Cultura (1584)

Vineri, 10 noiembrie, Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte a găzduit vernisajul expozițional  „ Reprezentări sculpturale de daci în arta română” a dr Leonard Velcescu, cercetător în istoria artei, profesor asociat al Universității din Perpignan (Franța) și președinte de onoare al Asociației Identitate Culturală Contemporană București. De asemenea, profesorul a susținut și comunicarea „Simboluri identitare culturale ale României. Monumente Arhitecturale și Arta Iconografică în timpul Domniei lui Traian 98-117 d.Hr.”

La evenimentul științific de excepție a participat ÎPS Calinic, rectorul UPIT, Dumitru Chirleșan, decanul Constantin Augustus Bărbulescu, alte cadre universitare ale Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte dar și foarte mulți studenți și public interesat de cercetările profesorului Velcescu, cel care a publicat mai multe cărți și studii despre  monumente antice romane care „ne interesează în mod deosebit din punct de vedere istoric şi cultural, pentru importanţa lor pentru istoria şi identitatea ştiinţifică culturală a României, precum şi pentru spaţiul cultural european şi mondial”, după cum a subliniat chiar acesta. „Întâmplarea a fost să fie ca această importantă şi valoroasă descoperire să înceapă prin anii 1992-1994, în anii studenţiei mele la Paris. În timpul acestor ani, cum se apropia perioada examenelor de la Sorbona, trebuia să mă pregătesc cu asiduitate după bibliografia pentru doctorat”. A început un demers temeinic și laborios, un drum anevoios dar plin de satisfacții pe calea cercetărilor despre trecutul și continuitatea poporului român. Profesorul universitar Leonard Velcescu a prezentat expoziția de la Teologie și la București precum și la Parlamentul European de la Bruxelles iar la Pitești va fi deschisă timp de o lună de zile, până pe data de 10 decembrie.

# Convorbiri neconvenţionale cu Nicolae Poghirc, managerul Teatrului „Alexandru Davila” Piteşti

# Primul spectacol început în imaginaţia unui copil... Vă aduceţi aminte? Spaţiul de joc, decorurile, regizorul, repertoriul, partenerii, spectatorii?
- Se-ntâmpla în Moldova copilăriei mele. Clasa a doua. Creştea în mine o idee cum că aş putea încerca ceva în domeniu. N-a fost nevoie de prea mult la momentul respectiv, întrucât totul a venit natural şi a parcurs natural. Începuturile mele în arta interpretativă sunt strâns legate de Festivalul „Cântarea României”. Îmi aduc aminte cu drag de acele momente, mai ales că am fost şi autor, şi interpret, şi regizor, şi scenograf! Am început ca interpret individual, dar apoi am trecut treptat la arta colectivă şi sincretică, adică teatrul.
# „De multe ori am murit, dar niciodată ca acum!” (Tot Marele Will). Aţi trăit momente unice? Ca om? Ca actor? Ni le povestiţi şi nouă la acest ceas de taină, de mărturisire?
- Desigur că tot ceea ce trăim este unic, fiecare clipă are farmecul său şi, după cum nici măcar două picături de apă nu sunt la fel, identice, aşa şi momentele sunt irepetabile, incomparabile. Îmi pare rău pentru fiecare clipă care trece, regret fiecare clipă care trece. Sunt de părere că timpul este cel mai frumos cadou pe care-l poţi oferi sau care ţi se poate oferi, fiindcă este singurul lucru din lume care nu se poate returna. Toți marii gânditori ai lumii și-au exprimat poziția față de trecerea ireversibilă a timpului şi, în tandem cu ei, am certitudinea că niciodată o clipă nu va fi la fel ca cealaltă. Tot ce-mi rămâne este să sper că în succesiunea lor, clipa următoare va fi mai frumoasă și mai îngăduitoare.
# Azi rege, ieri soldat. Prinţ şi cerşetor. Preot în amvon, suveran pe tron, asasin pe eşafod, amant, savant, derviş, bulibaşă, corsar, întemniţat - în puşcărie, în sine, înstrăinarea de sine nu e cea mai mare pacoste? Cal la caleaşcă, nufăr pe luciul de apă, măgarul de aur... Când îţi mai trăieşti şi tu viaţa şi vârsta?
- Probabil mi-am ales calea asta, a actoriei, fiindcă am ştiut cumva în interiorul meu că este cea mai bogată din punct de vedere spiritual. Trăiesc episod după episod, experimentez diverse tipologii umane, creez personaje, dau viaţă ideilor, asta-i viaţa mea. Cea a unui derviş, a unui cal, a unui savant. Nu găsesc niciunde mai multă bogăţie spirituală. Pentru mine, ăsta-i cel mai minunat lucru: să pot fi azi prinț și mâine cerșetor, să mă transpun azi în rege, iar mâine în întemnițat, să fiu astăzi iubit de toată lumea, iar mâine orfan.
# Aflaţi la cheremul destinului, sau ne trăim viaţa cum vrem noi?
- Nu se poate una fără cealaltă! Pentru mine, cele două elemente: dorința mea şi destinul, sunt inseparabile. Sunt un om căruia îi place să construiască, să pună cărămidă peste cărămidă, să creeze ceva durabil şi acel ceva să fie în cea mai bună variantă a sa, să fie util din orice unghi l-ai privi şi să aibă o mare influenţă pozitivă asupra a ceea ce se află în vecinătatea sa. Așadar, atunci când iau decizia de a pune bazele unui nou proiect, unui nou vis, o fac pentru că aşa mi-a fost scris să fac, aceasta este calea mea în viaţă, destinul meu. Nu mă sperie nimic, nici trecutul, nici viitorul, iau totul aşa cum vine.
# Cum v-aţi simţit în primele zile director la Piteşti? Acceptat? Suspectat? Omul aşteptat? Necesar? Providenţial? Un nimeni înscăunat?
- Ca să continuăm pe tonul întrebării anterioare, mi-am urmat cumva calea şi-am venit la Pitești. Cred că oricine ar fi venit aici, oricine ar fi fost în locul meu, în pielea mea, în scaunul meu de director, ar fi fost acceptat de unii şi înjurat de alţii. Aplaudat de unii şi hulit de ceilalţi. După cum probabil va fi situația și la final. Şi când se va termina tot două tabere vor exista, așa e în viață, în general. Nu mi-am făcut iluzii cum că voi fi așteptat și primit cu brațele deschise, ci mi-am asumat rolul pe care-l am. Am multă treabă de făcut aici și n-am timp de acordat acestor atitudini care vin pe un fond rău și, mai ales, lipsite de argumente temeinice.

Miercuri, 15 Noiembrie 2017 20:53

Analia Selis şi tangoul simfonic la Filarmonica Piteşti

Scris de

Filarmonica Piteşti organizează joi, 16 noiembrie, de la ora 19.00, la Centrul Multifuncţional, un nou concert simfonic. Dirijorul József Horváth, pianistul argentinian Mariano Castro şi solista Analia Selis revin, după doi ani, în aceeaşi formulă alături de orchestra simfonică a instituţiei interpretând tangouri, valsuri şi milonga argentiniene, alături de celebre tangouri româneşti. Aranjamentele pentru orchestră sunt semnate de Mariano Castro.

Născut în 1975, József Horváth a început studiul muzical de la şase ani, la pian şi vioară. După absolvirea Liceului de Muzică şi a Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, urmează cursuri de masterclass cu dirijori de renume din ţară şi din străinătate. Este dirijor al Operei Naţionale şi al Operei Maghiare din Cluj-Napoca.
După succesul repurtat cu „Vă place tango?”, Analia Selis vine în faţa publicului cu un nou proiect de suflet: tangouri, valsuri şi milonga argentiniene, alături de celebre tangouri româneşti. Originară din Argentina, Analia Selis este una dintre cele mai exotice şi mai apreciate voci din peisajul muzical românesc. A susţinut propriile concerte în cele mai importante oraşe şi săli ale ţării. Dintre acestea amintim: Sala Palatului, Teatrul Naţional, Sala Polivalentă, Sala Radio. De asemenea, are colaborări cu toate filarmonicile din ţară. A cântat în deschiderea unor evenimente importante, printre care: Buena Vista Social Club, Juanes, Natalie Imbruglia, Septeto National de Cuba. În 2009, a lansat proiectul „Latino America”, prin care dăruieşte publicului românesc muzica din ţara natală. A concertat, în Piaţa Festivalului, la două ediţii ale Festivalului Internaţional „George Enescu”. A mai fost prezentă în stagiunile trecute la Filarmonica Piteşti în diferite proiecte muzicale.
Muzician, pianist, chitarist, compozitor, orchestrator, solist sau membru al unor formaţii, argentinianul Mariano Castro, stabilit în România din 2013, abordează stiluri muzicale diferite: tango, jazz, rock, muzică clasică.

Miercuri, 15 Noiembrie 2017 20:47

O seară în spiritul anilor 20 la Centrul Cultural Piteşti

Scris de

Centrul Cultural Pitești organizează întâlnirea culturală, sub genericul „O seară în spiritul anilor 20”. Manifestarea, coordonată de promotorul cultural Clarisa Popescu va avea loc joi, 16 noiembrie, de la ora 18.00, în Sala Ars Nova, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

Miercuri, 15 Noiembrie 2017 20:46

Concurs de Fotografie „Piteştiul Meu”

Scris de

Primăria Municipiului Pitești organizează prin Centrul Cultural Pitești, Concursul de Fotografie sub genericul „Piteștiul Meu”, ediția a II-a, având tema „Clădiri și monumente din Pitești”, în vederea încurajării artei fotografice și pentru realizarea unor materiale de prezentare a orașului. Regulamentul și fișa de înscriere sunt postate pe site-ul oficial al instituției (www.centrul-cultural-pitesti.ro).
Se acordă următoarele premii:
Premiul I – 1200 de lei
Premiul II -   800 de lei
Premiul III – 600 de lei
Mențiune  - 400 de lei.
Înscrierea participanților are loc în perioada 10 noiembrie - 12 decembrie 2017. Jurizarea și anunțarea câștigătorilor se vor face pe data de 14 decembrie, iar vernisajul expoziției și festivitatea de premiere se vor desfășura pe data de 15 decembrie, la ora 12, în Holul Primăriei Municipiului Pitești.

Centrul Cultural Pitești și Biserica Domnească „Sfântul Gheorghe” organizează simpozionul cu tema „Sf.Mina (Buna Vestire - Greci), cea mai veche biserică din Pitești”, în cadrul proiectului cultural-educativ, sub genericul „Biografii de excepție cu Octavian Dărmănescu”. Manifestarea, coordonată de muzeograful Octavian Dărmănescu va avea loc marți, 21 noiembrie, de la ora 12.00, în Sala Ars Nova, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

 

Centrul Cultural Pitești, Liga Scriitorilor Români-Filiala Argeș și redacția revistei „Carpatica” organizează o nouă ediție a Cenaclului „Armonii Carpatine”. Manifestarea, coordonată de redactorul-șef al revistei „Carpatica”, scriitorul Nicolae Cosmescu (foto) se va desfășura marți, 14 noiembrie, de la ora 15.00, în Sala Simpozion, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

# Convorbiri neconvenţionale cu Nicolae Poghirc, managerul Teatrului „Alexandru Davila” Piteşti

# Omul este fiinţa care se interpretează pe sine? Primul personaj pe care îl imită şi îl joacă e propria-i făptură? În zorii copilăriei trăiesc în el două entităţi? Cum a fost la dumneavoastră?
- Povestea. Povestea este cea care ne face să vibrăm, să empatizăm, să fremătăm. Descoperim cu fiecare pas făcut noi moduri de abordare ale poveştilor, însă tind să cred că există o delimitare clară, încă de la începuturile existenței noastre, între personal şi profesional. Astfel că noi ne punem trupul, vocea, sufletul, gesturile, mimica în slujba personajului nostru. Încercăm să ne atribuim gândurile lui, planurile lui, durerile şi bucuriile acestuia. Ne împrumutăm pe noi înşine unui personaj care trebuie să transmită un mesaj, să reflecte o realitate actuală asupra căreia se atrage atenția. În cazul meu, s-a întâmplat inițial fără să-mi dau seama. Jucam, pur şi simplu. Jucam exact ca un copil care învață să meargă, dar nu este conştient de faptul că ceea ce face el înseamnă a merge. Mai târziu, când am înţeles tainele activității mele, am realizat că iubesc atât de mult ce fac, încât eu nu consider că actoria este o meserie, o profesie, ci mai degrabă un mod de viață. Nu mă pot imagina făcând altceva.  
# Mai târziu simte nevoia de mulţime. Joacă roluri de mamă, de tată, de bunici. Îşi face păpuşi. Aceasta este lumea de acasă. De pe vatră. Vă aduceţi aminte?
- Nu întotdeauna se manifestă nevoia de mulţime şi nu întotdeauna această nevoie există. Nucleul actului teatral îl reprezintă, de fapt, pofta de joacă. Certitudinea că noi suntem mereu niște copii din acest punct de vedere se verifică prin faptul că nouă ne place să ne jucăm, să explorăm şi să ne exploatăm limitele în ceea ce priveşte ludicul. Lăsăm puterea creației să iasă la suprafaţă atunci când realizăm un personaj și ne bucurăm de fiecare etapă prin care trecem atunci când îl construim. Procesul prin care ne conturăm personajele nu poate fi definit decât ca unul fascinant, prin care ne punem la încercare capacitatea de a născoci, de a da viață ideilor.
# „O scenă este lumea! Noi, actorii ei!” ( Shakespeare). Dacă e valabil pentru noi, amatorii, ignoranţi şi aflaţi la nimereală, cum e pentru voi, actorii de profesie? Trăiţi mai intens, mai acut, mai conştient, mai detaşat, mai total?
- Cu siguranţă că trebuie să cunoști lumea în care trăieşti, să-i observi reacțiile, obiceiurile, să ții întotdeauna pasul cu ce apare nou și să fii întotdeauna la curent cu ce se întâmplă în lume. Oamenii, în esență, nu s-au schimbat de acum 2000-3000 de ani. S-au schimbat, desigur, mijloacele de existență, de comunicare, s-a schimbat societatea. Nu vorbim de acelaşi om primitiv, evoluția sa este mai mult decât clară, în schimb, la nivelul instinctelor omul e ca la început. Drept care, într-adevăr,  teatrul înseamnă viață transpusă artistic şi dacă privim din această perspectivă lumea poate fi o scenă, iar noi actorii. Ce punem în scenă sunt subiecte reale sau imaginare, însă ele sunt umane, se întâmplă, sunt adevărate, de viață, sunt lucruri prin care putem trece, la un moment dat, cu toții. Ce încropim noi pe scenă nu este altceva decât perspectiva artistică asupra unei situații de viaţă.
# Cum e pe scena mare a vieţii, necuprinsă între orizonturile care fug mereu mai departe? Te-ai duce şi te-ai tot duce, duh rătăcitor, demon înaripat, înger chemat? Şi cum te regăseşti de unde ai plecat?
- N-aș putea spune că mă interesează neapărat această întoarcere în trecut, să mă văd de unde am plecat. Nu există relativitate pentru punctele A-de unde am plecat şi B-unde mă aflu în prezent, ele sunt nişte puncte sigure, fixe, la care mă reîntorc rareori tocmai pentru frumuseţea amintirii. Sunt momente pe care mi-aş dori să le retrăiesc, momente dragi care nu-mi vor lipsi niciodată din suflet. Altfel, sunt o fire iscoditoare. Îmi place să merg cât mai departe, îmi place să caut, să aflu, să văd, să descopăr. Îmi doresc să cunosc cât mai mult şi să experimentez cât mai multe. Nu simt mereu nevoia să mă reîntorc în trecut, dar mă raportez întotdeauna la ceea ce am trăit.

Centrul Cultural Pitești organizează dezbaterea „Arc peste timp - Iulia Hașdeu”, susținută de prof. univ.dr Crina Bocșan Decusară, membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala București și președintele Asociației UNESCO Iulia Hașdeu. Manifestarea, coordonată de poeta Monica Mihaela Minescu va avea loc miercuri, 15 noiembrie, de la ora 14.00, în Sala Ars Nova, din cadrul Centrului Cultural Pitești.

Pe data de 25 octombrie, Colegiul Ecologic Prof. Univ. Dr. Alexandru Ionescu a sărbătorit un deceniu de la înființare. Din inițiativa Asociației Româno-franceze Argessis din Pitești, își deschidea porțile primul liceu privat din Argeș, Liceul Tehnic pentru Protecția Mediului, autorizat în baza O.M.E.C.T nr. 1675/ 2007. Din 2013, odată cu acreditarea primei calificări profesionale de „ tehnician ecolog și protecția calității mediului”(O.M.E.N. nr 4234/2013), liceul și-a schimbat denumirea în Colegiul Ecologic „ Prof. Univ. Dr. Alexandru Ionescu”, în semn de recunoștință și apreciere a prodigioasei activități a reputatului om de știință în viață, domnul academician Alexandru Ionescu. Începând cu anul școlar 2017-2018, în cadrul colegiului funcționează două noi specializări profesionale acreditate: nivel liceal-științe sociale și nivel postliceal-asistent medical generalist, colegiul având organizate cursuri de zi, cu frecvență redusă și seral.

Cu acest prilej a fost inaugurat centrul de cercetare științifică al Colegiului pe trei ramuri: ecotehnologii, științe economice și terapii complementare-apifitoterapie-psihologie transpersonală. În cadrul ceremoniei, dr. Cristiana Sima, președintele colegiului, a emis trei tipuri de diplome prin care a premiat invitații de marcă, cadrele didactice și elevii. Printre invitații prezenți au fost rectorul UPIT, conf. univ. dr. Dumitru Chirleșan, consilierul eparhial Caliopie Ichim, consilier eparhial Dan Obrocea, directorul DSP Argeș, Sorina Honțaru, consulul Ioan Gropescu, primarul comunei Bradu, Dănuț Stroe, profesor univ. Alexandru Ionescu, cadre didactice, precum decanul Dumitrescu, psihologul lector univ. dr. Natalia Burtoiu, dr. Laura Florea, de la Spitalul Penitenciar Colibași, numeroase cadre didactice de la Universitatea Constantin Brâncoveanu. De asemenea, cu prilejul aniversării a 10 ani de existență a transmis un mesaj și fostul președinte al României, Emil Constantinescu.  De organizarea evenimentului s-a îngrijit directoarea Maria Petre și tânăra Victoria Sima, absolventă de excepție a colegiului,  studentă la Facultatea de Medicină Dentară din București și fr. Remus Vintilă, fitoterapeut atestat, autor al numeroase cărți și studii de psihologie traspersonală, absolvent al Școlii Naționale de Televiziune Tudor Vornicu. Cu acest prilej școala postliceală a colegiului a primit ca ocrotitori pe „Sf doctori fără de arginți”, prin arhiereasca binecuvântare a Înalt Prea Sfințitului Părinte Calinic, arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, prin decizia cancelariei arhiepiscopale nr. 2347/2017. Consilierul eparhial Caliopie Ichim a binecuvântat, astfel, activitatea didactică a instituției și a rostit un cuvânt de învățătură pentru viitorii absolvenți de asistență medicală generală. Preacuviosul a primit, la rândul său, din partea conducerii colegiului, diploma aniversară și placheta festivă. Rectorul UPIT, Dumitru Chirleșan a subliniat importanța unui învățământ axat pe vocație, flexibilitate și nu pe teorie rece și lipsită de practicabilitate. Evenimentul a fost presărat cu momente artistice susținute de elevii liceului și cu o masă frățească unde au participat elevi și profesori, la un loc.

Pagina 1 din 114