătă 25 noiembrie. În acea zi, Radu Vasilică venea de la Budeasa, de la primarul Nicolae Rachieru, cu care este bun prieten și la care fusese să ia câteva borcane cu miere. Inițial, primarul Nicolae Rachieru se oferise să îi ducă el acele borcane lui Radu, însă deputatul a insistat să vină el, motivând că astfel mai dă și o tură cu motocicleta. De la Budeasa, Radu Vasilică a luat-o prin Valea Mărului, apoi a ieșit spre Mărăcineni, drumul cel mai scurt spre Ștefănești, spre domiciliul său. Martori oculari au spus că deputatul a încercat să evite o mașină, a intrat într-un stâlp și ca urmare a impactului a căzut peste altă mașină. Ambulanța a venit foarte repede și l-a transportat la Spitalul Județean Argeș, unde a fost stabilizat, după care a fost transferat la Spitalul Floreasca din Capitală. Ulterior, starea sa s-a agravat, iar în jurul orei două noaptea medicii au fost nevoiți să îi amputeze piciorul drept.
Acum, deputatul Radu Vasilică are mare nevoie de sânge, iar cei care vor să doneze o pot face la Centrul Județean de Transfuzii Pitești, str. Aleea Doctor Ioan Cantacuzino, miercuri, 29 noiembrie, orele 08.00-11.00, iar de luni 4 decembrie, în intervalul 08.00-12.00, cu specificația „Pentru Radu Costin Vasilică - Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București”.
În ultimele zile au fost tot felul de voci care au afirmat că tratamentul de la Spitalul Județean Argeș nu ar fi fost unul adecvat ori că Radu Vasilică ar fi plecat cu artera femurală secționată de la Pitești, iar acest lucru n-a fost observat de specialiștii de acolo. Pentru a afla exact ce s-a întâmplat în scurtul timp în care Radu Vasilică a stat la Urgențe în Pitești, dar și în ce stare a ajuns acolo, am stat de vorbă cu doctorul Marius Pascu, purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean Argeș.

Dr. Marius Pascu: „Este posibil ca artera să fi fost strivită în accident, dar în niciun caz secţionată”

4 MariusPascu# Purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean Argeș mai spune că „nu s-a constatat vreo situație care să ne facă să ne gândim la acest risc. Nu erau semne că piciorul nu este perfuzat cu sânge, nu erau semne că este o leziune vasculară”.

# Când a ajuns la Spitalul Județean Argeș deputatul Radu Vasilică, erau indicii că ar fi necesară amputarea piciorului?
- Nici pomeneală. Nu s-a constatat vreo situație care să ne facă să ne gândim la acest risc. Nu erau semne că piciorul nu este perfuzat cu sânge, nu erau semne că este o leziune vasculară.
# Cu toate astea, noaptea i s-a amputat piciorul la Spitalul Floreasca...
- Da, știu asta. Însă din ce am discutat cu colegii mei nu ne explicăm de ce a avut această evoluție.
# Au fost și voci care au spus că ar fi avut artera femurală secționată.
- Poate să fi fost o leziune, dar nu de gravitatea unei rupturi sau secțiuni arteriale. Pentru că asta duce la formarea unui hematom imens, vizibil imediat. Este posibil ca artera să fi fost strivită în accident, dar în niciun caz secționată. Hematomul de fractură pe care l-a prezentat în următoarea oră și jumătate cât a stat la noi a fost un hematom normal care apare într-o fractură de femur.
# Care au fost cele mai grave probleme cu care a fost adus la Spitalul Județean?
- Fracturile fiind multiple, pacientul se afla în șoc traumatic. Erau fracturi de femur, de bazin, de mână, de antebraț. Pacientul a fost sedat. Sedarea și analgezia fac oricum parte din tratamentul normal al unui pacient traumatizat. Nu poți să îl lași în durere, pentru că durerea agravează leziunile deja existente.

„Nu a fost chemat un elicopter SMURD pentru că era deja noapte și nu mai era vizibilitate”

# De ce nu a fost chemat un elicopter SMURD pentru a fi transportat mai repede la București?
- Pentru că era deja noapte și nu mai era vizibilitate. Am avut în vedere chemarea unui elicopter SMURD, dar era deja întuneric la o oră de la producerea accidentului. Dacă nu mă înșel, era și ceață.
# Cum era pacientul când a plecat de la Spitalul Județean?
- Era sedat. Dar din punct de vedere al funcțiilor vitale era stabil, ca și din punct de vedere al explorării circulației periferice-a fost verificat acest lucru în repetate rânduri. Din păcate nu știu ce s-a întâmplat în orele ce au urmat.
# A contat foarte mult în agravarea stării și faptul că a durat mult până a ajuns la Floreasca?
- Nu a durat deloc foarte mult. El în trei ore a fost la Floreasca. O oră de stabilizat și investigat un pacient este un timp mai mult decât rezonabil. O jumătate de oră a durat pregătirea lui pentru transfer. Practic, la noi a stat o oră și jumătate, iar apoi a fost transportat la București. Iar cine vorbește despre timp pierdut e departe de realitate.

Publicat în Dezvaluiri