Miercuri, 18 Aprilie 2018 18:03

Argeș Cartea Eroilor

Scris de

Având în vedere că în acest an se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, ne-a propus să vă prezentăm eroii din fiecare localitate din județul Argeș. Eroii argeșeni sunt menționați în ”Argeș Cartea Eroilor”, carte ce se află în dotarea Muzeului Județean Argeș. În această săptămână vă prezentăm eroii din comuna Brăduleț.

Click AICI pentru a vizualiza lista eroilor din Brăduleț.

Vineri, 20 aprilie, de la ora 19.00, la Centrul Multifuncţional, Filarmonica Piteşti organizează spectacolul de balet „Rozariul florilor”, susţinut de Ansamblul Tânărul Balet Moldovenesc al Colegiului Naţional de Coregrafie Chişinău (Republica Moldova).

Invitaţii tinerilor balerini sunt soliştii de balet Alexandra şi Adrian Scrimint (Teatrul de Operă Braşov), Maria Lozanova (Bulgaria) şi Dumitru Buzincu, prim-balerini ai Operei Naţionale Iaşi. Programul este realizat de directorul Colegiului Naţional de Coregrafie Chişinău, maestrul în arte Iurie Madan, directorul artistic al Colegiului Naţional de Coregrafie Chişinău, şi Eugen Gîrneţ (maestru în arte), Liudmila Cerececea (pedagog emerit), Irina Matiusenscaia (pedagog emerit), Cristian Mindriş (pedagog şi istoric balet) şi Andrei Litvinov (maestru în arte).
Programul cuprinde coregrafii romantice şi clasice din marile balete ale secolului XIX şi începutul secolului XX, ale marilor coregrafi Jules Perrot, Arthur Saint Leon, August Bournonville, Marius Petipa, Alexander Gorsky, Mikhail Fokine, George Balanchine, Vasily Vainonen,  scrise pe muzica celebrilor compozitori Cezare Pugni (balet Esmeralda), Leo Delibes (balet Coppelia), Ludwig Minkus, Holger Simon Paulli, P.I. Ceaikovsky (balet Lacul lebedelor), Ricardo Drigo, Boris Asafiev, Peter Hertel (balet Precauţiuni inutile), Adolphe Adam (balet Corsarul). De asemenea, nu lipsesc piesele neoclasice ale coregrafilor Eugen Gîrneţ, Jerome Robbins, Ksenia Zereva, Irina Matiusenscaia, scrise pe muzica lui Frederic Chopin, Grigoraş Dinicu.
La acest spectacol intrarea este 10 lei. Abonamentele rămân valabile.

Primăria Municipiului Pitești, prin Centrul Cultural Pitești, organizează un spectacol de muzică folk și pop, sub genericul „Seară de muzică La Fântână,” susținut de Grupul Folk P620. Evenimentul, dedicat Simfoniei Lalelelor și coordonat de cantautorul Tiberiu Hărăguș, va avea loc  duminică, 22 aprilie, de la ora 12.00, în Piața Primăriei Municipiului Pitești.

Centrul Cultural Pitești a organizat o nouă ediție a proiectului cultural-educativ sub genericul „Viața merge înainte”, susținut de poeta Simona Vasilescu, avându-l invitat pe arheologul și istoricul Valentin Târcă. Originar din județul Brașov, localitatea Bran, Valentin Târcă are o serie de studii și cercetări privind civilizațiile care au locuit în zona Daciei, în speță agatârșii, strămoșii dacilor. Dezbaterea s-a desfășurat marți, 17 aprilie, în Sala Simpozion din cadrul Centrului Cultural Pitești.

Centrul Cultural Pitești organizează o nouă ediție a Clubului literar-artistic „Mona Vâlceanu”, avându-l invitat pe dr. Mihai Neagu Basarab, directorul Institutului Cultural Român și directorul Bibliotecii Române de la Freiburg din Germania. Manifestarea, coordonată de scriitoarea și editorul Mona Vâlceanu, va cuprinde și lansarea cărții de proză scurtă „Ultimele petale de trandafir”, de Dragoș Uleanu. Elev în clasa a X-a la Colegiul Național I.C. Brătianu, autorul este pasionat de literatură, filosofie, informatică și se află la debutul său editorial. Evenimentul se va desfășura marți, 24 aprilie, de la ora 17.00, în Sala Ars Nova din cadrul Centrului Cultural Pitești.

Alegerile pentru Uniunea Scriitorilor și pentru filialele din țară au început miercuri, 11 aprilie, la Pitești, în sala Ars Nova a Centrului Cultural. Iar ședința a fost una cu numeroase contre și atacuri, cel mai virulent fiind scriitorul Dan Lungu, contracandidatul principal al lui Nicolae Manolescu la șefia Uniunii Scriitorilor.

De cum l-a văzut la prezidiul ședinței pe Varujan Vosganian - prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor - Dan Lungu a luat foc, reclamând că prezența lui Vosganian la prezidiu nu este statutară. Drept urmare, Varujan Vosganian s-a dus în sală, printre membrii Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor.

„În Constituție nu scrie că trebuie să respiri, cu toate acestea eu respir la fiecare 10 secunde”

17 dan lungu alegeri usrAtacurile lui Dan Lungu cu referire la presupuse abuzuri ale conducerii Uniunii Scriitorilor au continuat. Iar în fața asaltului verbal al lui Dan Lungu, Varujan Vosganian a reacționat de mai multe ori, cea mai plastică replică fiind următoarea: „În Constituție nu scrie că trebuie să respiri, cu toate acestea eu respir la fiecare 10 secunde”.
Referindu-se la actuala situație a culturii și literaturii române, Nicolae Manolescu, actualul președinte al Uniunii Scriitorilor, a spus că acestea „au devenit elemente de nișă în societate”.
Dan Lungu, contracandidatul lui Nicolae Manolescu, a continuat atacurile, spunând că Uniunea Scriitorilor a cheltuit sume prea mari cu casele de avocatură pentru aproximativ 100 de procese. În 2017, onorariile date avocaților de către Uniunea Scriitorilor au fost de 343.000 lei.
În toată această atmosferă tensionată, cel mai echilibrat dintre toți candidații la șefia Uniunii Scriitorilor a fost de departe prozatorul Ștefan Mitroi, cu un discurs împăciuitor și diplomat, care a dus la câteva minute de acalmie după mai bine de o oră de atacuri și contraatacuri verbale.

Cristian Meleșteu, aplaudat de întreaga sală

Cu foarte puține excepții, membrii Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor nu au intervenit în dezbaterile încinse. Iar excepția cea mai aplaudată a fost Cristian Meleșteu, care a criticat argumentat faptul că Dan Lungu a monopolizat o bună parte din ședință cu atacurile și acuzele sale. „Mai bine ne-ați spune că inițiative legislative ați avut pentru cultură și scriitori de când sunteți senator USR”, i-a spus Cristian Meleșteu lui Dan Lungu, moment în care toată sala a izbucnit în aplauze.
Spre final, nervii s-au domolit semnificativ și s-a trecut la votat. Iar cum votul pentru președiniția Uniunii Scriitorilor este deocamdată secret, rezultatele vor fi cunoscute de abia pe 4 mai. Însă, la cum evoluează lucrurile și opiniile, favorit pentru un nou mandat este tot actualul președinte, criticul Nicolae Manolescu.

 

Miercuri, 18 Aprilie 2018 22:28

Lupte din Primul Război Mondial la Câmpulung

Scris de

Pe 20 aprilie, Asociația Culturală „Radu Negru”, Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” și Muzeul Municipal, cu sprijinul Primăriei Municipiului Câmpulung și cel al Editurii Librex, organizează evenimentul „Rolul Muscelului în Marea Unire”, după următorul program:
La ora 11.45 - În curtea interioară a Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung va avea loc deschiderea oficială a evenimentului.
Între orele 12.00 - 15.45 - În curtea interioară a Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I” se va desfăşura manifestarea privind „Reconstituirea unui scenariu de luptă din timpul Primului Război Mondial”. Moment ce va consta în prezentarea taberelor militare ale armatelor: române, austro-ungare și germane, specifice Marelui Război. Publicul participant la eveniment va putea interacționa  cu voluntarii trupelor de reconstituire istorică.
Totodată, participanţii pot participa la atelierul deschis de discuții și exemplificări pe teme istorice dedicate Marelui Război.
Între orele 15.45 – 18.30 - În Amfiteatrul Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I” va avea loc conferința cu tema „Rolul Muscelului în Marea Unire”.
Între orele 16.30 - 17.30 - În Centrul Municipiului (pe zona Piața Jurământului - Primărie) va fi organizată o paradă militară.
Evenimentul este sprijinit de mai multe asociaţii şi grupe de reconstituire istorică, drept pentru care la manifestări vor participa în calitate de invitaţi speciali: Asociația „6 Dorobanți”, Asociația „Tradiții Ostășești”, Clubul de Istorie Militară, Asociația „IR-33 Cetatea Aradului”, Edelweiss OST, Detașamentul Mateiaș - Muzeul Municipal Câmpulung, în colaborare cu Historia Renascita.
Intrarea este liberă la toate acțiunile evenimentului.

 

# Convorbiri neconvenţionale cu George Rotaru

# Ce reprezintă istoria pentru dumneavoastră?
- Pentru mine istoria înseamnă mult mai mult. Această ştiinţă este cu adevărat o carte deschisă, un univers viu a tot ce înseamnă „povestea” existenţială a noastră pe planetă, de-a lungul timpului milenar.
Deşi ne aflăm într-o perioadă trienală, de o deosebită semnificaţie istorică, respectiv anul Centenarului Marii Uniri - 2018, urmat de 2019 - 160 de ani de la  Unirea Principatelor Române şi, mai departe, în 2020, la patru secole şi două decenii de la prima Unire a Românilor, după planul DACIC. Pentru cinstirea acestor acte istorice, am scris chiar o carte, „România Istorică”.
Acum, mă voi întoarce dincolo de Anno Domini, în Dacia preistorică şi, mai încolo, în epoca dacilor, geţilor, a tracilor şi a pelasgilor din care noi, cei din acest spaţiu fantastic carpato-danubiano-pontic, ne tragem. Este important să vezi şi să trăieşti acele importante vremi istorice cu ochii minţii. Deşi nu au rămas prea multe mărturii despre originea noastră, prin scrierile unor mari înţelepţi din preistorie, prin  monumente, columne, sanctuare sau o serie de artefacte, se poate demonstra existenţa unei bogate istoriografii care atestă originea şi statalitatea românilor, demonstrând cine suntem, de unde venim. Suntem o civilizaţie matură, cu o cultură civilizatoare, având adânci rădăcini identitare în istoria planetei Pământ, care atestă statutul nostru de popor şi nu de populaţie. Iată doar câteva citate înţelepte, istoric fundamentate:
Pitagora, în secolul VI î.e.n: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pământurile sunt fără margini, toate  pământurile sunt comune”.
Homer: „Dintre toate popoarele, geţii sunt cei mai înţelepţi.”
# Și marii filozofi antici au scris despre geți...
- Da, așa este. Tot despre înţelepciunea înaintaşilor noştri ne sunt lăsate pilde şi ziceri de înaltă învăţătură din partea înțelepților din secolele IV-V î.Hr., Socrate, Platon, Aristotel, Caramides etc. Mai târziu, în era noastră, în secolul II d.Hr. Dionisie a lăsat un hrisov menţionând: „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor”.
Revenind în mileniul nostru, Alfred Hofmann (1820), în „Istoria Pământului”, scria: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pământ. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului”, iar Marco Merlini spunea, referitor la plăcuţele de la Tărtăria, „oasele, ca şi plăcuţele, sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe”. Tot în vremurile moderne, chiar contemporane ale mileniului II, alţi mari savanţi, pe baza unor cercetări, au descoperit că „strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei” (după sumerologul rus A. Kifisim).
Louis de la Valle Pousin afirmă că „locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.” Ca şi susţinerea lui Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”

Miercuri, 18 Aprilie 2018 22:00

Proiectul România EduCab ajunge în Argeş

Scris de

În perioada ianuarie-martie 2018, opt biblioteci publice din județul Argeș au beneficiat, prin intermediul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu”, de o donație de carte, jocuri, mobilier, calculatoare și imprimante din partea EduCaB România, cu sprijinul partenerilor de la Unicredit Business Integrated Solutions S.C.p.A. Dar cine  este de fapt EduCaB România? EduCaB este o platformă națională, interinstituțională, interdisciplinară, lansată în 2015 cu scopul de a crește capacitatea bibliotecilor publice de a răspunde nevoilor locale, catalizând resurse educaționale pentru activarea unor mecanisme de dezvoltare durabile în comunități. România EduCaB își propune să sprijine procesul de creștere a capacității bibliotecilor publice de a funcționa în calitate de centre de resurse pentru comunitățile locale, oferind platforma instituțională pentru ca diverse organizații și grupuri informale să se implice direct, prin implementarea unor proiecte pe domeniul lor de expertiză, lărgindu-și astfel grupul-țintă și aria de acoperire.
Conceptul EduCaB este mult mai complex - se doreşte ca bibliotecile din mediul rural să funcţioneze ca nişte hub-uri socio-culturale, în care să se poată organiza activităţi cum ar fi: proiecţii de filme, cursuri de jurnalism cetăţenesc, cursuri de vorbire în public. Există diverşi voluntari pe diverse tematici, fie că vorbim de jurnalişti, fie că vorbim de oameni care fac teatru, fie că vorbim de specialişti în public speaking. Deja au început să ofere cursuri în mediul rural. Acest proiect nu are nicio finanţare. Se desfăşoară numai pe bază de voluntariat, sunt implicaţi oameni frumoşi, care cred în acest proiect şi cred în creşterea capabilităţilor oamenilor din mediul rural.

 

Biblioteca Județeană Argeș a organizat, în prima jumătate a acestei luni, în parteneriat cu Institutul Cultural Polonez, expoziția de fotografe și afișe „De la Solidaritatea, la Masa Rotundă”.

Autorul expoziției - Erasm Ciolek (1937 - 2012) - s-a implicat exemplar în acțiunile opoziției și ale Sindicatului „Solidaritatea”, de-a lungul întregului deceniu fierbinte 1980 - 1990. S-a remarcat prin expozițiile sale declarativ antisistem - fotografii ale momentelor și ale episoadelor-cheie pentru înțelegerea istoriei recente a Poloniei. Drept recunoaștere, Ciolek a primit trofee și distincții importante, între ele Crucea de Cavaler al Ordinului „Renașterea Poloniei” (2006) și Medalia de Aur pentru Merite Culturale „Gloria Artis” (2011).
Expoziția, vernisată în ziua de 11 aprilie, a urmărit firul roșu al evenimentelor având ca punct culminant victoria opoziției, în alegerile parlamentare din  4 iunie 1989, victorie cu efect de explozie asupra blocului comunist din Europa Centrală și de Est.
9 solidaritatea03Sindicatul Solidaritatea, al cărui lider inspirat a fost Lech Walesa, s-a născut la Gdansk, în 1980. Un an mai târziu, la Solidaritatea aderaseră milioane de membri. Influența, impactul, susținerea Papei Ioan Paul al II-lea i-au determinat pe comuniști să instituie, în decembrie 1981, legea marțială. Sindicatul a fost scos în afara legii, iar arestările și execuțiile i-au îngrozit, fără să-i demobilizeze, însă, pe polonezi. În 1983, în urma intervenției directe a Papei, pe fundalul cazanului clocotitor care devenise Polonia, legea marțială a fost ridicată. S-a înstăpânit o criză economică extrem de greu de strunit, poporul a făcut sacrificii de neimaginat pentru lumea de azi, dar saltul istoric se produsese deja și-și multiplica de-acum efectele. Masa rotundă, masa negocierilor, a însemnat victoria rațiunii, a lucidității, a omului, în ultimă instanță, asupra bestiei bolnave care este dictatura.

Miercuri, 18 Aprilie 2018 21:56

Spectacol folcloric sub egida Simfoniei Lalelelor

Scris de

Primăria Municipiului Pitești, prin  Centrul Cultural Pitești, organizează un spectacol de folclor, sub egida Simfoniei Lalelelor, susținut de Rodica Oprican, Violeta Dincă, Valentin Grigorescu, Grupul Vocal Zavaidoc, Ionica Stan și Niculina Stoican. Evenimentul, coordonat de profesorul de canto popular Valentin Grigorescu, se va desfășura sâmbătă, 21 aprilie, de la ora 17.30, în Piața Primăriei Municipiului Pitești.

 

Miercuri, 18 Aprilie 2018 21:51

Cupa Simfoniei Lalelelor la şah

Scris de

Primăria Municipiului Pitești, prin Centrul Cultural Pitești, Asociația Sportivă Muntenia 22 Decembrie Argeș și Asociația Română de Tineret Muntenia, organizează Cupa Simfoniei Lalelelor la Șah. Manifestarea, coordonată de președintele Asociației Române de Tineret Muntenia, Valentin Uruc,  se va desfășura sâmbătă, 21 aprilie, de la ora 10.00, în Sala Simpozion din cadrul Centrului Cultural Pitești.

Recital la Festivalul „Monodrame” care a avut loc la Teatrul Municipal Bacău cu spectacolul „City Break”, textul Luminița Borta și regia Ania Cazan, fiica sa. Recitalul susținut pe scena băcăuană de actrița Teatrului „Alexandru Davila” s-a bucurat de un mare succes la public, iar cele două au fost invitate și la alte festivaluri de gen.

Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” Argeş vine în întâmpinarea iubitorilor de lectură, în fiecare săptămână, cu cele mai recente achiziţii de carte. Fie că este vorba despre romane de dragoste, poliţiste, fantastice, de călătorii, de aventuri sau de lucrări ştiinţifice, toate sunt pentru dvs., stimați argeșeni.
# În domeniul pedagogiei, vă recomandăm: Zig Ziglar, „Putem crește copii buni într-o lume negativă!” (București, Editura Curtea Veche, 2013); Gilles-Marie Valet, „Cele 101 reguli de aur ale educației pozitive” (București, Editura Niculescu, 2017); Steve Biddulph, „Cum să ne creștem fetele” (București, Editura Humanitas, 2017).
# În domeniul istoriei, trei lucrări extrem de interesante pentru cei care vor să afle cât mai multe informaţii despre anumite evenimente, aparţinând anumitor perioade istorice: Stelian Tănase; Elena Vijulie, „Dinastia” (București, Editura Rao, 2017); Vladimir Fédorovski; Alexandre Adler, „Secolul roșu: de la revoluția bolșevică la Putin” (București, Editura Corint, 2016); Roger Moorhouse, „Comploturile pentru asasinarea lui Hitler” (București, Editura Meteor, 2017).
# În cadrul secţiei „Colecţii Speciale”, veți regăsi carte rară, carte veche românească şi străină, cărţi cu autografe şi însemnări particulare manuscrise. Dintre acestea vă enumerăm câteva titluri:  Polizu G.A., „Mica chirurgie cu notice practice în binele bolnavului” (Bucureşti, Editura Imprimeria Naţională, 1859);  Fotino Dionisiu, „Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, Ţării munteneşti şi a Moldovei” (Bucureşti, Editura Imprimeria Naţională, 1859); „Cheia înţelesului” (București, 1678).
# Iubitorilor de ficțiune le recomandăm următoarele titluri: Kyung-sook Shin, „Voi fi acolo” (București, Editura Humanitas, 2015);  Paula Hawkins, „În ape adânci” (București, Editura Trei, 2017);  Tahar Ben Jelloun, „Căsătorie de plăcere” (București, Editura Nemira, 2017).
Cei care vor să citească volumele menţionate mai sus sunt așteptați la sediul Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu” Argeş.

Prin hotărârea secretariatului CC al PMR din 15 februarie 1951, s-a trasat direcţia pe care partidul trebuia să o urmeze în chestiunea emigranţilor comunişti greci aflaţi în România. Practic, toate problemele emigranţilor greci din ţară trebuiau rezolvate sub coordonarea directă a PMR. La 16 februarie 1951, în şedinţa Biroului Regional de Partid Argeş s-a pus pentru prima dată problema emigranţilor greci din regiunea Argeş în lumina directivelor PMR, când este numit instructorul Stroe Gheorghe, din aparatul Secţiei Administrativ-Politice, ca responsabil însărcinat să se ocupe în mod special de „urmărirea” tuturor activităţilor emigranţilor de la Ştefăneşti.

În mai 1952 în colonie erau 2516 emigranţi

Începând din vara anului 1949, în colonia de la Ştefăneşti s-au aşezat câteva mii de refugiaţi greci şi alte câteva sute de slav-macedoneni. Dintr-o statistică din martie 1951, reiese că la Ştefăneşti se aflau 2374 emigranţi greci, cei mai mulţi fiind bătrâni (716 persoane), inapţi pentru muncă şi cu infirmităţi din cauza războiului, copii până la 16 ani (686 persoane) şi o mare parte încadraţi ca muncitori (852 persoane) etc. În mai 1952 în colonie erau 2516 emigranţi (1155 bărbaţi şi 1361 femei, din care 1996 greci, 512 macedoneni şi 8 turci. Tovii greci, aşa cum erau alintaţi de omologii români, au reprezentat o provocare pentru autorităţile comuniste din România, care trebuiau să le asigure în condiţiile postbelice un suport logistic destul de însemnat: o creşă, o grădiniţă, o şcoală şi cantină pentru copii, spital pentru bătrâni şi răniţi, clădiri de locuinţe şi locuri de muncă pentru muncitori, cantină şi aprovizionare etc. Pentru început, au fost cazaţi în zeci de barăci improvizate, în care locuiau câte 60-80 de persoane. Cu acordul PCG pe ţară, în funcţiile de conducere administrative şi cele politice din colonie au fost puşi greci care urmau linia partidului.
Era doar o simplă impresie a independenţei PCG, având în vedere că instructorul regional din partea PMR, Stroe Gheorghe, arăta că: „Avem pe fiecare baracă (din colonie) câte un birou compus din trei tov. buni, câte un agitator şi (alţi) informatori, care sunt ochiul Partidului. Aceştia urmăresc pas cu pas fiecare emigrant unde pleacă şi ce face acolo”. Cu ocazia sărbătoririi zilei de 23 august 1944, urma să se facă, într-un cadru inaugural, mutarea grecilor din barăci, în blocurile construite pentru aceştia. În general, bătrânii din colonie refuzau să se mute la bloc, deoarece considerau că, dacă acceptau condiţiile de facto, atunci nu vor mai avea dreptul de a se întoarce în Grecia. Cenzurarea scrisorilor care plecau şi soseau în colonie era o practică obişnuită, fiind interceptate şi reţinute de secretarul organizaţiei PCG din colonie, Cazacu, cu sprijinul sublocotenentului de Securitate Dumitru.
Erau reţinute inclusiv actele venite din partea Legaţiei Britanice din Bucureşti în vederea întocmirii formalităţilor de emigrare în Australia pentru reîntregirea familiilor. Constanţa Mataras, care avea soţul stabilit în SUA, nu a mai primit actele de emigrare şi era supravegheată îndeaproape pentru a nu se deplasa la Bucureşti pentru a intra în contact cu Legaţia Britanică. Pentru partid, reîntregirea familiilor era o prioritate doar în cazul în care se făcea strict în cadrul blocului sovietic.

Tovarășii greci făceau comerț ambulant cu produse alimentare

Accesul la alimente de strictă necesitate să făcea raţionalizat, pe bază de cartelă. La magazinul Alimentara lipseau alimentele de strictă necesitate şi era îmbulzeală atunci când se făcea inclusiv aprovizionarea cu pâine, iar la cantină nu se aducea suficientă carne. La cantina mare din colonie, se servea masa în mod separat grecilor şi românilor, în funcţie de specificul fiecărei bucătării, însă tovarăşul instructor Stroe Gheorghe de la partid atrăgea atenţia că „trebuie ca să mănânce întotdeauna toţi din aceiaşi mâncare” şi tovii greci să fie convinşi „să se obişnuiască cu mâncarea pe care o mănâncă românii”. În această situaţie, tovarăşii începuseră să facă comerţ ambulant cu produse alimentare (brânză, ulei, ouă) cumpărate la liber de pe piaţa din oraşul Piteşti, pe care le vindeau mai apoi în colonie cu alt preţ, ceea ce reprezenta o încălcare gravă a liniei partidului. Alt grec cumpăra din târg oi pe care le sacrifica în folos personal sau pentru a vinde carnea, iar câţiva muncitori au spart magazia de alimente a Crucii Roşii, fiind prinşi toţi de miliţie. Înainte de a fi judecaţi, aceştia erau demascaţi în mod public pe scena teatrului şi „huiduiţi de toţi emigranţii”. În decembrie 1951, din neglijenţa paznicului, au ars cantina cea mare, barul şi clubul din colonie. Având în vedere că alimentaţia era destul de precară, nici pe linie sanitară nu erau condiţii de îngrijire mai bune pentru bolnavi. Erau 100 de bolnavi de tuberculoză care stăteau la comun cu persoanele sănătoase. Doctorii din colonie erau schimbaţi adesea pentru abateri de la moralitatea proletară. Doctorul Poplicher (scris şi Popliker) era „compromis în faţa maselor din pricina unor abateri pe care le-a făcut” şi pentru că „a vrut să se bată cu un grec, îmbrâncindu-se amândoi”. Munca de propagandă şi de ridicare a nivelului politic şi cultural era intens popularizată prin mijloace diferite. Îndoctrinarea era susţinută cu periodice în limba greacă editate la Bucureşti: „România nouă” care apărea lunar, „Viaţa nouă” săptămânal, „Revista nouă”, precum şi o serie de broşuri pe line de partid şi pe linie culturală. La secţia de propagandă şi agitaţie din colonie se scoteau zilnic câte 800 buletine locale, din care circa 350 se distribuiau în colonie, iar restul mergeau la alte colonii din ţară. Se aduceau în colonie ziarul „Scânteia”, romane sovietice şi româneşti, romanul „Mitrea Cocor” de Mihail Sadoveanu, tradus de curând în greceşte, opera lui Lenin tradusă în greacă şi deloc dicţionare sau materiale pentru învăţarea limbii române. Totuşi se ţineau cursuri de învăţare a limbii române, dar fără să existe vreun interes susţinut. S-a ţinut chiar şi o conferinţă cu titlul „Originea şi evoluţia omului”, cu o participare de 300-400 persoane, însă atmosfera nu a fost tocmai mulţumitoare din cauza „unui grec care a venit beat şi a strigat acolo că ei nu sunt făcuţi din maimuţe, ci de Dumnezeu”.

Majoritatea grecilor din colonie erau obligaţi să strângă bani pentru biroul de colectă

Epurarea elementelor necorespunzătoare din fruntea principalelor organizaţii ale PCG din colonia Ştefăneşti a început în forţă în anul 1952. În ianuarie 1952 au fost arestaţi de Securitate 10 emigranţi consideraţi „elemente foarte periculoase”, iar alţi 38 erau pe lista de aşteptare. Responsabilii din conducerea partidului se ocupau în mod constant şi continuu de identificarea pseudo-duşmanilor din colonie care trebuiau înlăturaţi, adesea fiind identificaţi mai mulţi duşmani decât prieteni ai clasei muncitoare. Stroe Gheorghe de la comitetul regional Argeş al PMR considera că tovarăşul Cazacu, secretarul organizaţiei de partid, era sabotat de o parte din membri de partid, în special de Vuros Tomas - directorul de la Famura Roşie, care este informat în mod regulat de hotărârile care se iau la Bucureşti în PCG. Acesta avea legătură directă cu generalul Kikiţos Gheorghe - nume conspirativ - numele lui adevărat era Papaianu Sarandi şi se ocupa de Colectă în cadrul CC la PCG. Majoritatea grecilor din colonie erau obligaţi să strângă bani pentru biroul de colectă pentru ajutorarea deţinuţilor greci care se aflau în Grecia „monarho-fascistă”, deşi veniturile salariale erau foarte mici. Aceştia, remarca instructorul Stroe Gheorghe, dau pentru colectă: haine, costume întregi, fulgarine, ceasuri şi alte obiecte, în afară de bani şi muncă voluntară. În mai 1952, secretarul organizaţiei de bază din GAS Ştefăneşti, Zaharia Alexandris, a fost exclus din comitetul PCG din colonie pentru că la reforma monetară din 1952 şi-ar fi însuşit o parte din banii muncitorilor. De asemenea, bătrânii din colonie nu s-au manifestat cu bucurie faţă de furtul mascat sub denumirea de „reformă monetară”, deoarece, considera instructorul Stroe Gheorghe, aveau mulţi bani strânşi care trebuiau schimbaţi. Aceştia au putut schimbat suma de 9.872.963 lei vechi. În august 1952, situaţia din colonie era dezastruoasă: la clădirile şcolii, grădiniţei şi cantinei de copii, precum şi la cele 16 blocuri de locuinţe erau sparte geamurile, uşile erau defecte, sobele de încălzit erau „deplasate” şi instalaţiile sanitare şi electrice lipseau sau erau distruse. Era incriminat faptul că emigranţii grecii din colonie ascultau în masă posturile de radio reacţionare greceşti de la Salonic şi Atena care retransmiteau Vocea Americii, aceste posturi fiind ascultate chiar de către membri de partid.
Sursa: blog: istorie locală

Miercuri, 18 Aprilie 2018 21:20

Caleidoscop

Scris de

Simion Movilă a expediat o scrisoare din Piteşti regelui Poloniei

În 1601, domnul Ţării Româneşti, Simion Movilă, a expediat o scrisoare din Piteşti prin care îl anunţă pe regele Poloniei, Sigismund III, că, ajutat de trupele polone conduse de generalul Ioan Potocki, a înfrânt pe susţinătorii domnului Radu Şerban.

Locaş sfânt din Pitești, închinat unei mănăstiri de pe Muntele Athos

Radu Mihnea, domn al Ţării Româneşti, a dăruit, în anul 1616, marelui comis Bratu, pentru dreaptă şi credincioasă slujbă, viile lui Leca spătarul situate în dealul Piteştilor. În anul 1626, voievodul Ţării Româneşti, Alexandru Coconul, a predat, în semn de supunere, lăcaşul de cult din Piteşti, existent pe locul unde se află astăzi Biserica Sfânta Treime Mănăstirii Simopetra, de la Muntele Athos.

Căpitanul Monnier s-a oprit din călătoria sa și la Piteşti

La 1786, poştalioanele care veneau din străinătate opreau şi la Piteşti, întrucât aici se găsea o staţie de poştă. În acelaşi an, pe 15 septembrie, căpitanul Joseph Gabriel Monnier, călătorind din Turcia spre Franţa, s-a oprit şi la Piteşti. El a fost găzduit şi ospătat de ispravnicul Frangopol.

A fost dat în folosinţă blocul Modern din Piteşti

În anul 1962 a fost dat în folosinţă blocul Modern din Piteşti, de pe strada Doamna Bălaşa, la parter Agenţia Piteşti a CFR, teatrul de Păpuşi Aşchiuţă amenajat parţial în clădirea unei foste instituţii bancare şi magazine. Arhitect a fost G. Horn, şef de şantier Alexandru Popescu de la Trustul de Construcţii Argeş.

Lucrări importante de canalizare în zona centrală a Piteștiului

1971-1975. Ample lucrări de canalizare în zona centrală, bulevardele Republicii și Nicolae Bălcescu, Calea București, șef de șantier Ion Nicolescu, fiind înlocuite aproape integral vechile rețele datând de la începutul secolului XX, acțiuni reluate în 2000-2001.

Inaugurarea Spitalului Județean Argeș

1973, iunie 27. Inaugurarea Spitalului Județean Argeș, arhitect N. Mureșan, șef de șantier, Gheorghe Măndiță, șefi de lot, Eugen Mazilu, Ion Șișcă, Trustul de Construcții Argeș.

(Informaţii selectate din „Piteşti-620,  memento” de Petre Popa)

Miercuri, 11 Aprilie 2018 18:06

Argeș Cartea Eroilor

Scris de

Având în vedere că în acest an se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, ne-a propus să vă prezentăm eroii din fiecare localitate din județul Argeș. Eroii argeșeni sunt menționați în ”Argeș Cartea Eroilor”, carte ce se află în dotarea Muzeului Județean Argeș. În această săptămână vă prezentăm eroii din comuna Bradu.

Click AICI pentru a vizualiza lista eroilor din Bradu.

# Adrian Păduraru: „Teatrul şi filmul sunt porţi către fericire”

Unul dintre cei mai iubiți actori români, Adrian Păduraru (57 de ani), este din septembrie 2017 angajat al Teatrului Al. Davila. Devenit celebru după rolul din filmul „Declarație de dragoste” (1985), în care a jucat alături de Teodora Mareș, Adrian Păduraru are la activ numeroase roluri în filme și spectacole de teatru. Alte două filme în care a jucat și care au umplut sălile de cinema înainte de Revoluție au fost „Extemporal la dirigenție”, regia Nicolae Corjos (1987), și „Chirița în Iași”, regia Mircea Drăgan (1988).
Într-un interviu în exclusivitate pentru Jurnalul de Argeș, Adrian Păduraru vorbește despre colaborarea sa cu teatrul din Pitești, despre amintirile legate de Argeș, ca și despre cele mai speciale reacții primite după ce a jucat în „Declarație de dragoste”, unul dintre cele mai vizionate filme românești din toate timpurile.

„Primirea colegilor de la Pitești a fost una emoționant de călduroasă”

# Ce v-a convins să veniți să colaborați cu Teatrul Al. Davila din Pitești?
- Aș spune nu „ce”, ci „cine”. Directorul Nicolae Poghirc m-a convins să vin să joc aici. Nicu Poghirc are un proiect foarte bun și ambițios la Pitești, cu standarde înalte. Și asta mi s-a părut un lucru atractiv. A contat foarte mult că în aceeași perioadă a venit să colaboreze cu teatrul din Pitești și Bebe Cotimanis, care este un partener și un prieten cu care vreau să lucrez.
# Aveți mai bine de o jumătate de an de când colaborați cu teatrul din Pitești. Care sunt impresiile până acum? Cum simțiți publicul de la Pitești?
- Eu nu aș face o distincție între publicul din Pitești și cel din Capitală sau din Cluj sau din Iași. Este vorba mai degrabă de obișnuința evenimentelor interesante și autentic valoroase. Mi se pare un public dornic de teatru de calitate și să dea Dumnezeu să i se ofere acest teatru de calitate publicului din Pitești.
# Care a fost reacția  actorilor de la Teatrul Al. Davila când au aflat că le veți fi coleg?
- Primirea colegilor de la Pitești a fost una emoționant de călduroasă și o colegialitate normală. Și eu îmi doresc să am legături foarte bune cu colegii mei de la Pitești. La Pitești sunt actori talentați și în același timp niște foarte buni colegi.
# Vă leagă amintiri speciale de teatrul din Pitești, de foștii actori de aici sau chiar de Pitești și de Argeș?
- Da, sunt niște amintiri destul de vechi. Prin anii 1980 am făcut un turneu prin țară și am jucat și la Pitești. Am fost foarte impresionat de lalelele și de Simfonia Lalelelor, o expoziție absolut specială. Am senzația că acum sunt mai puține lalele la Pitești decât erau pe vremuri.
# Lansat în 1985, „Declarație de dragoste” este și acum unul dintre cele mai iubite filme românești din ultimele decenii. Care au fost cele mai speciale reacții pe care le-ați primit după „Declarație de dragoste”?
- Reacțiile au fost mai mult de natură umană decât de natură artistică. Pe mine m-au emoționat mai mult cele de natură umană. La început am cunoscut oameni botezați Ioana și Alexandru, după numele personajelor din film. Recent m-a oprit cineva pe stradă, un domn pe care îl chema Alexandru și care avea un băiețel și o fetiță pe care îi chema Ioana și Alexandru, deci nepoții generației care a văzut filmul „Declarație de dragoste”.
# Cum a fost să colaborați din nou cu Teodora Mareș în filmul „Coborâm la prima”, la 32 de ani după „Declarație de dragoste”?
- A fost emoționant, sunt totuși niște ani de când nu am mai lucrat împreună. Cinematografic vorbind, destinele noastre sunt unite în mintea spectatorilor.
# Ați colaborat cu actorul american Channing Tatum, de această dată în calitate de producător, pentru serialul „Comrade Detective”. Cum a fost această experiență româno-americană?
- Pentru adevărul istoric, aș vrea să spun că Channing Tatum nu a venit în România. A fost numai un producător delegat al lui aici, un coproducător al miniseriei. Experiența a fost una interesantă. Și pentru ei a fost o experiență specială și surprinzătoare, din ce am aflat, deoarece nu se așteptau să găsească la cealaltă margine a lumii actori care să poată face film atât de bine.

„Bâlbâielile gramaticale şi semantice ale unor oameni din domeniul politic şi administrativ mă fac să fiu uşor speriat faţă de viitorul culturii în România”

# Cum vedeți viitorul teatrelor de provincie? În roz? În gri?
- Nu cred în diferențe majore între un teatru din Capitală și un teatru din afara Bucureștiului. Nu cred în noțiunea de teatru de provincie, asta și pentru că 20 de ani am fost la Teatrul Național din Iași. Capitala teatrului într-o țară este locul în care se desfășoară producții teatrale de o valoare autentică. Asta se poate întâmpla oriunde și în orice moment. Eu cred că ceea ce se va întâmpla cu teatrele din București se va întâmpla și cu teatrele din țară. Sunt ușor speriat, pentru că lipsa de pregătire temeinică a unor oameni care ar trebui să fie bine pregătiți - și mă refer aici la domeniul politic și administrativ - bâlbâielile gramaticale și semantice mă fac să fiu ușor speriat față de viitorul culturii și, implicit, față de cel al teatrului în România. Sper însă că, alături de publicul care e dornic de valoare teatrală, vom depăși împreună handicapul acesta al mai puținei apetențe față de cultură.
În încheiere, aș dori să spun că le doresc cititorilor Jurnalului de Argeș să fie fericiți. Teatrul și filmul sunt porți către fericire. Le mai doresc, de asemenea, să aibă acces la lucruri de valoare și să nu finanțeze subcultura.

 

Pagina 1 din 161