Joi, 14 Iunie 2018 12:13

Jurnal din cana cu păsări. Cele mai multe dintre comunităţile româneşti de pe planetă sunt doar nişte găşti ordinare

Scris de Florian Silişteanu
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Dacă ar mai fi la modă coronițele,  aș striga în gura lumii de la fereastra Piteștilor să împărțim și împletim pentru absolut toți oamenii care sunt în armonie și trăiesc în aceeași formulă, soț și soție de zece, de douăzeci, 30 sau 50 de ani. Nimic mai frumos în fața Domnului decât... FAMILIA! Dar eu am înțeles târziu...
Și pentru că sunt cocoțat pe o cometă și văd mai bine decât alții,  aduc din condei un la mulți ani unui cuplu: familia generalului Nicolae Bănuță (doamna Vali și domnul Nicolae), fostul aghiotant al generalului Milea, gospodari și însoțitori de bine în Siliștea, împreună de 41 de veri.
Schimbăm un pic direcția acestui articolaș cu o impresie care mă revoltă și scoate din minți: am văzut la televizor un material despre copiii abandonați. Este tulburător, este cutremurător să afli că în țara mea şi a dumneavoastră trăiesc așa cum trăiesc... 55.000 de copilași instituționalizați,  prin case de copii, prin cămine şi alte cămăruțe de la Dumnezeu. Repet... cincizeci de mii de copii abandonați. Hai, că unora le-au murit părinții în accident... dar numeri pe degete astfel de cazuri. Restul de cincizeci de mii și ceva sunt acolo din nemernicia unor oameni fără discernământ, părinții. Punct și iar punct și nu e nici vina lu’ chioru nici a ungurilor sau a chinezilor. Și pentru că am pomenit de popoare și de meleaguri pe care sfinții mai poposesc, vin în întâmpinarea dumneavoastră cu un sfat, cu o sugestie. Trebuie să justific cumva și titlul generic... Jurnal din cana cu păsări. Am cam ocolit pământul cu bune și rele. Atenție mare în diaspora românească: fugiți cât puteți de românul care vrea să te ajute așa... dintr-o dată. Îți va vrea pielea pentru o mie de ani.Va trebui sa-i pupi mâna neamului său pe vecie. Am studiat bine asta observând cu responsabilitate și în Americi și în Europa. Parcă e un blestem... Un alt record absolut... din datele mele rezultă aproximativ 8.500 - 9.000 de comunități românești pe planetă. Cea mai mare parte din ele nu reprezintă altceva decât nişte găști ordinare care împart între ele interese. Dezvolt altă dată. Ar fi însă nedrept să nu subliniez însă și rostul unor oameni absolut dezinteresați,  inși care chiar îl iubesc pe Dumnezeu prin... fapte clare, limpezi și total și total dezinteresați. Iată câteva nume... Prin Texas, părintele câmpulungean Mirel Tudose de la Biserica Sfânta Maria Magdalena din Houston, în Austria, în Linz, piteșteanul nostru, arhitectul Mugur Dulea, în Germania, în Stuttgart, Firuța Maier și mulți alții pe care, din când în când, îi amintim tocmai pentru a ști că vă puteți baza pe acești oameni fără să vă treziți pe un chitanțier de soartă. Aș sublinia cumva, ușor stângaci că ortodocşii mai trag ei la măsea, te mai plimbă, dar să te ferească sfântul să fii prins în menghina pocăiților. Te vor regula în numele Domnului Iisus până când îți vor lua tot. O excepție care a contat enorm. Numele lui este Sam Toplean. De seama mea, născut pe 5 martie, trăitor și miraculos om, un pocăit care a ajutat mulți popi să se îndrepte, un om grozav. Undeva în Sacramento. M-am lungit azi, m-am lungit că mâine o tai spre Iugoslavia, primit ca un cocoș de oficialități. O să aflați! Azi a fost ziua cărturarului,  arhiepiscopul nostru Calinic! Săru-mâna!

Florian Silişteanu, un poet român printre ai lui - Siliştea - 6 iunie 2018

Citit 252 ori

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.