Miercuri, 28 Februarie 2018 22:14

„Vreau o întoarcere la poezia care să sufere de frumos” (IV)

Scris de Prof. Marin Ioniţă
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

# Convorbiri neconvenţionale cu poetul George Baciu

# Te explică, te susţine, te promovează presa locală? Argeşul, Pietrele Doamnei, Curtea de la Argeş, Cotidianul? Televiziunile locale?
- Mai mult sau mai puțin.
# Dar revistele culturale şi literare? Argeşul, Cafeneaua literară?
- Argeșul mi-a publicat multe poezii și recenzii la cărți.
# Biografia ta, ca un râu cu ape liniştite şi limpezi, cu meandre, cu bulboane, cu surpări de maluri, cu rostogoliri de pietre, cu nisip şi balast... Profesor performant, cu singura notă zece la concursul de titularizare, educator prin vocaţie, pregătire şi dăruire, director de şcoală şi de muzeu, nu-ţi ajunge?
- Acestea sunt recompensele învățăturii, educației mele, trudei pe obrazul cărților, norocului că mama, mare iubitoare a cărții, mi-a pus dat un picur din genele ei. Am reușit, până acum tot ce mi-am propus, fiindcă viața trebuie trăită în cât mai multe feluri. Numai așa poți deveni înțelept. Sau cum ar zice Solon: să îmbătrânești învățând în fiecare zi ceva.
# Te simţi un mic Demiurg care poţi să-ţi creezi universul tău în marele Univers, când poţi să dai naştere unor personaje, când le hotărăşti destinul, când ai drept de viaţă şi de moarte asupra lor, când poţi să-i dizolvi în neant? Să le chemi de nicăieri? Cum te simţi în acele clipe? Mori şi înviezi cu personajele tale? Le trăieşti viaţa? Te trăiesc ele pe tine? Uiţi, în acele momente, că mai exişti? Se întâmplă să-ţi ceară socoteală: „Ce faci, Domnule, cu noi?”
- Nu mă simt un Demiurg. În fiecare personaj din romanele mele sunt eu. Fiecare poezie este o clipă din viața mea. Îmi joc rolurile conștiincios, uit de existența reală, atunci când scriu și nu m-am întrebat niciodată dacă ar putea fi altfel decât am scris. Totul alcătuiește universul în care am trăit, trăiesc sau aș fi vrut să trăiesc. Un univers cu iubire și suferință, cu viață care uneori moare și moarte care uneori trăiește.
# Te vrei scriitorul momentului?... Încerci să treci dincolo de bariere? Posteritatea este tangibilă? Eternitatea, altceva decât o simplă iluzie?
- Nu vreau să fiu un scriitor al momentului, ci unul care dăinuiește prin timp. Vreau o întoarcere la poezia cu mesaj, cu suflet. Poezia care să sufere de frumos. Sigur, posteritatea este tangibilă. Ea validează valorile, după ce vremea le șlefuiește, le verifică. Întrucât nădejdea viitorului stă în făptuirile trecutului, posteritatea nu poate fi ignorantă pentru că are nevoie de un fundament existențial cât mai solid. Eternitatea? Stă în buzunarul posterității...

Citit 517 ori Ultima modificare Joi, 01 Martie 2018 12:59

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.