Joi, 21 Decembrie 2017 11:55

„Medicina secolului nostru este atât de tehnicizată, încât riscăm să ne îndepărtăm de pacient” (II)

Scris de Prof. Marin Ioniţă
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

# Convorbiri neconvenţionale cu doctorul cardiolog Adrian Tase

# Am aflat că nu a fost singura în vârtejul adolescenţei lui Adrian Tase. Aţi fost răpit de muze? Muzica a fost întâia şi marea dumneavoastră iubire?
- Muzica este o iubire mai precoce decât medicina, deoarece depinde într-o mai mare măsură de talentul nativ care se manifestă la vârste fragede. Medicina presupune o combinaţie de aptitudini, poate chiar talente, care devine evidentă în anii de liceu.
Sunt sigur că le puteam face pe ambele. De altfel, pentru medicină avem rezultate palpabile, iar cu muzica m-am resetat cu Andrei şi suntem în grafic.
În adolescenţă, am avut o alegere grea. Pentru vremurile de atunci, cred am procedat corect. Sunt mulţumit de cariera mea medicală şi vă asigur că mai am destul de oferit în acest domeniu. Situaţia extraordinară ca fiul meu să fie supradotat pentru muzică îmi dă şansa să mă bucur şi de spectacol, ca adjunct al lui.    
# De ce aţi ales, totuşi, medicina? Tradiţia familiei? Orgoliul? Vanitatea? Vocaţia? Foamea după bani?
- Tradiţia a contribuit mult la această decizie. Poate şi un dram de orgoliu. Vocaţia am intuit-o şi s-a dovedit mai târziu.
# „Să pui inimă în tot ce faci!” spune înţelepciunea populară. Ce înseamnă asta?
- Medicina secolului nostru este atât de tehnicizată, încât riscăm să ne îndepărtăm de pacient, tratând aparatura ca pe un stăpân necruţător. Eu respect tehnologia medicală ca pe un servitor credincios, iar cu pacienţii comunic efectiv şi pun un „strop” din inima mea pe cordul suferind al pacientului. Cu rezultate clinice.  
# Inima, cea mai vulnerabilă piesă din alcătuirea noastră? „Piatra de-i piatră, o calcă calul şi crapă, inima mea multe rabdă !” Rabdă, inimă, şi taci, ca pământul pe care-l calci, tu le faci, tu să le tragi!” De ce vini poate să fie acuzată, de la fumat încolo?... Cât o costă?
Inima este o esenţă tare. Până în urmă cu un secol, bolile cardiace erau rare.
Civilizaţia contemporană devoalează puncte vulnerabile ale cordului. Stilul de viaţă caracterizat prin stres cotidian, fumat, sedentarism, tinde să crească tensiunea arterială şi să dezechilibreze procesele metabolice spre diabetes mellitus şi hipercolesterolemie. Există risc variabil de infarct în funcţie de aceşti parametri.
Cardiologul poate permite o doză mică de alcool la un pacient cu inima sănătoasă. În schimb, fumatul este strict interzis, inclusiv în forma pasivă. De asemenea, excesele alimentare de sare, zahăr şi grăsimi sunt periculoase, deoarece duc la hipertensiune arterială, disglicemie şi dislipidemie.
Fumatul şi diabetul distrug întreaga textură vasculară a organismului: coronarele, arterele cerebrale, vasele pulmonare, arterele periferice, vasele intestinale, arterele renale etc..     
# Inima. Regina. Şi sclava noastră. De câte ori bate pe minut? De câte ori pe ceas? Pe zi?  Pe lună? Întruna, întruna. Din pântecul mamei. Toată viaţa. Zi şi noapte, până la ultima răsuflare?
- Regina şi sclava noastră bate de circa 80 de ori pe minut, 4.800 ori pe ceas, 115.000 ori pe zi, trei milioane şi jumătate pe lună. Continuând ideea, peste 40 milioane de bătăi pe an, circa trei miliarde într-o viaţă medie de om.
Pare o muncă non-stop, dar nu este chiar aşa. Fiecare ciclu cardiac durează aproape o secundă.
Contracţia miocardului durează cam trei zecimi de secundă şi se numeşte sistolă. Sângele este propulsat în artere.
Urmează diastola, în care se realizează umplerea cu sânge a cordului, prin gravitaţie şi forţe de sucţiune. Diastola durează cam jumătate de secundă.
Deci inima se odihneşte mai mult decât munceşte! Dar se mişcă permanent.

Citit 200 ori

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.