Cultura (1745)

La Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” este în aceste zile o expoziţie personală de pictură cu lucrări semnate de Marinela Măntescu, o pictoriță din București, un nume notoriu al artei contemporane. Expoziția poate fi vizitată până în data de 10 iunie. Pictorul Augustin Lucici, cel care este și prof. muzeograf în cadrul Galeriei de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna”, a încercat să vină o dată pe lună la muzeu cu un artist din afara orașului, cu expoziții care să vibreze armonios în Pitești. Același lucru l-a realizat și de curând, când a invitat-o pe artista Marinela Măntescu să își expună operele la Pitești.

Poem cromatic, culori calde și reci, care rimează în armonie

„E un prilej unic de întâlnire și mă bucur că expoziția Marinelei Măntescu este prezentă aici, la Pitești, pentru prima dată, într-un oraș în care tendința noastră nu este către artă, ci către altceva. E un lucru de bun augur, o expoziţie inedită cu una dintre pictorițele de calitate a țarii noastre. Marinela Măntescu, membră a Uniunii Artiștilor din România, a avut peste 150 de expoziții în țară și în străinătate”, ne-a declarat profesorul-muzeograf Augustin Lucici despre expoziție.

Cum este pictura Marinelei Măntescu în viziunea pictorului piteștean Augustin Lucici

„La Marinela Măntescu e vorba de o anumită sonorizare a culorii, o diversitate de gen, o pictură profundă. Ea fredonează foarte mult cu aceste culori. E clădită pentru a fi pictoriță, în ciuda faptului că este femeie și că are avantajul de a fi terminat facultatea cu Corneliu Baba și Marius Cilievici, unii dintre cei mai mari artiști ai țării. Din contradicții se nasc marile adevăruri, dar câștigul este infinit. Marinela Măntescu s-a înarmat foarte bine pentru această luptă. Ea, ca femeie, s-a zbătut foarte mult, aproape singură.
17 02La ea, totul e o culoare, o legănare de la cald la rece. Toate aceste acorduri cromatice nu fac decât să vibreze. Pictura ei îți transmite multe lucruri, alcătuiri cromatice, game de culori, mai puțină linie, o varietate de îmbinări, o tendință către un abstract. Pentru noi a fost o mândrie și o onoare că am invitat-o aici, la muzeu.
Ea nu respectă niște reguli, dă la o parte tot ceea ce e vâscos, care nu ține de materia ei sufletească. Pe ea o interesează pata de culoare, acea vibrație care există sufletește, acolo, pe pânză, un fel de feedback. Este lumea ei acolo, o desfășurare de interes plastic care rămâne și se transmite înapoi. E vorba de o compunere, în sensul că definește foarte bine pe pânză tema respectivă, o pune în valoare, apoi încearcă să o reia, să o distrugă, făcând altceva față de imaginea care este.
Un artist cum e Marinela Măntescu este acea ființă care a parcurs treaptă cu treaptă, o cronologie demnă de invidiat. Mă simt plăcut impresionat de acest ambient al picturii sale.”

O pată de culoare în arta contemporană românească și internațională

„Publicul piteștean poate să fie înnobilat văzând pictura Marinelei Măntescu. În această dezordine interioară, care există în sufletul fiecărui om, e bine să existe și o pată de culoare care să găurească acest zid cenușiu nenorocit”, a adăugat pictorul Augustin Lucici.
Născută în data de 23 iulie 1954, în Bucureşti, artista Marinela Măntescu s-a format la școala maestrului Corneliu Baba și a absolvit, în 1978, Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. Cu o carieră de peste patru decenii, Marinela Măntescu și-a vernisat prima expoziție înainte de a termina facultatea.
Valoarea operelor sale este incontestabilă, dovadă fiind expoziţiile personale sau de grup pe care le-a vernisat în ţară şi dincolo de frontiere. De asemenea, lucrări semnate de artistă se află în colecții personale din România, Anglia, Canada, Statele Unite ale Americii, Japonia, Olanda, Venezuela și lista continuă.

Joi, 24 Mai 2018 12:47

Argeș Cartea Eroilor

Scris de

Având în vedere că în acest an se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, ne-a propus să vă prezentăm eroii din fiecare localitate din județul Argeș. Eroii argeșeni sunt menționați în ”Argeș Cartea Eroilor”, carte ce se află în dotarea Muzeului Județean Argeș. În această săptămână vă prezentăm eroii din comuna Călinești.

Click AICI pentru a vizualiza lista eroilor din Călinești.

 

Accentuarea nostalgică a respectării tradiţiilor se exprimă în Muscel nu doar prin manifestări care readuc în atenţie portul popular, aşa cum se întâmplă la Lereşti şi Dâmbovicioara, ci şi prin întocmirea de istorii ale costumului de excepţie prin care zona este renumită. Aşa a apărut „Monografia portului popular din Stoeneşti-Argeş”, o lucrare întocmită de prof. Iuliana Clara Păunescu, cea care a susţinut şi tema de licenţă la facultate tot cu un subiect asemănător. Cartea prezintă atât istoria oamenilor şi a portului din comuna argeşeană cu cele mai multe sate, cât şi expunerea costumului popular în viaţa stoeneştenilor, la muncă, taifas sau petrecere.

# Convorbiri neconvenţionale postume cu medicul Tiberiu Stănescu

# Sunteţi medic şi se tot spune că doctorii ar trebui să-şi vadă de treaba lor. Să le fie suficient salonul cu paturi de bolnavi. Să nu se amestece în treburi politice. Sunteţi unul dintre doctorii care trăiesc cu masca pe faţă, fără să privească dincolo de zidurile spitalelor? Faceţi parte din partide politice? Aţi fost promovat pe alte criterii decât cele de specialitate, cu examene dure, fără intervenţii de altă natură?
- Ghinionul de a trece prin cinci concursuri naţionale grele în devenirea mea, a ceea ce sunt, a fost norocul meu. Foamea de cunoaştere m-a bântuit toată viaţa, am fost şi sunt, încă, student, merg la diverse manifestări ştiinţifice şi mă simt contemporan cu medicina. Nu sunt înregimentat politic şi nu am fost sprijinit de forţe obscure în împlinirea profesională, funcţiile de conducere le-am dobândit prin examene adevărate şi mă simt bine în pielea mea.
# Cum stau lucrurile în oraşe şi sate, în Deltă şi la munte, în bălţile fluviului şi în mahalalele târgurilor? Mai trăieşte amintirea dispensarelor săteşti, cu doctori care se simţeau legaţi de pământul ţării, ca şi ceilalţi intelectuali, învăţătorii, preoţii? Cu staţionar de zi şi noapte, cu case de naştere, cu moaşă comunală, cu agent sanitar de igienă?
- Practica medicală în dispensarele rurale nu seamănă cu aceea săvârşită de generaţia mea. Nu sunt ocupate numeroase cabinete şi, acolo unde sunt medici, ei nu sunt nici măcar temporar legaţi de glie, fac naveta zilnic sau de 2-3 ori pe săptămână. La ţară, trioul: preot, învăţător, medic nu se mai poartă. Locul lor l-au luat primarii, consilierii comunali şi miliţienii, trioul care asigură succesul permanent al politicului. Singurul lucru important este câştigarea alegerilor cu promisiuni mincinoase. Despre educaţie, sănătate şi frica de Dumnezeu, nici pomeneală.
# Ce vă face să luaţi zilnic pulsul ţării? Şi ţara are tensiune jucăuşă, febră, erupţii, indigestii, viroze, gripe? Şi dacă este atins şi etajul superior, semne de dezechilibru?
- Îmi iubesc ţara, domnule profesor. Odinioară falnicii ei brazi şi stejari, a căror măreţie a cucerit lumea, sunt împuţinaţi îngrijorător de străinii care îşi conservă cu grijă propriul fond forestier. Guvernele noastre postdecembriste emit decrete care simulează o palidă protecţie a codrului, care de veacuri i-a apărat pe români de popoarele barbare şi care acum suferă despuiat şi mai trist ca niciodată. Tricolorul se desprinde lent de pe brazii în suferinţă, înghesuit chiar în inima ţării de drapelul unor minoritari obraznici. Şi clasa politică cloceşte zile şi nopţi în Parlament, schilodeşte Constituţia de pilonii dreptului european, pregătind crucificarea ei şi nu mai ia pulsul poporului, care, la rându-i, pare că hibernează şi nu mai simte sărăcia şi foamea…
Ce se va alege de ţară? Zău că eu, care răspundeam ca învăţăcel la multe întrebări încurcate ale dascălilor mei, nu mă pot pronunţa. Românii trăiesc risipindu-şi gândurile, nu mai visează şi speră zi şi noapte, mai mult se închină decât muncesc. Sper şi eu, alături, deci, ca generaţia care acum îşi toceşte coatele pe băncile primelor clase elementare să se scuture de vopseaua roşie.

Anna, Elsa și Prințul Hans, trei dintre personajele musicalului „FROZEN, Regatul Înghețat”, au avut programată zilele trecute o întâlnire specială cu elevii din instituțiile de învățământ din Mioveni,  pentru a-i invita personal la viitorul lor spectacol, ce va avea loc la Mioveni, la Casa de Cultură a Sindicatelor Dacia Mioveni, pe data de 4 iunie, de la ora 17.30.
A fost o zi plină de cântec, de dans și  de voie bună, în care Prințesa Anna (Adina Răducan), Prințul Hans (Johnny Bădulescu) și Regina Elsa (Sabrina Diacov)  au făcut poze cu copiii, le-au dat autografe și au cântat cu ei melodiile lor îndrăgite din desenul animat cu același titlu.
Frozen este un spectacol dedicat copiilor, dar și părinților, având în distribuție 15 actori și 15 dansatori  de excepție, un show magic, plin de surprize, cu muzică originală și care va transforma Casa de Cultură a Sindicatelor Dacia Mioveni într-un tărâm fermecat,  cu multă voie bună, care îi va bucura pe cei mici și mari deopotrivă.  
Biletele se găsesc online pe eventim.ro, la sediul Casei de Cultură a Sindicatelor Dacia Mioveni sau la Centrul Cultural Mioveni. Prețul biletului este 30 lei.

Unul dintre fondatorii Salvamontului Românesc, Mihail Sârbu, acum în vârstă de 76 de  ani, a lansat în această primăvară volumul „Cronică Salvamont”. Cartea descrie un lanț de amintiri, peripeții, misiuni de salvare și începuturile Salvamontului românesc, toate cuprinse în cele 413 pagini tipărite în Colecția Verde a Editurii România Pitorească.
După cum însuși autorul scrie, cartea este dedicată „Tuturor salvatorilor montani, cu respect bine motivat, dar și civililor care au pus mâna, cel puțin o dată, la o asemenea treabă, și tuturor curioșilor, cu drag...”

Despre autor

Originar din Sinaia, Mihail Sârbu și-a dedicat viața salvării turiștilor aflați pe munte, a participat la peste 1000 de misiuni și este unul dintre oamenii care au reușit să înființeze în anii '60 o structură Salvamont. Veteran al Salvamontului românesc, Mihail Sârbu și-a început activitatea în urmă cu cinci decenii, iar în 2009 a primit, din partea Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România, titlul de Senior al Salvamontului Românesc.
Când și-a început activitatea, nu exista o structură Salvamont, ci echipe de voluntari care nu aveau o pregătire specială pentru salvarea vieții omenești. Prima sa acțiune de salvare este povestită tot în rândurile acestei cărți, o misiune dificilă, de altfel. Sinăianul, împreună cu un gropar, un medic, un pompier și doi milițieni, a plecat să coboare un turist decedat de pe Valea Caraimanului. Au transportat trupul neînsuflețit cu ajutorul unei tărgi improvizate din tulpina unor vlăstari.

Invitație la lectură

Autorul enumeră, în cartea sa, oamenii care au avut o legătură cu Salvamontul românesc, chiar și numai tangențial. Alături de debutul personal al autorului în asemenea activități, veți găsi în carte și o înșiruire cronologică a tuturor încercărilor, consemnate de autor, de organizare a unor echipe care să intervină pentru salvarea din munți.
Primul gest al autorului în această direcție a fost publicarea în ziarul „România Liberă” a două articole prin care sugera nevoia de organizare a unui serviciu de salvare montană. De asemenea, a mai avut o audiență la un ministru din vremea aceea, căruia i-a înșirat toate motivele care fac necesar Salvamontul.
În 1969, a intrat în funcțiune Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 140, care impunea înființarea a 13 centre Salvamont, cărora autorul le va dedica un capitol întreg. La început, nu existau mijloace de transport și au fost chiar și decese, dar, cu timpul, montaniarzii au beneficiat de fonduri pentru echipament individual.
Autorul descrie acțiunile realizate în taberele de instruire, în școlile unde erau instruiți membrii Salvamont în vederea îmbunătățirii cunoștințelor teoretice și practice de prim- ajutor, transportul accidentaților și bolnavilor în munți, căutarea victimelor sub avalanșe. De asemenea, taberele, toate simpozioanele și concursurile realizate de Centrele Salvamont însemnau și un schimb de experiență atât pe plan național, cât și internațional.
Școlile au fost inițial organizate de către Federația Română de Turism-Alpinism și au debutat la cabana Podragu, în anul 1972. Primul raliu (concurs) a avut loc în același an, la cabana Caraiman. Un astfel de raliu putea dura și patru zile, timp în care, alpiniștii erau supuși unor probe diverse.
Un alt capitol interesant este dedicat seminariilor Salvamont, întâlniri organizate periodic, în care prietenii muntelui se salutau, țineau momente de reculegere pentru cei decedați și citeau rapoarte de activitate. La aceste întâlniri erau invitați și alpiniști din străinătate, se făcea schimb de păreri și cunoștințe.
„Cronică Salvamont” cuprinde nu doar amintirile unui om care și-a dedicat viața salvării altora, ci și informații necesare celor care străbat astăzi muntele. Și, chiar dacă munca unui salvator montan este plină de pericole și riscuri, autorul vorbește cu drag despre tot ce a întâlnit în cele cinci decenii de activitate: „Am avut sentimentul plăcut al datoriei împlinite și bucuria inegalabilă că am ajutat un om în dificultate.”

Joi, 17 Mai 2018 12:14

Argeș Cartea Eroilor

Scris de

Având în vedere că în acest an se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, ne-a propus să vă prezentăm eroii din fiecare localitate din județul Argeș. Eroii argeșeni sunt menționați în ”Argeș Cartea Eroilor”, carte ce se află în dotarea Muzeului Județean Argeș. În această săptămână vă prezentăm eroii din comuna Căldăraru.

Click AICI pentru a vizualiza lista eroilor din Căldăraru.

Despre Alex Pîrvu v-am mai povestit, dar povestea lui continuă! A devenit cunoscut atunci când a pășit, timid, pe scena de la „Next Star”. Puștiul de atunci s-a transformat într-un adolescent cu o poftă de viață nemaiîntâlnită, dar și o voce care răsună până la cer și înapoi.

Chiar dacă acum a ajuns să cânte alături de mari artiști și pe mari scene, nu a uitat de unde a început totul. Echipa Lexford Castel, alături de managerul Gherzan Cătălin, a fost mereu alături și l-a sprijinit în atingerea dorințelor lui.
Alex este acum elev în clasa a IX-a în cadrul Liceului de Arte „Dinu Lipatti”, la secția canto clasic, și simte că aceasta este cariera pe care dorește să o urmeze.
18 Alex01La finalul anului, Alex a fost invitat de către Marcel Pavel să facă parte din Concertul de Anul Nou intitulat „Marcel Pavel - Familia și prietenii”, care a avut loc la Circul Metropolitan București. Alex a fost pe scenă alături de artiști consacrați ai muzicii românești: Marcel Pavel alături de familia lui, Gina, Richard, Sasha, George și Michy, Monica Anghel, Nico, Sanda Ladoşi, Alis Făiniță, Vlad Miriță, Andrei Lazăr, alături de Orchestra Metropolitană București condusă de Daniel Jinga, Ionel și Andrei Tudor.  Alex a interpretat, alături de Marcel Pavel, binecunoscuta melodie „Copacul”, din repertoriul lui Aurelian Andreescu. Alex îl consideră pe Marcel idolul său și este foarte mândru de faptul că Marcel îl consideră prietenul lui, între ei existând o puternică legătură atât sufletească, dar mai ales muzicală.
În luna aprilie, Alex a fost invitat să cânte în Rusia, la Sankt Petersburg, în cadrul unui spectacol caritabil intitulat „We can”. A fost pe scenă alături de artiști consacrați din Rusia și s-a bucurat de un real succes. Alex a interpretat melodiile „You raise me up” și „The show must go on”, prestația lui stârnind ropote de aplauze. Putem spune că Alex a gustat din succes, acest lucru nefiind un impediment, ci doar o motivație pentru a ajunge acolo unde își dorește, și anume pe marile scene ale lumii.

Pe 10 mai a.c., ansamblul coral „Dorulețul” a susținut un cerc pedagogic impresionant la disciplina Muzică la Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu” din Pitești, una dintre cele mai bune școli din județ.

Coordonatorul cercului pedagogic a fost profesoara Mădălina Barbu. Componenții ansamblului „Dorulețul” au cântat muzică populară și ușoară, fiind aplaudați minute în șir. Invitaţi speciali au fost: Adelaide Weiss - care a cântat operă; Grupul vocal al Şcolii  Gimnaziale „Marin Preda” - „Cântăreţii veseli”; Roberta Nicolae - gimanstică ritmică; Andra şi Răzvan Mihăiță - muzică uşoară; Teo Voinea şi Denis Grigore - dans  sportiv; Andrei Vâlcu, Sara Cernătescu, Vlad Ilinca şi Daria Petre - dans pe hoverboard; Lili și Maria Sima, acompaniate de Bebe Sima - muzică populară.
17 scoala03La finalul cercului pedagogic, cei prezenți au avut numai cuvinte de laudă.
„Este cel mai bun cerc pedagogic din ultimii 30 de ani! Felicitări organizatorilor, elevilor şi profesorilor”, a declarat inspectorul general adjunct Mihaela Crișan.
Iată ce a spus și prof. Nicoleta Biță, directorul Școlii Gimnaziale „Tudor Vladimirescu” din Pitești: „Astăzi  m-am simțit minunat în mijlocul unor oameni şi copii talentaţi, care mi-au dovedit, încă o dată, că sunt cu tot sufletul alături de şcoala noastră”.
„Bravo copiilor, bravo profesorilor! O muncă de echipă, în care au fost implicaţi inclusiv părinţii şi bunicii! Rezultatul a fost spectaculos şi mi-a mers la suflet!”, a spus Flavia Dinu - profesor educație muzicală
„Ne-aţi făcut să ne simţim  în juriul unui concurs de talente astăzi. Vă mulţumim şi vă felicităm pentru munca depusă”, au fost cuvintele lui Popelcă Robert Cristian - profesor de educație muzicală la Curtea de Argeş.

# Convorbiri neconvenţionale postume cu medicul Tiberiu Stănescu

# S-au cheltuit eficient banii pentru aprovizionare de substanţe medicale (de pildă pentru imunoglobulină), pentru aparatură de investigaţii?
- Când ai bani puţini, te apucă nebunia, nu ştii cum să-i foloseşti. Se mai fură şi din ei, fiindcă obiceiul de la turci şi fanarioţi are rădăcini adânci. Banii europeni nu sunt atraşi, de acolo nu se poate ciupi nimic. Între anii 1979 – 1985, în România prospera Institutul de Seruri şi Vaccinuri „I. Cantacuzino”, de prestigiu european. Acesta acoperea necesarul de produse din ţară, ba mai şi exporta. Criza de imunoglobulină sigur n-ar fi fost, dacă exista funcţional şi competitiv respectivul institut. Ce interese meschine au dus la „intrarea lui în insolvenţă”, alături de alte obiective naţionale de renume, obicei la modă în democraţia bolnavă a României postdecembriste, Dumnezeu ştie.
# Acolo, sus, unde se iau hotărârile, decidenţii cunosc bine aceste probleme ? Şi pe treptele de mai jos, la consiliile judeţene, la primării şi în alte instituţii care ar trebui înzestrate cu specialişti în domeniu? Nu cumva, domnule doctor, ei sunt înlocuiţi, pe ici, pe acolo, pe mai oriunde, cu oameni promovaţi politic, care habar nu au de problemele sistemului sanitar, ba se încurcă şi în limbă, când trebuie să le pronunţe numele?
- Aşa cum am mai menţionat în unele opinii critice la rubrica de sănătate a cotidianului „Argeşul”, în vremea comuniştilor, în mai toate domeniile de activitate, promovarea se făcea prin concursuri naţionale adevărate. Şi eu am avut parte de nu mai puţin de cinci astfel de concursuri. Şi treaba mergea bine şi foarte bine, pe bani puţini. Din anii 2003 - 2005, promovarea în funcţii, inclusiv în domeniul sanitar, se face numai politic, pe baza unui simulacru de concurs ce are loc la nivelul fiecărui spital. Inclusiv în zonele de decizie, începând cu Ministerul Sănătăţii, se procedează la fel. Efectele se cunosc şi perpetuarea haosului valoric continuă.
# Avem destui medici în România care să acopere toate cerinţele de sănătate? Atâţia de prisos, încât să mai şi exportăm?
- După 1990, prin înmulţirea facultăţilor de medicină la nivel naţional, atât de stat, cât şi private, România scoate anual absolvenţi de medicină în număr impresionant, egal sau mai mare decât al Franţei, care are o populaţie aproape de trei ori mai numeroasă.
Penibilul situaţiei este că nu sunt acoperite nici posturile minimum necesare din unităţile sanitare de toate gradele din ţară. Absolvenţii pleacă din ţară, uneori în procent de peste 60%, fie imediat după absolvirea facultăţii, fie după ce îşi termină specializarea. Instabilitatea legislativă şi salariile indecente îi fac să ia drumul exilului, din păcate pentru ţară, definitiv, de cele mai multe ori.
# Pe vremea studenţiei dumneavoastră, facultăţile de medicină din România erau în competiţie cu cele mai vestite de peste hotare. În ţara noastră, se profesionalizau şi se specializau aproape toţi medicii din Peninsula Balcanică. Şi alţii de pe şi mai departe. Care este situaţia, domnule doctor, în aceste zile? Mai produc facultăţile noastre numai medici de calitate, sau şi diplome cumpărate?
- Am avut marele noroc să fiu îndrumat în specializarea medicală, atât în timpul studenţiei, cât şi al secundariatului, de profesori valoroşi, de talie europeană. În migraţia medicală din România, grosul plutonului a fost şi este acela al medicilor cei mai buni, primiţi de Europa cu braţele deschise. A fost începutul depopulării valorice atât în spitale, cât şi în universităţile de medicină. Mai avem încă valori, profesori eminenţi, însă numărul lor este redus şi în scădere continuă, în facultăţi de stat din centrele medicale mari: Cluj, Bucureşti, Timişoara.

Pagina 1 din 125