# Convorbiri neconvenţionale cu George Rotaru

# Ce reprezintă istoria pentru dumneavoastră?
- Pentru mine istoria înseamnă mult mai mult. Această ştiinţă este cu adevărat o carte deschisă, un univers viu a tot ce înseamnă „povestea” existenţială a noastră pe planetă, de-a lungul timpului milenar.
Deşi ne aflăm într-o perioadă trienală, de o deosebită semnificaţie istorică, respectiv anul Centenarului Marii Uniri - 2018, urmat de 2019 - 160 de ani de la  Unirea Principatelor Române şi, mai departe, în 2020, la patru secole şi două decenii de la prima Unire a Românilor, după planul DACIC. Pentru cinstirea acestor acte istorice, am scris chiar o carte, „România Istorică”.
Acum, mă voi întoarce dincolo de Anno Domini, în Dacia preistorică şi, mai încolo, în epoca dacilor, geţilor, a tracilor şi a pelasgilor din care noi, cei din acest spaţiu fantastic carpato-danubiano-pontic, ne tragem. Este important să vezi şi să trăieşti acele importante vremi istorice cu ochii minţii. Deşi nu au rămas prea multe mărturii despre originea noastră, prin scrierile unor mari înţelepţi din preistorie, prin  monumente, columne, sanctuare sau o serie de artefacte, se poate demonstra existenţa unei bogate istoriografii care atestă originea şi statalitatea românilor, demonstrând cine suntem, de unde venim. Suntem o civilizaţie matură, cu o cultură civilizatoare, având adânci rădăcini identitare în istoria planetei Pământ, care atestă statutul nostru de popor şi nu de populaţie. Iată doar câteva citate înţelepte, istoric fundamentate:
Pitagora, în secolul VI î.e.n: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pământurile sunt fără margini, toate  pământurile sunt comune”.
Homer: „Dintre toate popoarele, geţii sunt cei mai înţelepţi.”
# Și marii filozofi antici au scris despre geți...
- Da, așa este. Tot despre înţelepciunea înaintaşilor noştri ne sunt lăsate pilde şi ziceri de înaltă învăţătură din partea înțelepților din secolele IV-V î.Hr., Socrate, Platon, Aristotel, Caramides etc. Mai târziu, în era noastră, în secolul II d.Hr. Dionisie a lăsat un hrisov menţionând: „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor”.
Revenind în mileniul nostru, Alfred Hofmann (1820), în „Istoria Pământului”, scria: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pământ. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului”, iar Marco Merlini spunea, referitor la plăcuţele de la Tărtăria, „oasele, ca şi plăcuţele, sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe”. Tot în vremurile moderne, chiar contemporane ale mileniului II, alţi mari savanţi, pe baza unor cercetări, au descoperit că „strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei” (după sumerologul rus A. Kifisim).
Louis de la Valle Pousin afirmă că „locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.” Ca şi susţinerea lui Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”

Publicat în Cultura

# Convorbiri neconvenţionale cu George Rotaru

# Sunteţi un cunoscut editor, comentator, publicist. Chiar om politic. Cum aţi pus piciorul în istorie? Pasiune de amator? Chemare de cercetător? Datoria cetăţeanului faţă de acest neam? Ce v-a atras? Cu ce preţ? Cu ce cheltuieli de timp şi de energie? Cu ce câştig?
- Până la momentul în care am ajuns să deţin calitatea de editor, publicist, antreprenor, cercetător sau chiar om politic, am trăit perioade foarte complexe, dar, recunosc, destul de constructive, în care mi-am dezvoltat personalitatea, m-am format profesional şi mi-am desăvârşit aptitudinile aplicate pentru viaţă. Îmi place foarte mult întrebarea: „Cum aţi pus piciorul în istorie?”. De-a lungul istoriei vieţii mele am pus cu adevărat „piciorul” în acest domeniu, în mod aplicat, ca istoric, dar, mai întâi, în ramurile sale auxiliare, speciale, importante pentru societatea contemporană, cu precădere, în cronologie, heraldică, vexilologie, biblioteconomie, cartografie istorică etc., făcând din acestea un crez ştiinţific aplicat. Referindu-mă, însă, la istoria vieţii, mă legitimez pe scurt. Încă din perioada adolescenţei, am încercat şi am reuşit ca fiecare etapă a pregătirii mele să nu constituie doar o simplă trecere prin cursul teoretic al studiilor, ci să aplic formarea duală, care, de-abia acum, se încearcă a se introduce în sistemul educaţional. M-am bucurat de faptul că aveam talent la desen şi grafică şi, pe întreaga perioadă a pregătirii preuniversitare, m-am oferit ca, pentru toate disciplinele, să execut efectiv, în funcţie de tematică, materialele didactice cu ajutorul cărora, încă de pe atunci, construiam cabinete şcolare şi laboratoare. Foarte mult a contat această atitudine aplicativ-practică pentru mai târziu. Ani de-a rândul, am construit şi dezvoltat, pe baza experienţei de atunci, o adevărată industrie de logistică şi mijloace didactice pentru sistemul românesc de educaţie. Istoria, pentru mine, nu a reprezentat doar o facultate în care m-am specializat, ci o sursă de creaţie şi documentare.
# Cum a evoluat pasiunea dumneavoastră pentru istorie?
- Evident că, pentru început, am tratat istoria cu o pasiune de amator. Mai târziu însă, şi asta chiar din perioada tinereţii, această ştiinţă a constituit o serioasă bază de cercetare, bineînţeles, mai întâi în domeniul ştiinţelor speciale ale ei. Astfel că vexilologia, heraldica şi cronologia au reprezentat bazele unor cercetări aprofundate, materializate nu doar prin apariţia unor cărţi în domeniu, ci prin dezvoltarea unei industrii care a avut un parcurs de aproximativ patru decenii. Această preocupare s-a materializat prin punerea în operă a unui flux de fabricaţie, cu respectarea tuturor normelor heraldice şi vexilologice, a tuturor însemnelor naţionale, pe întreaga perioadă a istoriei românilor, de la daci şi până în prezent. În acelaşi timp, am cercetat şi dezvoltat noi elemente ale cronologiei, inventând, atât istoric, cât şi astronomic, un nou calendar perpetuu universal, pornind de la sanctuarele calendaristice dacice, observaţiile savantului prelat român din Sciţia Mică (Dobrogea) din secolele V-VI, Sf. Dionisie Exiguul. Rezultatul acestei aprofundate cercetări prezentate în cinci lucrări a condus la conceptul unui modern instrument calendaristic (consonant cu nanocosmosul din noi şi macrocosmosul din Univers), calendar propus, în format aplicat, Comisiei ONU pentru Reforma Calendarului.

Publicat în Cultura

# Convorbiri neconvenţionale cu George Rotaru

# Ce culoare preferaţi?
- O primă întrebare a excepţionalului nostru dialog. Nu numai că nu mă agasează deloc, dar chiar îmi stârneşte un oarecare interes pentru un răspuns mult mai detaliat. Culorile sunt, de fapt, una dintre pasiunile mele. Pe un fundament încărcat de lumea culorilor, mi-am construit şi dezvoltat o serie de pasiuni, respectând însă legea lor, bazată pe „Roata Culorilor”. Ştim că la nivel mondial există Institutul Pantone, care cercetează şi fundamentează acest univers al culorilor exprimate în mii şi mii de nuanţe, pe care ochiul uman nu le poate distinge fără aparatură specială. Iată de ce eu urmăresc această ştiinţă a culorilor şi-mi îndrept orientarea spre culoarea aleasă de acest for ştiinţific în fiecare an. În 2018 prefer să implementez orice aplicaţie, orice lucrare, orice trăire - pe culoarea anului - ultraviolet, culoare care simbolizează puterea şi originalitatea, bazată pe inteligenţă, imaginaţie, creaţie, tendinţa spre infinit (codul Pantone = 18-3838).
# Ce mâncare?
- Trec peste a răspunde ce fel de mâncare îmi place, pentru că, trecând de primele două cicluri ale vieţii, respectiv, 28 + 28, nu se mai pune problema ce-ţi place să mănânci, ci ce trebuie să mănânci şi numai atât.
# Ce număr purtaţi la pantofi?
- Este foarte important de ştiut că, prin acest număr format din două cifre, poţi demonstra „pe ce picior trăieşti”, cât ai drept de proprietate, ca individ, din imensitatea acestei planete. Se ştie că omului, când se naşte, i se rezervă dreptul la o bucată de pământ şi un colţ liber de cer. Pentru început, nu dispune decât de un petic de cer, dar când se ridică pe verticală şi atinge cu picioarele de pământ, beneficiază şi de dreptul la aşa-zisa proprietate terestră, dar numai cât poate cuprinde sub tălpile picioarelor sale, corespunzătoare numărului de la pantofi, şi acest lucru numai cât este „drept”, respectiv, „vertical” şi numai până când, pentru eternitate, ajunge din nou, în poziţie orizontală. Deci, după legile Universului, fiinţa umană - individuală - omul nu are drept de proprietate  decât pentru suprafaţă terestră care se află sub tălpile sale. În rest, în faţa Domnului, orice altă proprietate asupra unei alte părţi terestre este imposibilă şi nicio constituţie sau lege terestră nu poate oferi vreunui pământean nimic altceva, sub formă de proprietate, cu excepţia a tot ceea ce a produs sau produce cu propria inteligenţă. Atât şi absolut nimic mai mult. Aşa că, numărul meu de la pantofi este aproximativ egal cu al celorlalţi pământeni.
# Iubiţi anotimpurile, femeile, creşteţi câini de rasă în casă?
- Interesantă este şi rămâne permanent vie iubirea noastră faţă de natură, faţă de omul de lângă noi, dar şi de natura cosmică, aceea care creează aceste medii anno-temporale, fie ele vernale, estivale, autumnale sau hibernale. Nu observaţi câtă asemănare există între femei şi anotimpuri?  Pe femei le iubesc şi le respect, în aceeaşi măsură, pentru că exist şi trăiesc în mediul şi în lumea lor.
# Nu sunteţi omul pe care să-l agasez cu asemenea întrebări! Atunci ce provocări vă convin să vă stârnească?
- Iată de ce am susţinut în preambulul interviului că nu sunt deloc agasat, ci, pur şi simplu, plăcut impresionat de intransigentele şi profund iscoditoarele întrebări, care caută să pătrundă adânc în mintea „personajului neconvenţional G.R.”. Ce provocări? Consider că trebuie să intrăm în problematica interviului, fie el chiar şi neconvenţional.

Publicat în Cultura