Joi, 19 Octombrie 2017 14:21

EXCLUSIV! Prima victimă a criminalului de la Mioveni rupe tăcerea Recomandat

Scris de Izabela Moiceanu
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

# Ioana Năstase acuză medicii şi anchetatorii de superficialitate # Tânăra căreia Dumnezeu i-a dat zile mai spune că „fapta lui nici măcar n-a fost încadrată la tentativă de omor, ci la loviri şi alte violenţe” # „Cât am stat în spital, niciun psiholog  sau terapeut nu a venit la mine” # „Procurorul de caz mi-a spus că nu pot să mă constitui parte civilă”

Ioana Năstase (23 de ani) este prima dintre victimele lui Alin Minciunescu, profesorul criminal de la Mioveni. În urmă cu trei ani, a fost înjunghiată în plină stradă de cel care în vara acestui an a ucis cu lovituri de cuţit o femeie de 68 de ani. Tânăra condamnă atitudinea anchetatorilor şi a medicilor în faţa tentativei de omor pe care Alin Minciunescu a avut-o asupra ei şi spune că tragedia din această vară putea fi evitată dacă  fiecare dintre ei ar fi dat dovadă de responsabilitate atunci când ea a fost atacată. După ce însuşi criminalul a mărturisit că şi-ar fi dorit să-şi ducă la îndeplinire intenţiile ucigaşe încă de acum trei ani, tânăra se întreabă cum a fost posibil ca în cazul ei, anchetatorii să încadreze fapta la loviri şi alte violenţe şi nu la tentativă de omor şi, mai ales, cum i s-a permis acestui individ să ajungă din nou în libertate şi să-şi pună în aplicare planul ucigaș. Ioana se teme că istoria se va repeta pentru a doua oară și că agresorului ei i se va da, practic, „şansa” să recidiveze, dat fiind faptul că, din cauza problemelor psihice pe care le are, bărbatul nu va ajunge nici de data aceasta după gratii, ci, în cel mai bun caz, într-un spital cu măsuri de siguranţă, de unde va ieşi în cel mult cinci ani.

Tânăra povestește, pentru Jurnal de Argeş, cum a fost înjunghiată, în 2014, când avea doar 20 ani, de Alin Minciunescu.
„Eu mergeam liniștită pe stradă, cred că vorbeam la telefon, dacă mi-aduc bine aminte și m-am trezit atacată pe la spate. M-a tăiat prima dată la mână, apoi, la picior, de vreo două ori, şi pe fese. Când ne-am văzut față în față, a aruncat cuțitul și a fugit. Pur și simplu n-a intervenit nimeni, n-a fugit nimeni după el... A fost ciudat.... Vă dați seama că am avut un șoc. Eu am țipat, dar abia după ce el a dispărut (...). De ce m-a ales pe mine, nu ştiu. Nu ne cunoşteam. Personal, nu-l remarcasem până atunci. De fapt, noi ne-am văzut fețele o singură dată şi s-a întâmplat pe parcursul chestiei ăsteia, sau cel puțin eu pe el doar atunci l-am văzut față în față. Dar din câte am înţeles, a avut un anume tipar de victimă. Trebuia să fie femeie, ca să aibă certitudinea că o poate ucide. Probabil se simţea inferior. După ce ne-am intersectat privirile, a aruncat cuţitul. Eu, de pe trotuar, am alergat în stradă. Între noi a rămas gardul viu de pe marginea drumului, pe care cred că l-a văzut ca pe un obstacol și n-a mai venit spre mine... O domnișoară mi-a dat primul ajutor. După, a venit Poliția și SMURD. Apoi, am ajuns la Spitalul Județean, unde am intrat de urgență în operație”, ne-a declarat Ioana Năstase.

„Cât am stat în spital, niciun psiholog sau terapeut nu a venit la mine”

A stat în spital aproape trei săptămâni, timp în care prioritară a fost recuperarea sa fizică şi mai puţin cea psihică. „Cât timp am stat în spital, la mine, efectiv, n-a venit niciun psiholog, niciun terapeut, de niciun fel, doar doctorul curant care mă operase a trecut să verifice starea. Când a trebuit să se facă externarea, am fost la Medicina Legală, să mi se examineze cicatricile, rănile, dar și la un psiholog care mi-a pus întrebări foarte uzuale, gen «Ţi-a fost frică?»,  «Îl știi?», «Nu-l știi?», «Cum te-ai simțit?». Nu m-a ajutat în niciun fel. Aceeași doamnă psiholog m-a invitat la dânsa pentru consiliere psihologică. Am mai fost o dată sau de două ori  la dumneaei, pentru că eu, personal, n-am văzut de ce m-aș mai duce. În primul rând, nu-mi spunea ceea ce voiam eu să aud și nu am considerat că mă ajută în niciun fel”, povestește tânăra.
A urmat o anchetă pe care Ioana o consideră superficială. Pentru că individul era cunoscut cu antecedente psihice, nu s-a pus problema atragerii răspunderii penale în cazul său şi, cu excepţia tinerei şi apropiaţilor acesteia, nimeni n-a părut să ia cu adevărat în serios posibilitatea unei recidive în cazul lui Minciunescu.

„Procurorul de caz mi-a spus că nu pot să mă constitui parte civilă”

„Am dat o declarație la început și una la final, când am ieșit din spital.  Una din declarații a fost că m-aș constitui parte civilă în proces. Am spus că vreau ordin de restricție și o anumită sumă de bani, dar mi s-a spus (cred că procurorul de caz, dar nu mai știu cine era) că n-are nicio relevanță chestia asta, pentru că nu se va ajunge în instanță sau cazul se va clasa și eu nu pot să mă constitui parte civilă. Și nu s-a întâmplat nimic. Nu am ajuns în instanţă, n-am fost niciodată în faţa vreunui magistrat. Nu s-a ajuns până acolo din motivele pe care le-am spus”, mai spune Ioana.
Mai mult, deşi însuşi Alin Minciunescu recunoaşte că intenţia lui era să o ucidă în 2014 pe fată, tânăra e intrigată că fapta lui nu a fost încadrată la tentativă de omor. „Ce tentativă de omor? Fapta lui nici măcar n-a fost încadrată așa, ci la loviri şi alte violenţe. Nu mi s-a părut normal, dar asta era treaba autorirtăților. Aveam eu cunoștințe juridice, ca să știu cum se încadrează fapta?! Acum mi se pare aberantă încadrarea asta, cum mi s-a părut și atunci. Doar că atunci eram preocupată cu starea mea de sănătate, ca să mă gândesc la asta”, mai spune tânăra.
Ce s-a întâmplat după episodul din 2014 pare halucinant şi revoltător.
Diagnosticat cu o afecțiune psihică severă, Alin Minciunescu a stat mai puțin de un an internat (atenție, voluntar!) în Spitalul de Psihiatrie Vedea, în ale cărui evidențe fusese luat încă din 2013, cu tulburări psihice. A părăsit spitalul în iulie 2015, având de urmat la domiciliu un tratament specific (pe care nu l-a mai luat). De atunci, a mai avut alte două internări, pentru scurte perioade de timp. Ultima, în vara acestui an, pe 7 iulie, când a venit cu mama sa şi a rămas de bună voie în spital, timp de o lună. Pe 11 august 2017, Alin Minciunescu ieşea pe porţile Psihiatriei de la Vedea, într-o stare mulţumitoare dacă ne luăm după ultimele evaluări ale specialiștilor spitalului. Două săptămâni mai târziu, o înjunghia mortal, în stradă, pe femeia de 68 de ani.
„Pe mine mă deranjează în mod expres faptul că se știa că acest om are probleme, nu era prima abatere – asta, cu mine, a fost printre cele mai grave de până atunci - și că nu s-au luat măsuri. Ulterior am auzit că a ieșit, dar de văzut, nu l-am văzut. Am fost profund nemulțumită. Dar ce puteam să fac? Să mă duc la Poliție, să-i întreb de ce e pe stradă?! Am avut ezitări să ies din casă și mi-a fost teamă nu doar pentru mine. Pentru că, până la urmă, eu puteam să evit să merg pe jos. Dar m-am gândit la câtă lume e afară și câți oameni sunt în pericol. Mai târziu, am înțeles că el s-a internat voluntar și s-a externat tot  voluntar. Probabil, dacă mi-aș fi luat vreun avocat sau dacă aș fi cerut un ajutor juridic, era altceva. Poate că dacă făceam eu ceva atunci, nu se mai ajungea la crima de anul ăsta și femeia aceasta trăia și acum”, spune Ioana Năstase.

„Tu, autoritate publică, îi dai ăstuia prezumţia de nevinovăţie, îl ţii trei ani şi după aia îl laşi liber?”

5 criminalCrima comisă anul acesta de atacatorul ei a îngrozit-o pe Ioana Năstase care abia își revenise din trauma trăită în urmă cu trei ani. „Eram foarte bine din punct de vedere psihologic până să se întâmple tragedia cu doamna aceasta. Atunci, m-am gândit serios că puteam să fiu eu cea ucisă. Am citit toate articolele care au apărut. Acum, mulțumirea mea sufletească ar fi ca el să rămână unde e, arestat, internat, unde o fi.... Să rămână acolo, să nu se mai întâmple așa ceva. Vă dați seama că pe mine mă intrigă poate mai mult decât pe oricine sau poate la fel de mult ca pe familia acestei doamne faptul că acest om ar putea fi din nou liber. Cum să existe aşa ceva?! Tu, autoritate publică, îi dai ăstuia prezumţia de nevinovăţie, îl ţii trei ani şi după aia îl laşi liber, să mai facă încă o dată acelaşi lucru. Mi se pare aberant! Mă deranjează faptul că oamenii ăștia, și nu vorbesc neapărat de el, ci de toți cei care au astfel de probleme, sunt liberi, pot să iasă pe stradă, să treacă pe lângă mine și pot face rău, pur și simplu. Nu știi de cine să te ferești. Nu sunt ajutați, că poți să spui că-i ajuți și pe ei, dacă îi ții într-un loc și încerci să-i tratezi”, consideră tânăra.
Ioana acuză atât anchetatorii, cât și medicii spitalului de Psihiatrie Vedea că nu au ținut cont de antecedentele lui și nici de faptul că după fapta comisă asupra sa, riscurile ca Mincinescu să recidiveze erau foarte mari. „Dacă am ceva de reproşat anchetatorilor, este poate faptul că nu s-au preocupat destul. La fel le reproșez şi medicilor care au semnat pentru externarea lui. Probabil că au greşit. Din punctul meu de vedere, trebuia să se aibă în vedere îninte de chestia asta, că el are tendinţe violente, fiindcă mai fusese internat la Psihiatrie,  şi să stea acolo, sub tratament, sub consiliere psihologică, că bănuiesc că şi ăştia vorbesc cu cineva, să-l facă să-şi înţeleagă natura lui şi să se accepte, dar tot acolo să stea. Pentru situaţia asta, de vină este societatatea şi toate instituţiile sale, şi procurorii, şi medicii şi familia lui. Fiecare are partea lui de vină”, mai spune Ioana Năstase.

Ce spune conducerea Spitalului de Psihiatrie Vedea

5 MarianIacobDirectorul Spitalului de Psihiatrie Vedea spune că după fapta comisă în 2014, s-a ajuns la internare voluntară pentru că, în cazul lui  Alin Minciunescu nu a existat o hotărâre judecătorească de internare obligatorie, așa cum cel mai probabil se va întâmpla acum. Iar în ceea ce privește externarea lui, în iulie 2015 și, ulterior, în august 2017, conducerea spitalului spune că aceasta a fost permisă în baza constatării unor ameliorări ale comportamentului pacientului.  „El, în spital, nu a mai avut tulburări de comportament, a acceptat tratamentul. Părea să regrete ceea ce a făcut, nu mai erau simptome care să arate că tulburările persistă. Era vizibil ameliorat, iar chestiunile legate de tulburările lui nu le mai avea! Le nega!”, explică, pentru Jurnal de Argeș, Marian Iacob (foto), directorul Spitalului de Psihiatrie Vedea.

„Deja are tendinţa de a repeta aceeaşi faptă gravă”

Alin Minciunescu se află acum în arest. Directorul Spitalului de Psihiatrie Vedea spune că, dat fiind faptul că de data aceasta este vorba de omor, o faptă mult mai gravă decât cea petrecută în 2014, măsurile împotriva lui Alin Minciunescu vor fi mai atent cântărite.  „Când a fost internat la noi, n-a fost vorba de o hotărâre judecătorească. Acum e altceva. Medicii respectivi vor acţiona, vor lua măsuri în funcţie de gravitatea faptei. Contează şi gravitatea faptelor, şi repetarea lor. Chiar dacă el va părea ameliorat, comisia n-o să-i dea drumul prea repede, părerea mea. Tot pe ideea că se poate decompensa vor merge. E posibil să aibă şi acolo ameliorări, să promită că n-o să se mai întâmple, dar pentru faptul că există o anumită  gravitate a comportamentului lui, nu mai poate tratată ca o manifestare oarecare. Deja are tendinţa de a repeta aceeaşi faptă gravă. Cei de acolo, din comisie, vor gândi să-l mai ţină. Dar după o perioadă relativ lungă, tot îi vor da drumul prin hotărâre judecătorească”, încheie Marian Iacob, directorul Spitalului de Psihiatrie Vedea.
Cert este că, dacă în cazul unui omor cu discernământ, autorul ar fi luat până la 25 de ani de închisoare, în cazul de față, peste cel mult cinci ani, acest om diagnosticat cu probleme psihice severe, va fi din nou liber și nimeni nu poate garanta că nu va ucide din nou.

 

 

Citit 2147 ori

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.