# Cu managerul Jean Dumitraşcu, la 11 ani de existenţă a Filarmonicii Piteşti

20 iunie 2007 este ziua în care a fost înființată Filarmonica Pitești. Totul a început ca o provocare managerială. „De ce nu?”, a spus Jean Dumitrașcu, întrebat dacă se poate înființa o filarmonică la Pitești. „Sincer, dacă știam cât de greu este...(...) La vremea respectivă, n-am știut în ce mă bag, entuziasmul era mare. Așa îmi explic de ce alții înaintea mea nu au înființat Filarmonică la Pitești”, adaugă managerul. Și chiar au fost încercări în trecut. Prima propunere de înființare a unei filarmonici la Pitești a fost în 1936, însă potențialul artistic nu era așa dezvoltat. A urmat o altă încercare în 1967, dar s-a ratat și această oportunitate. „Iată că eu, nefiind muzician, venind din afara muzicii, ca ziarist, scriitor, profesor de filosofie, am crezut în acest vis și l-am dus la îndeplinire cu mult entuziasm”, mai spune Jean Dumitrașcu. 

„La ora asta, nu e un profesor de muzică spectator la concertele Filarmonicii”

A pornit la drum cu 101 angajați, cei mai mulți îi sunt și azi alături. „Dacă eu am înființat Filarmonica din punct de vedere instituțional, trebuie spus că de înființarea orchestrei simfonice s-a ocupat dirijorul Tiberiu Oprea și concertmaestrul Mădălin Sandu. Cu ei am pornit la drum în 2004, când i-am cunoscut și pe ei i-am angajat primii”, spune managerul filarmonicii, Jean Dumitrașcu.
Când a înființat Filarmonica, Jean Dumitrașcu s-a bazat pe elita universitară și pe oamenii de cultură din Pitești. „M-am înșelat amarnic. De-a lungul anilor m-am convins că puțini oameni de cultură vin la concertele noastre. Cei care vin sunt intelectuali în adevăratul sens al cuvântului. Ponderea o dețin profesorii, dar nu cei de muzică. La ora asta, nu e un profesor de muzică spectator la concertele Filarmonicii Pitești.”
La Filarmonica Pitești, nicio simfonie nu seamănă cu alta. Tocmai de aceea, managerul Jean Dumitrașcu are emoții la fiecare concert: „De doi ani, de când ne-am mutat în sediul nostru, totul sună altfel. Aici este o acustică foarte bună. Realmente, se poate verifica pe site-ul instituției. De 11 ani nu am repetat nimic, adică să avem același dirijor, același solist și același program. Practic, o luăm de la zero cu toții, nu doar eu.”
De-a lungul anilor, pe scena Filarmonicii Pitești au urcat unii dintre cei mai buni artiști: „În fiecare an am căutat să îi aducem chiar pe cei mai buni. N-am făcut rabat de la calitate. Eu nu sunt muzician, nu mă duc la schimb în altă filarmonică să dirijez sau să cânt. Interesul meu este publicul, iar el trebuie să fie încântat de prestația artiștilor și dirijorilor pe care îi invit.”

„Au fost voci care au cerut desființarea Filarmonicii sau transformarea ei în companie privată”    

Debutul orchestrei Filarmonicii a avut loc în data de 25 mai 2007, la Teatrul „Al. Davila”. Sute de piteșteni au luat cu asalt clădirea teatrului, iar mulți nu au mai apucat invitație. De atunci se intră pe bază de bilete. Totuși, la acea dată, Filarmonica nu exista ca instituție de sine stătătoare, iar orchestra aparținea Centrului Cultural Pitești. Cineva a reacționat în presă, dezvăluind acest adevăr. „Îi mulțumesc acelei persoane care ne-a criticat, pentru ca ne-a ajutat, aceasta critică a grăbit înființarea ca atare a Filarmonicii Pitești.”
Filarmonica a fost greu încercată de-a lungul anilor, mai ales în anul 2010, la finalul stagiunii 2009-2010, când a avut loc un concert cu 12 cursanți dirijori din 10 țări. „Credeam că lumea ne aparține, pentru că veneau dirijori din întreaga lume să se școlească aici și banii respectivi au devenit banii Filarmonicii.” Perioade dificile au fost imediat după aceea: angajați disponibilizați, concedieri în masă sau demisii, în urma unor ordonanțe ale Guvernului din acea perioadă. „Erau voci care cereau desființarea sau transformarea noastră în companie privată, fapt ce însemna falimentul nostru.” Lucru ce nu s-a întâmplat, Filarmonica Pitești a rezistat valului de presiuni, chiar și cu mai puțini angajați și continuă să reziste și astăzi.

„Mulți credeau că după primele concerte, piteștenii și-au făcut moftul și nu vor mai veni la Filarmonică”

Jean Dumitrașcu, un om care stă la Filarmonică „de luni până luni”, cum el  însuși ne spune. „Mi-am neglijat familia pentru Filarmonică. Le-am lipsit foarte mult, pentru că mi-am consacrat de 11 ani timpul pentru a înființa Filarmonica. N-a fost deloc ușor a o menține (pentru că am avut cumpene în 2009, în 2010, în 2017), pentru a-i face un sediu, pentru a o dezvolta, impune. În fiecare zi e ceva de făcut!”
„Mulți nu vin la Filarmonică, susținând că nu înțeleg muzica clasică. În primul rând, nu trebuie să o înțelegi. E ca o femeie, nu trebuie să o înțelegi. Îți place sau nu! Îi sfătuiesc să vină la concert pentru că, în momentul în care se află în sală și îi lovește muzica în piept, nu are cum să nu le placă și va descoperi oricine că îi place Beethoven, Mozart, Enescu”, susține Jean Dumitrașcu.
Astăzi, la ceas aniversar, Filarmonica din Pitești rămâne „o instituție culturală năzdrăvană”, care s-a bucurat de simpatia publicului de la început și care s-a reinventat mereu pentru a-și păstra publicul. „Mulți credeau că, după primele concerte, piteștenii și-au făcut moftul și nu vor mai veni la Filarmonică”, conchide Jean Dumitrașcu.

 

 

Școala Populară de Arte și Meserii Pitești organizează pe perioada vacanței de vară ateliere pentru copiii cu vârsta maximă de 14 ani. Astfel că, în perioada 1 iulie – 1 octombrie, copiii care vor să afle dacă au talent îşi pot descoperi şi dezvolta abilităţile artistice participând la atelierele gratuite susţinute de experţii Şcolii Populare de Arte şi Meserii Piteşti, după cum urmează:
Luni: chitară şi instrumente de suflat
Marţi: canto şi dansuri
Miercuri: vioară şi teatru
Joi: chitară şi pian
Vineri: orgă electronică şi pictură/grafică.
Atelierele se desfăşoară de luni până vineri, de la 8.00 la 20.00. Cei interesaţi pot participa la 2 ateliere pe zi, timp de cel mult 10 zile lucrătoare.  Înscrierile se pot face la telefon 0248.212.260, cu cel puţin 24 de ore înainte de ziua în care se doreşte participarea la un astfel de atelier şi în limita locurilor disponibile.

 

Acum, că s-au stins ecourile senzaționalei victorii la Rolland Garos a Simonei Halep, cât și ale mitingului P.S.D. din Piața Victoriei, capul de afiș pentru perioada următoare îl va ține, probabil, organizarea referendumului cu privire la modificarea Constituției. Problema interzicerii căsătoriilor între homosexuali, căci aceasta este miza, a dat deja naștere la confruntări destul de tensionate între cele două tabere: cea așa-zis tradițională și cea pro-occidentală, care insistă să ne înscriem pe orbita marilor civilizații din vest care au rezolvat de mult această spinoasă problemă. Nici istoria noastră nu este scutită de această problemă atât de sensibilă.
Cel mai cunoscut caz de homosexualitate, atestat chiar de izvoare istorice credibile, îl reprezintă domnitorul Radu cel Frumos. Fiu al lui Vlad Dracul și frate vitreg cu Vlad Țepeș, Radu cel Frumos a fost impus pe tronul Țării Românești de către turci ca replică la insubordonarea rebelului Vlad Țepeș. A avut o domnie zbuciumată, între anii 1462-1475, cu câteva întreruperi. Dacă la alți voievozi există doar prezumția privind faptul că ar fi fost homosexuali, la Radu cel Frumos lucrurile stau altfel. Sătul de infidelitățile (politice) ale voievozilor români, marele sultan Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului în 1453, le cerea acestora un fiu sau mai mulți ostatici la Istanbul ca zălog al bunei-credințe. Acest statut l-au avut și cei doi fii ai lui Vlad Dracul, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos.
Despre povestea de dragoste dintre marele sultan și năbădăiosul fiu al voievodului român ne dă date cunoscutul istoric grec Laonic Chalcocondyl. Acesta relatează cum, îndrăgostit peste măsură de junele valah, sultanul ar fi trecut de la avansuri la fapte, fapt ce l-a determinat pe Radu să se apere, aplicându-i o lovitură de pumnal sultanului în coapsă. Interesant este faptul că răzbunătorul sultan nu a reacționat și povestea de dragoste a continuat. A continuat și de partea lui Radu, dacă ținem cont de faptul că va accepta să renunțe la a fi creștin și să treacă la islam. Pus pe tron în 1462, Radu se căsătorește și încearcă să refacă imaginea. A avut chiar o fată, Voichița, vestită prin frumusețea ei, în fața căreia chiar și Ştefan cel Mare a cedat, luând-o ostatică și căsătorindu-se cu ea. Poporul însă nu i-a iertat efeminarea, supranumindu-l „cel Frumos”.
Prof.dr. Cornel Carp

 

Dacă într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu, îl voi ruga să-mi împrumute lanterna în care licuricii nu mor niciodată.
Nu știu cum fac, dar am un noroc teribil să dau cu mucii în fasole. Conștient că evenimentele se vor aglomera și că voi fi iar fiu’ ploii, îmi propusesem să scriu rubrica încă din Kragujevac, imediat după ce am ieșit victorios din biroul primarului Radomir Nikolic, despre care mulţi dintre dumneavoastră aţi mai citit şi auzit, inclusiv din Jurnal de Argeș, numai şi numai lucruri bune.
N-am reușit să fac performanță pentru că m-am dat pe feizbuc și una-două m-am luat la împuns şi nedreaptă  luptă cu toată lumea. Colcăie feizbucile sub ghilotina căruia încearcă să se ascundă urmele lăsate de atitudinea celor care au manifestat zilele trecute. Spre deosebire de o grămadă de țopârlani care se dau analiști, io vin şi stau în banca mea. De tăcut nu tac şi spun aşa. Nu că pesedeul a fost în ring și în care ring a lăsat mii şi mii de peturi, pachete de țigări ori alte mizerii - fiindca sunt convins că, indiferent de formațiunea politică, la fel ar fi fost. Mă deranjează atitudinea celor care au sărit la geamandura ideii că ăia de la salubritate au venit bine şi au măturat şi făcut boboc traseele. Deștepţilor! Rușinea este că ați aruncat cei șapte ani pe strada pe care scuipi în fiecare zi despre bun-simț și cei șapte ani de acasă. Asta e treaba, necazul,  că nu e deloc frumos, indiferent de situație și de nervi de conjunctură și de ce-o mai fi, nu e frumos să arunci gunoiul pe stradă. Ai o punguța cu tine și...
Printre sârbii cu care am discutat zilele trecute despre bombardamentele de acum 20 de ani am întâlnit un personaj. Încă mai rupe românește. Numele lui e Sinisa Zindovic și cunoaşte Piteștiul ca-n palmă. În 2000 a devenit campion național la baschet. A fost primul și ultimul titlu obținut în baschet de argeșeni. A jucat și el, ca și nea Gicu Dobrin, mai mult pentru  glorie și asta pentru ca nu erau bani. Când avea nevoie, mergea la fostul primar Tudor Pendiuc, unde găsea întotdeauna un sprijin.
Altfel, fosta Iugoslavie  nu mai e ce a fost. Au apărut băieții deștepți care fac regulile. Gara din Belgrad, altădată neîncăpătoare, e pustie. Ceasul istoriei i-a dat cu 100 de ani înapoi. Altă ciudată anomalie: dai cu tunu’ să găsești o cursă spre România. Nu există autocar nici măcar până la Timișoara. Trenul de la Belgrad spre Bucureşti nu mai circulă de câțiva ani. Când și când, câte un microbuz... la negru! 1.700 de dinari până pe malul Begăi, adică 15 euro. Dacă într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu, îl voi ruga să-mi împrumute lanterna în care licuricii nu mor niciodată.

Florian Silişteanu - un poet român printre ai lui.
Joi, 14 iunie 2018, Belgrad - Iugoslavia

De curând, cercetătorul biolog Victor Stignițeanu, piteștean get-beget, pe care, însă, viața în general, profesia în special l-au purtat pe drumuri multe și felurite, s-a întors în orașul natal. Se întoarce, de fiecare dată, cu o carte nouă. Pentru că emoția literară nu poate fi împărtășită până la capăt decât acasă, alături de prietenii vechi, prezenți întotdeauna la evenimentul lansării. Cea de-a șaptea carte de poeme - ”Zbor spre infinit” - le-a fost dăruită celor dragi la sfârșitul lunii mai, la Biblioteca Județeană Argeș. Este vorba despre o antologie, prefațată de Aureliu Goci, care, alături de Dorel Vidrașcu, a și prezentat-o cu lux de inspirație, și care este structurată în trei secțiuni, fiecare cu nota ei particulară: ”Măsurând șoaptele timpului”, ”Amintiri dintr-o istorie recentă” și ”În liniștea universului. Inedite”.

9 victor 02 1249Victor Stignițeanu este un poet înzestrat cu facultatea vederii dincolo de simțuri și de imediat. Dacă primele volume respiră un aer tradiționalist, de altfel romantic și cuceritor, astăzi, meditația cu privire la sensul existenței, la misiunea personală, la misiunea și la caracterul transformator ale memoriei, la diferențele majore dintre omul social și ființa secretă, de multe ori nedescoperită până la capătul vieții, alcătuiesc materia predilectă a confesiunilor sale lirice.

Echipa „Îndrăzneții”, de la Școala Mircea cel Bătrân din Pitești, formată din elevii de clasa a VI-a Moiceanu Elena Ștefania, Teacă Alex Ștefan, Postelnecu Denis, Crăciun Ana Teodora și coordonată de profesoara Comănescu Elena Amalia, a câștigat competiția națională Euro Quiz 2018 „Îndrăzneții”.

Organizată de Reprezentanța Comisiei Europene în România, în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale, competiția s-a adresat elevilor de clasa a VI-a din toată țara și și-a propus să promoveze valorile și cultura UE. Concursul s-a concentrat pe cunoștințele despre instituțiile europene, istorie, geografie, artă și gastronomie. 490 echipe, formate din câte patru elevi coordonați de un profesor, s-au înscris la prima etapă a concursului, desfășurată sub forma unei testări online, pe 7 iunie.
Competiția Euro Quiz a făcut parte din inițiativa „Europa, casa noastră”, o campanie educațională pe teme europene, dezvoltată de Reprezentanța Comisiei Europene în România.  Campania „Europa, casa noastră” va continua în toamnă prin competiția „Lider European”, adresată elevilor de liceu.

 

Centrul Europe Direct Argeș organizează, săptămâna viitoare, un curs de formare adresat multiplicatorilor de informație europeană din județul Argeș. Acesta se derulează prin intermediul Asociației Naționale a Bibliotecarilor și a Bibliotecilor Publice din România (ANBPR).

Cursul, intitulat ”Comunicarea subiectelor pe teme europene – rol esențial în dezvoltarea competențelor profesionale”, își propune să aducă în atenția cursanților aspecte generale ale procesului de comunicare - cine, ce și cum comunică pe teme europene.
Vor fi abordate regulile comunicării eficiente, comunicarea în organizații, fenomene ale comunicării de masă, etica în comunicare, totul prin exemplificări și exerciții interactive. De asemenea, formatorii vor iniția discuții despre cum comunicăm pentru a convinge și care sunt aspectele-cheie ale comunicării în public, cu publicul și pentru public. În acest sens, vor fi reliefate uzanțe și cutume în comunicarea subiectelor și temelor la nivel european, astfel încât realitatea europeană să fie cât mai bine redată în județ.
Comunicarea pe teme sensibile, precum viitorul Europei, instrumentele de comunicare adecvate în aceste situații și relațiile cu mass-media sunt alte câteva lucruri ce vor suscita, zicem noi, interesul participanților.
Pentru alte detalii cu privire la condițiile de înscriere și de eligibilitate, puteți contacta reprezentanții Centrului Europe Direct Argeș, la adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

 

Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș vă invită, în fiecare săptămână, într-o scurtă incursiune în lumea fascinantă a cărților, încercând să vă pună la dispoziţie cele mai recente și mai reprezentative titluri.
# Pentru cei care vor să studieze medicina sau sunt pasionați de acest domeniu, semnalăm: Earl Mindell; Pamela Wartian Smith, „Totul despre alergii: Cauze și tratamente clasice și alternative” (București, Editura Lifestyle, 2017); Cristian Sever Oană; Adriana Gurghean; Ion Bruckner, „Diagnosticul clinic în ambulatoriu” (București, Editura All, 2017); Roxy Dillon, „Secretul întineririi: cum să îți menții energia, frumusețea și starea de bine prin metode naturale” (București, Editura Lifestyle, 2017).
# În domeniul psihologiei, vă recomandăm: Gáspár, György, „Copilul invizibil” (București, Editura Curtea Veche, 2016); Marius-Florin Mihăilă, „Psihologie judiciară” (Craiova, Editura Sitech, 2017); Chip Heath; Dan Heath, „Ia decizii bune! Cum să alegi corect în viață și în carieră” (București, Editura Niculescu, 2016).
# „Secţia pentru tineret” vă oferă o gamă variată de enciclopedii, dintre care menţionăm: Rebecca Hirsch; Sally Isaacs, „Atlasul pământului pentru aventurieri: hărți - jocuri - activități pentru distracții extreme” (București, Editura Litera, 2017);  Dorotea Garozzo; Laura Tassi, „Marea carte de cultură generală” (București, Editura Litera, 2016); Sean Callrey; Clive Gifford; Mike Goldsmith, „Enciclopedia pentru toți copiii: O enciclopedie uimitoare într-un singur volum, care îți dezvăluie o lume a cunoașterii” (București, Editura Litera, 2015).
# Pentru iubitorii de beletristică, sugerăm următoarele titluri: Isabel Allende, „Dincolo de iarnă” (București, Editura Humanitas, 2018); Elif Shafak, „Cele trei fiice ale Evei” (Iași, Editura Polirom, 2017); John Maxwell Coetzee, „Epoca de fier” (București, Editura Humanitas, 2016).

Petre Ianculescu s-a născut în localitatea Grindeni, din județul Dolj, la data de 22 iunie 1906. În anul 1930 a absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Curtea de Argeș cu media 9,67, fiind clasat al șaptelea din cei treizeci și cinci de candidați. În timpul seminarului face numeroase călătorii în munții din zona Argeșului și hotărăște să rămână în această zonă, căsătorindu-se în 1934 cu Victoria Bicescu.

A fost hirotonit preot la parohia din Mălureni

8 01 1249Datorită calităților muzicale deosebite și culturii sale, este hirotonit diacon în anul 1932, la Catedrala Episcopală. Urmează cursurile Facultății de Teologie din Chișinău, absolvind în anul 1936, având ca subiect al tezei de licență ”Poporanismul lui Ion Creangă”. Este membru al vestitei societăți corale ”Carmen” și, fiind un foarte bun violonist, activează într-o formație de muzică populară. Pentru că absolvise și o școală de instructori sportivi, este numit profesor de sport și secretar la Grupul Școlar Agricol din Curtea de Argeș, apoi este hirotonit preot la parohia din Mălureni, de unde s-a pensionat în anul 1969. În toată această perioadă, pe lângă slujirea lui Dumnezeu, își face timp și pentru marea sa dragoste, și anume muntele. Pe lângă Munții Argeșului, pe care îi cunoaște foarte bine, face călătorii în masivele Piatra Craiului, Parâng și Retezat, fiind însoțit de multe ori și de bunul său prieten, preotul Olteanu din Curtea de Argeș. Chiar în anul pensionării sale, printr-o hotărâre de Guvern, se decidea înființarea Salvamontului în România. Fiindcă era cel mai bun cunoscător al Masivului Făgăraș, înființase Clubul turistic ”Argeș” și participase la câteva acțiuni de salvare, este solicitat să se ocupe de înființarea Formației de la Curtea de Argeș. Alături de prietenii săi iubitori de munte, și anume doctorul Traian Dumitrescu, inginerul Teodorescu, inginerul Bebe Zugravu, tehnicianul forestier Costică Petrescu și asistentul medical Dan Gherasimescu, pune bazele Formației Salvamont Curtea de Argeș, având ca zonă de patrulare și salvare partea sudică a Munților Făgăraș. La primul concurs național Salvamont la care a participat, Petre Ianculescu a obținut împreună cu formația premiul I la proba de prim ajutor și un premiu special pentru cel mai în vârstă participant.

Primele intervenții

Primele intervenții au constat în salvarea unui cioban atacat de urs în zona stâna Jorzea și a unui turist bucureștean accidentat în zona Vârfului Moldoveanu. La întâlnirile naționale, formația era prezentată ca singura din țară care avea ”și doctor, și preot”. Toți cei care l-au cunoscut pe părintele Petre Ianculescu spun că a fost un om deosebit. Prietenul său, doctorul Traian Dumitrescu, îl descrie ca pe un om foarte draguț și sociabil, care știa muntele ”piatră cu piatră”. La constituirea Clubului turistic ”Argeș”, părintele a spus că noi, ”ca urmași ai unui popor care s-a format peste Carpați, (...) socotim munții noștri ca inimă a țării. Și dacă ne iubim țara, trebuie să-i cunoaștem inima!”. Într-un interviu dat în anul 1973, preotul Ianculescu mai spunea că ”muntele este o boală care nu se vindecă”. Acest lucru s-a adeverit! La peste 80 ani, schia alături de mai tinerii săi colegi pe pârtia improvizată de la Valea Iașului! Îmbinând iubirea de Dumnezeu cu iubirea de munte și de muzică, părintele Petre Ianculescu a rămas în memoria argeșenilor ca un om foarte interesant, care a pus bazele Formației Salvamont din orașul Basarabilor. A trecut la cele veșnice în ziua de 30 august 1994, la vârsta de 88 ani.

Repere istorice. Formația Salvamont Curtea de Argeș

Versanții sudici ai munților Făgăraș au fost plini de sălbăticie până în anul 1964, când au fost finalizate lucrările hidroenergetice din zonă, respectiv construcția barajelor de pe Valea Topologului, Valea Vâlsanului și Valea Doamnei, care își revărsau acumulările în marele baraj de la Vidraru (cu o capacitate de 500 milioane metri cubi de apă). Ulterior s-a făcut legătura cu Ardealul prin construcția Transfăgărășanului, care trece pe la Bâlea Lac la o altitudine de 2.030 metri. Aceste investiții au condus la distrugerea multor frumuseți naturale din zonă, pe care nu le vor uita niciodată cei care s-au încumetat să le străbată. În perioada premergătoare acestor construcții, accesul pe toate văile se putea face cu celebrele mocănițe care transportau aurul verde, și anume buștenii rezultați din exploatările forestiere. Mocănița care făcea legătura între Orașul Basarabilor (Curtea de Argeș), şerpuindu-se pe sub cetatea lui Vlad Țepeș de la Poienari, prin cheile înguste ale Argeșului, pe fundul actualului lac de acumulare Vidraru, până la Cabana Cumpăna, unde se aflau casele de vacanță ale Brătienilor, era singurul mijloc de transport al turiștilor până la poalele munților Făgăraș. Încă din anii 1960, în orașul Curtea de Argeș a funcționat un grup de drumeție condus de către preotul Petre Ianculescu, cel care a avut un rol hotărâtor la înființarea Formației Salvamont Curtea de Argeș, prima formație legal constituită în județul Argeș în anul 1969, an în care a fost aprobată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 140, reglementând activitatea Salvamont din România. Până la apariția acestui act normativ, respectiv în anii 1966 și 1968, preotul Petre Ianculescu, împreună cu mai mulți muncitori forestieri din zonă, a întreprins numeroase acțiuni de salvare în munți.
Sursa: argesexpres si salvamont-arges.ro

Joi, 21 Iunie 2018 00:16

Caleidoscop

Scris de

Dicţionarul geografic al judeţului Argeş, editat de George Lahovary

1888. George I. Lahovari editează, la Bucureşti, ”Dicţionarul geografic al judeţului Argeş”, care cuprinde importante referiri la Piteşti. De asemenea, în acelaşi an se tipăreşte, la Piteşti, revista enciclopedică ”Luceafărul”.

Dubla ocupație turco-țaristă este instalată la Pitești

1848. Sunt instalate, la Pitești, oficialitățile dublei ocupații turco-țariste, ca urmare a înfrângerii Revoluției din Valahia. Mai mulți participanți la evenimentele din 1848 din Argeș au fost arestați, reținuți la Văcărești, judecați și condamnați.

Legea privind drepturile participanților la Războiul de Independență a fost semnată la Pitești

1878, mai 10. Conducătorul statului a semnat, în Pitești, Legea privind drepturile participanților la Războiul de Independență, instituind mai multe distincții.

Judeţul Muscel avea două circumscripţii veterinare

1929. În primul deceniu al perioadei interbelice, teritoriul judeţului Muscel era împărţit în două circumscripţii veterinare, una cu sediul la Câmpulung şi cealaltă la Ciumeşti, aceasta din urmă fiind condusă de medicul veterinar Petre Greculescu. Acesta a fost numit, la 1 aprilie 1929, medic veterinar primar al judeţului Muscel.

Se organizează Întreprinderea de Stat a Viei și Vinului Argeș

1950. Se organizează, la Pitești, Întreprinderea de Stat a Viei și Vinului Argeș (Vinalcool), devenită, după 1990, societate pe acțiuni.

Se înființează filiala Pitești a Uniunii Artiștilor Plastici

Filiala Pitești a Uniunii Artiștilor Plastici din România a fost înființată în 1976, printre primii membri numărându-se nume consacrate la nivel național: Ioan Gh. Vrăneanțu, Sorin Ilfoveanu, Ion Pantilie, Gheorghe Pantelie, Florica Steriade, Margareta Popescu, Mariana Șenilă-Vasiliu, Vasile Rizeanu. Astăzi, una dintre cele mai cunoscute filiale autohtone.

(Informaţii selectate din „Piteşti-620,  memento” de Petre Popa)

Miercuri, 20 Iunie 2018 23:48

Argeș Cartea Eroilor

Scris de

Având în vedere că în acest an se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, ne-a propus să vă prezentăm eroii din fiecare localitate din județul Argeș. Eroii argeșeni sunt menționați în ”Argeș Cartea Eroilor”, carte ce se află în dotarea Muzeului Județean Argeș. În această săptămână vă prezentăm eroii din comuna Cicănești.
Click AICI pentru a vizualiza lista eroilor din Cicănești.

 

Se vorbește din ce în ce mai des, cel puțin la nivel de colocvii, dar nu numai, de Războiul de întregire a românilor. De ce există această tendință, chiar dacă oficial rămâne termenul de reîntregire? Semantica celor doi termeni, deși la prima vedere foarte clari, presupune abordări la nivel istoric, dar și emoțional demne de luat în seamă. Ideea de reîntregire are mai mult o încărcare emoțională și a fost fixată cu autoritate în mentalul colectiv de către istoricii comuniști pentru a supradimensiona momentul Unirii de la 1600. Constantin Kirițescu, deși nu a fost istoric de profesie, a scris o carte de referință cu privire la participarea României la Primul Război Mondial: „Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919”, publicată într-o primă ediție în anul 1921 la Editura Casei Școalelor. Deci întregire, nu reîntregire.
Adepții ideii de reîntregire națională se poziționează emoțional la unirea realizată de Mihai Viteazul la 1600. Ea a durat câteva luni, dar a căpătat în timp semnificații care au depășit cu mult evenimentul în sine. În timp, figura tragică a voievodului unificator a devenit emblematică și Nicolae Iorga avea dreptate când spunea că de la Mihai Viteazul nu a fost eveniment din istoria românilor care să nu se afle sub puternica influență a marelui voievod.
Istoria seacă, golită de conținutul emoțional, scoate în evidență, însă, alte aspecte. O primă unire se pare că nu a făcut-o un român, ci un italian: Giovanni Battista Castaldo. El a profitat de o serie de împrejurări favorabile și, în timp ce se afla în Transilvania ca reprezentant al împăratului Carol al V-lea, a așezat interpuși pe tronurile Moldovei și Țării Românești, intitulându-se pompos în anul 1552 „Restitutor Daciae”.
A „doua unire” o realizează principele Transilvaniei Sigismund Bathory în anul 1595, care, prin manevre perfide și chiar asasinate (Aron Vodă), semnează tratate de suzeranitate atât cu Mihai Viteazul, cât și cu Ștefan Răzvan, așezat pe tronul Moldovei după uciderea lui Aron Vodă. Unirea nu durează nici un an, pentru că Bathory renunță pentru moment la tron, dar are o serie de consecințe pozitive în lupta antiotomană.
Prof. dr. Cornel Carp

Dacă ar mai fi la modă coronițele,  aș striga în gura lumii de la fereastra Piteștilor să împărțim și împletim pentru absolut toți oamenii care sunt în armonie și trăiesc în aceeași formulă, soț și soție de zece, de douăzeci, 30 sau 50 de ani. Nimic mai frumos în fața Domnului decât... FAMILIA! Dar eu am înțeles târziu...
Și pentru că sunt cocoțat pe o cometă și văd mai bine decât alții,  aduc din condei un la mulți ani unui cuplu: familia generalului Nicolae Bănuță (doamna Vali și domnul Nicolae), fostul aghiotant al generalului Milea, gospodari și însoțitori de bine în Siliștea, împreună de 41 de veri.
Schimbăm un pic direcția acestui articolaș cu o impresie care mă revoltă și scoate din minți: am văzut la televizor un material despre copiii abandonați. Este tulburător, este cutremurător să afli că în țara mea şi a dumneavoastră trăiesc așa cum trăiesc... 55.000 de copilași instituționalizați,  prin case de copii, prin cămine şi alte cămăruțe de la Dumnezeu. Repet... cincizeci de mii de copii abandonați. Hai, că unora le-au murit părinții în accident... dar numeri pe degete astfel de cazuri. Restul de cincizeci de mii și ceva sunt acolo din nemernicia unor oameni fără discernământ, părinții. Punct și iar punct și nu e nici vina lu’ chioru nici a ungurilor sau a chinezilor. Și pentru că am pomenit de popoare și de meleaguri pe care sfinții mai poposesc, vin în întâmpinarea dumneavoastră cu un sfat, cu o sugestie. Trebuie să justific cumva și titlul generic... Jurnal din cana cu păsări. Am cam ocolit pământul cu bune și rele. Atenție mare în diaspora românească: fugiți cât puteți de românul care vrea să te ajute așa... dintr-o dată. Îți va vrea pielea pentru o mie de ani.Va trebui sa-i pupi mâna neamului său pe vecie. Am studiat bine asta observând cu responsabilitate și în Americi și în Europa. Parcă e un blestem... Un alt record absolut... din datele mele rezultă aproximativ 8.500 - 9.000 de comunități românești pe planetă. Cea mai mare parte din ele nu reprezintă altceva decât nişte găști ordinare care împart între ele interese. Dezvolt altă dată. Ar fi însă nedrept să nu subliniez însă și rostul unor oameni absolut dezinteresați,  inși care chiar îl iubesc pe Dumnezeu prin... fapte clare, limpezi și total și total dezinteresați. Iată câteva nume... Prin Texas, părintele câmpulungean Mirel Tudose de la Biserica Sfânta Maria Magdalena din Houston, în Austria, în Linz, piteșteanul nostru, arhitectul Mugur Dulea, în Germania, în Stuttgart, Firuța Maier și mulți alții pe care, din când în când, îi amintim tocmai pentru a ști că vă puteți baza pe acești oameni fără să vă treziți pe un chitanțier de soartă. Aș sublinia cumva, ușor stângaci că ortodocşii mai trag ei la măsea, te mai plimbă, dar să te ferească sfântul să fii prins în menghina pocăiților. Te vor regula în numele Domnului Iisus până când îți vor lua tot. O excepție care a contat enorm. Numele lui este Sam Toplean. De seama mea, născut pe 5 martie, trăitor și miraculos om, un pocăit care a ajutat mulți popi să se îndrepte, un om grozav. Undeva în Sacramento. M-am lungit azi, m-am lungit că mâine o tai spre Iugoslavia, primit ca un cocoș de oficialități. O să aflați! Azi a fost ziua cărturarului,  arhiepiscopul nostru Calinic! Săru-mâna!

Florian Silişteanu, un poet român printre ai lui - Siliştea - 6 iunie 2018

Sistemul solar stârnește curiozitatea oricărei persoane, indiferent de vârstă. Mulți caută să afle cât mai multe despre cum s-a format sistemul, care sunt planetele similare celei pe care trăim, din ce sunt alcătuite celelalte planete, care ar fi șansele noastre de a trăi vreodată pe o altă planetă în afară de Pământ. Așa se face că, în cadrul activității „Exploratorii Galaxiei”, desfășurată săptămâna trecută la Biblioteca Județeană Argeș, ne-am pus echipamentele de cosmonauți, ne-am îmbarcat pe o navă spațială si am plecat hai-hui prin Univers.
9 copii02Întrebări ca: „Unde se duce Soarele nostru noaptea?”; „Din ce sunt facute stelele și de unde au venit?” etc.  și-au gasit răspunsul aproape instantaneu. Călătoria noastră a început de la Soare, pentru ca apoi, pe rând, să cercetăm, cu lux de imaginație, toate planetele Sistemului Solar. Am descoperit de ce planeta Pamânt este specială și ce anume face ca viața să existe pe Pământ. Activitatea s-a bucurat de un real succes, dat fiind numărul copiilor înscriși.

 

Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș a fost miercuri, 6  iunie, gazda unui eveniment deosebit - Târgul de știință. Holul bibliotecii și sala de conferințe au devenit neîncăpătoare pentru copii și adulți, dornici să afle cât mai multe despre experimentele și inovațiile prezente la târg. Evenimentul a fost derulat în cadrul proiectului „CODE Kids – Copiii fac coding în bibliotecile publice”, inițiat de Fundația Progress. Copiii care activează în cluburile de coding din bibliotecile publice rurale din localitățile argeșene Merișani, Bradu, Vlădești, Topoloveni, Aninoasa, Bogați au fost susținuți de elevii voluntari ai Colegiului Național „Ion C. Brătianu” și ai Colegiului Național „Zinca Golescu”, sub atenta îndrumare a doamnelor prof. Cristina Atanasescu și Carmen Moțoescu. Elevii au prezentat, în cadrul a 15 ateliere, experimente din domeniile fizicii, biologiei și astronomiei. Ce ne-am propus să realizăm în cadrul acestui târg? Promovarea activităților STEM (Science, Technology, Engineering and Mathematics) în Biblioteca Județeană Argeș, respectiv a activităților din cadrul cluburilor CODE Kids din județul Argeș.
Cuvântul de bun-venit a fost adresat de domnul director al bibliotecii, Octavian Mihail Sachelarie, profund impresionat de numărul mare de elevi participanți. Ne-am bucurat, de asemenea, de prezența  invitaților noștri de excepție de la Fundația Progress, Ovidiu Ana, manager proiect CODE Kids – Copiii fac coding în bibliotecile publice, Claudia Șerbănuță și Alin Grămescu.

Zeci de curiozități chimice și fenomene biologice pentru vizitatori

9 targ1Lampa cu lavă, Presiunea în aviație, Apa plimbăreață, Sistemul solar, Curcubeul într-un pahar, Electromagnetismul, Artificii într-un borcan, Cariotipul uman, Interfața plutitoare, Iluzii optice și holografie, Ice Age 5`S Science și alte curiozități chimice și fenomene biologice sunt câteva dintre lucrurile interesante de care publicul vizitator s-a putut bucura pe parcursul celor 3 ore.  
Proiectul CODE Kids – Copiii fac coding în bibliotecile publice are ca scop crearea unei mișcări de coding și STEM, în care copii, tineri și bibliotecari din mediul rural și urban mic își dezvoltă competențele digitale și se implică în viața comunității din care provin, prin rezolvarea unor teme digitale creative. Prin activitățile de formare și atelierele organizate, este deschisă o altă fereastră către explorarea lumii digitale, cu oportunitățile sale de dezvoltare și învățare, astfel încât peste 2000 de copii, cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani, să fie încurajați să se implice activ și chiar să urmeze o carieră în tehnologie.

Cine nu cunoaște că farmecul litoralului, al mării, întinsul nemărginit al apelor, vuietul valurilor au fost puternice motive de inspirație pentru artiști, scriitori, pictori și, în același timp, subiecte de studiu profund pentru omul de știință?! Pentru a pune în evidență frumusețea litoralului românesc, Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș organizează, în luna iunie, în holul de la etajul al doilea, expoziția ,,Litoralul românesc în perioada interbelică”, expoziție în care pune accent pe cele mai reprezentative imagini legate de divertismentul de la malul mării, când verile acelui timp erau petrecute deseori  departe de arșița cotropitoare a soarelui.
În perioada interbelică, litoralul românesc se întindea pe 412 kilometri (în comparaţie cu 245, cât are astăzi). Aici intrau teritorii care în zilele noastre fac parte din Ucraina şi Bulgaria. Dintre ele, amintim: Balcicul, Capul Caliacra, Ecrina, limanul Nistrului. Încă din acea perioadă, s-a început modernizarea litoralului, îndeosebi a porturilor şi a staţiunilor turistice. Odată cu dezvoltarea economică a zonei, tot mai mulţi români se stabilesc pe litoral, iar darea în funcţiune a liniei ferate Constanţa-Mangalia facilitează accesul.
Nu întâmplător aceste frumoase, variate și încântătoare priveliști au fost pictate în nenumărate tablouri cu valoare artistică recunoscută sau au fost descrise de maeștrii cuvântului, în opere literare impresionante. Litoralul românesc își așteaptă și astăzi oaspeții, străduindu-se să le ofere vacanțe relaxante și instructive.

Joi, 14 Iunie 2018 11:37

Un deschizător de drumuri

Scris de

Trecutul unui oraș își dezvăluie generos fețele căutării atente sau se lasă lesne tradus în cuvinte, atunci când cronicarul care lasă mărturii despre el îi prețuiește personalitatea și măreția. Iar dacă slujitorul muzei Clio este dublat de un bun scriitor, se împlinesc în chip deosebit condițiile pentru a da formă literară dragostei pentru orașul în care trăiește. Am întâlnit, recent, o asemenea situație fericită, odată cu noul volum din seria „Pitești. Povestiri dintr-o geografie urbană”, apărut sub semnătura lui Florin Chivoci. La fel ca și la precedenta apariție, de acum doi ani, autorul impresionează iarăși prin competența lui de connaisseur al diverselor perioade din istoria urbană a Piteștiului, prin altitudinea perspectivei în care se include demersul său și, nu în ultimul rând, prin stil.
Cartea îmbină în chip fericit factologia cu tonalitățile narative, propunând o narativitate dinamică, care îl menține pe cititor atât în terenul istoriografiei, cât și în acela al unei epici antrenante. Noutatea interesantă a acestei cărți o reprezintă punerea pe tapet a două mituri edificatoare ale lumii piteștene în legătură cu două repere de seamă din istoria acestor meleaguri: figura voievodului Mircea cel Bătrân și familia politică a Brătienilor.

De-a lungul celor 523 de ani de existență a comunei Coşeşti, două meşteşuguri s-au impus în activitatea locuitorilor şi au făcut-o cunoscută: olăritul și dogăritul. Apariţia olăritului pe aceste meleaguri este motivată în primul rând de existenţa solului argilos și de lipsa pământului arabil, care să asigure existenţa locuitorilor. Olăritul a reprezentat o ocupaţie tradiţională perpetuată din generaţie în generaţie, practicată cu evident profesionalism, indiferent de sex, în spiritul respectării particularităţilor relevate prin structura morfologică şi repertoriul ornamental al produselor ceramice. Lemnul, în special cel de stejar, a favorizat apariţia şi dezvoltarea butoaielor de diferite mărimi, folosite atât în gospodăria proprie, cât, mai ales pentru vânzare pe bani şi pe „produse” (boabe de porumb şi grâu) în zonele ocupate cu vii sau pruni.

Obiceiul „pusul oalelor” în seara de „Lăsatul secului”

Un obicei încetăţenit în comuna Coşeşti era până nu demult „pusul oalelor” în seara de „Lăsatul secului”. Fete şi flăcăi se adunau într-o casă unde pe o masă erau puse diferite obiecte (pieptăne, săpun, grâu, bani etc.), fiecare având o anumită semnificaţie. După ce erau amestecate şi acoperite cu câte o oală, fetele şi flăcăii, pe rând, ridicau oalele. Dacă ridica un băiat oala sub care se găsea grâu, se spunea că se va căsători cu o fată bogată ş.a.m.d.
În comuna Coşeşti o adevărată înnoire în meşteşugul dogăritului a adus un anume Iosif Hernest, originar din Austria sau Germania, care a lucrat mai întâi la Fabrica de spirt de la Clucereasa. Astăzi dogăria este la loc de cinste în Coşeşti, iar faptul că oamenii se întreţin din această îndeletnicire demonstrează, dacă mai este cazul, importanţa care i se dă acestei frumoase meserii. O adevărată bogăţie au constituit-o livezile cu pomi fructiferi, în special cele cu pruni. Dacă la început prunele se opreau şi se uscau, treptat ele au devenit materie primă pentru producerea alcoolului, sursă însemnată de venituri pentru familiile producătoare. Astfel, în anul 1838 au fost număraţi în Jupâneşti 8.646 pruni şi numai 51 meri, peri, nuci şi cireşi şi 3 duzi, pentru ca, în 1900, recolta de prune consemnată să fie de 150.000 kg.

În această zonă au trăit cei mai renumiți meșteri olari din Argeș

8 04Înainte de 1900 au funcţionat circa 30 de cazane simple, pentru ca în timpul ocupaţiei germane numărul lor să se înjumătăţească. Unii gospodari au iniţiat construcţia povernelor amplasate pe malul apei, pentru dinamizarea procesului de răcire. Dacă în anul 1846 existau în Jupâneşti 8 poverne, după 1900 numărul lor ajunsese la 21. Nu întâmplător s-a luat decizia ca începând cu anul 2002 (19 mai) să se desfășoare un „Festival al Țuicii” la Coșești. Pe Valea Păcurarului, zeci de producători și-au expus „marfa” spre a fi valorificată, dar meșterii dogari cu ale lor vase din doage de dud și salcâm nu s-au lăsat mai prejos. Am revăzut de-a lungul anilor expunând renumita familie de olari Cristescu din Coșești, după mulți ani, semn că olăritul nu va muri aici. În această zonă au trăit cei mai renumiți meșteri olari din Argeș: Ion Cristescu (Grindeanu) și Gheorghe Ene. Mă îndreptățește să spun acest lucru și faptul că Școala Populară de Arte și Meserii din Pitești are două clase externe: olărit și dogărit, iar meșterii populari îi învață pe copiii locului taina realizării oalelor și butoaielor.

Tehnica dogăritului de la Coșești

În Coşeşti fiind excedent de lemn, în special cel de stejar şi salcâm, au fost favorizate apariţia şi dezvoltarea butoaielor de diferite mărimi. La început oamenii făceau butoaie rudimentare: din esență de lemn moale și încheiate cu cercuri de curpen sau nuiele de alun cioplite. Asemenea vase nu durau mult, iar pierderile de vin sau țuică erau mari. Se presupune că mai înainte oamenii ciopleau în interiorul trunchiurilor de copaci groşi și realizau un fel de stupi acoperiţi cu un capac. O adevărată înnoire în meşteşugul dogăritului a adus un anume Iosif Hernest, originar din Austria sau Germania, care a lucrat mai întâi la Fabrica de spirt de la Clucereasa. Pe la 1850, a fost adus de Mestecăneni, oameni înstăriţi și negustori, în comună, unde s-a stabilit pentru totdeauna. El dădea gardin cu o unealtă anume şi înlocuia cercul de curpen și alun cu cercul de fier, mult mai rezistent. Respectând o tradiţie veche de milenii, dogarul dă o formă doagelor, făcându-le mai late la mijloc şi mai înguste la capete. El le teşeşte marginile în aşa fel încât, alăturate, doagele să se îmbine perfect, ca să poată forma un cilindru. Apoi, la un capăt, bate cu ciocanul cercuri solide de metal. În această fază, butoiul arată ca o fustă evazată. Dogarul încălzeşte lemnul punând butoiul deasupra unui foc, pe o vatră joasă. După aceea, îl umezeşte în interior cu apă, înmuind astfel lemnul prin expunerea la aburi. Acum, dogarul strânge bine cu o sfoară sau un cablu celălalt capăt al butoiului, curbând doagele. Şi astfel capătă butoiul forma obişnuită. Apoi, meşteşugarul bate cu ciocanul şi celelalte cercuri de metal provizorii; cele definite vor fi fixate mai târziu. Totuşi, în acest moment, butoiul încă nu are capace. După ce butoiul capătă formă, dogarul face o canelură în interior, la ambele capete, ca mai târziu să poată fixa două capace rotunde de lemn, care îl închid ermetic. Capacele se fac din şipci de stejar, între care se întroduc fâşii subţiri de trestie. Trestia asigură etanşeitatea butoiului, în cazul în care acesta se umflă sau se strânge neuniform. Înainte de fixarea capacelor, dogarul pune din nou butoiul deasupra focului, „prăjind” interiorul sau arzându-l uşor. Cel care a comandat butoiul decide cât de ars va fi lemnul. „Prăjirea” intensifică aroma pe care lemnul de stejar o dă vinului. Şi capacele se pot arde separat. După aceea dogarul fixează capacele şi face într-o parte gura pentru cep. În cele din urmă, şlefuieşte şi curăţă exteriorul, după care livrează butoiul celui care l-a comandat.

Sursa: FB Sorin Mazilescu

Pagina 1 din 166