Joi, 14 Decembrie 2017 10:51

„Un cardiolog sensibil şi eminent unge pompa cu dragoste pentru a salva vieţile pacienţilor” (I)

Scris de Prof. Marin Ioniţă
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

# Convorbiri neconvenţionale cu doctorul cardiolog Adrian Tase

# O inimă are omul. Şi pieptul lui nu-i de aramă. Şi din arcurile cu săgeţi, din puşti, din pistoale, din tunuri, din arme cu lasere, se trage în ea. Şi nimeni nu moare până nu stă ea. Ce este inima, domnule doctor?
- Inima vine de la latinescul “anima”. Mişcarea este definitorie pentru cord. La echografie se vede clar diferenţa dintre inimă şi celelalte organe care sunt aproape imobile. Aş spune chiar că inima este cel mai viu organ, deşi funcţiile vitale sunt, desigur, mult mai complexe. De asemenea, inima este organul central al corpului uman. Ca pompă este normal să fie în centrul organismului pentru a putea asigura atât debitul de sânge necesar tuturor ţesuturilor, cât şi returul sanguin, închizând astfel un ciclu circulator. Pozitia centrală a atras atenţia şi artiştilor, filosofilor, clericilor, care i-au acordat valenţe afective.
# Secole întregi s-a crezut că inima este casa sufletului. Să fie aşa? Spiritul vital nu este el prezent peste tot, de la rădăcina părului până în vârful unghiilor?
- E o chestiune eminamente artistică, nu e scrisă în tratatele de cardiologie. Ca om, simt că este aşa. Există, cu siguranţă, personalităţi care pot răspunde mult mai bine ca mine la această întrebare.
# Până nu stă inima, omul este nemuritor. Nimic altceva nu îl doboară definitiv. Care e misterul? Ce spune cardiologul?
- Aşa este. Insuficienţa cardiacă nu este numai calea finală comună a tuturor bolilor de inimă, ci şi a tuturor celorlalte suferinţe ale organismului. Cordul este ultimul bastion în faţa morţii. Acolo (în acest bastion) am petrecut cele mai tari aventuri ale vieţii mele, experienţe care m-au întărit. Cardiologul cunoaşte secretele inimii. Logic, el ar trebuie să trăiască cel mai mult pentru că ştie cum să-şi întreţină inima. Totuşi, nu se întâmplă întotdeauna aşa pentru că munca noastră este foarte solicitantă din multiple puncte de vedere.    
# Din inimă se iubeşte. Aici se cuibăresc toate emoţiile. De aici îşi iau zborul toate sentimentele. Aşadar, organul acesta mai are şi altă funcţie decât de pompă a sângelui?
- Poetul vede iubirea în inimă. Cardiologul priveşte inima ca pompă. Un cardiolog sensibil şi eminent unge pompa cu dragoste pentru a salva vieţile pacienţilor.
# Se poate să fie afectată inima şi de altceva decât de bacterii, de lovituri, de răceli, de poluare, de otravă şi de tot felul de boli ? Şi doctorul ridică din umeri? Are el posibilităţile să trateze asemenea afecţiuni? Se dedublează personalitatea lui profesională? Aţi fost pus în asemenea situaţii? Cum şi ce aţi reuşit ? Sunteţi îndrăgostit de meseria dumneavoastră? Pasiunea poate să fie şi o mare iubire?
- Inima este afectată de o mulţime de boli, care include desigur  infecţii, traumatisme, etc.. Totuşi, din imensitatea patologiei cardiovasculare, pot spune că ne confruntăm mai frecvent cu patru situaţii clinice.
În primul rând, hipertensiunea arterială, care în ţara noastră a ajuns să afecteze peste 40% din populaţia adultă. Urmând acest trend, în câţiva ani, populaţia cu tensiune arterială normală ar putea ajunge minoritară!
În al doilea rând, infarcul miocardic acut care afectează anual în judeţul Argeş circa 300 de pacienţi. Aceştia sunt trataţi în condiţii optime în USTACC (unitatea pentru supraveghere şi tratament avansat a pacienţilor cardiaci în stare critică) din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti.
În al treilea rând, fibrilaţia atrială care este cea mai frecventă tulburare a ritmului cardiac.
În sfârşit, insuficienţa cardiacă, calea finală comună a tuturor cardiopatiilor. Creşterea prevalenţei “falimentului inimii” are şi o parte bună: un procent semnificativ dintre aceşti pacienţi sunt menţinuţi în viaţă datorită progreselor formidabile care au avut loc în ultimele decenii în terapia cardiovasculară!
Tratăm orice boală de inimă cu posibilităţile pe care le avem. Facem tot ce este omeneşte posibil. Mergem cu curaj până în punctul cel mai avansat, pentru că scopul final este salvarea vieţilor omeneşti!
Deci, pasiunea există. Entuziasmul şi spiritul de echipă ne permit să depăşim bariere incredibile. Avem pacienţi eroi pe care îi tratăm cu succes de boli foarte grave de mai mulţi ani. Cu pasiune şi dăruire.  

 

Citit 285 ori

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.