Joi, 20 Aprilie 2017 14:57

Lumini şi umbre cu fostul primar Tudor Pendiuc Recomandat

Scris de Denis Grigorescu
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nu cred că mai ține minte. Sau poate că mă înșel. Ne-am văzut prima dată acum 22 de ani, în aprilie 1995. Eram elev la Colegiul „Brătianu” și luasem un premiu la olimpiada națională de franceză. Toți olimpicii naționali din Pitești au fost convocați la Primărie ca să fie premiați de primarul Tudor Pendiuc.

Omul mi-a plăcut din prima. Era volubil, degajat, zâmbitor. Când am dat mâna, mi-a spus surâzând: „Cu olimpici ca dumneavoastră, înseamnă că nu o să avem probleme de comunicare când vor veni investitori francezi la Pitești”. I-am întors zâmbetul.
Au trecut patru ani și patru luni până când ne-am revăzut. În august 1999 tocmai intrasem în presă de câteva săptămâni. În Piața Milea era un turneu de baschet româno-american. Am schimbat câteva cuvinte, după care, în octombrie 1999, am realizat primul meu interviu cu Tudor Pendiuc. Era la fel ca în 1995: comunicativ, degajat, zâmbitor. Din nou mi-a plăcut, așa cum le plăcea și multor ziariști din presa din Argeș. În următorii ani, ne-am reîntâlnit de zeci de ori și am mai realizat vreo zece interviuri. Îmi aduc aminte inclusiv cum am fost în iulie 2007 cu primarul Pendiuc în juriu la un concurs „Cel mai bun Harry Potter”. Edilul-șef nu refuza nicio invitație. Era peste tot, de dimineața până seara. Tudor Pendiuc era în vogă: iubit de mulți, câștiga detașat alegeri după alegeri, răspundea adesea cu umor sau cu ironie fină la criticile mai mult sau mai puțin justificate. Deși apăruseră probleme mari în Pitești, de la mafia maxi-taxi și până la contractele de sute de miliarde cu firme de casă ale Primăriei, primarul reușea să cadă mereu în picioare. Ca o felină versată. Fără zgârieturi sau julituri.
E drept că primarul și implicit Primăria aveau un purtător de cuvânt excepțional, și am numit-o aici pe Monica Colfescu. Un comunicator impecabil care cu siguranță a influențat mult și comunicarea primarului Tudor Pendiuc.
În toamna lui 2010, ceva s-a schimbat. Monica Colfescu a plecat în Franța. Comunicarea la Primărie s-a schimbat din temelii. S-a schimbat în rău. Șefa de cabinet a primarului - nu spun cine, știți prea bine - a devenit peste noapte și purtătoarea de vorbe a lui Tudor Pendiuc. Ziariștii nu mai reușeau să comunice direct, era nevoie să trimită adrese scrise chiar și ca să primească răspunsuri simple la întrebări banale. Și primarul s-a schimbat. A devenit ranchiunos, acid. Zâmbetele pentru toată lumea, din anii precedenți, s-au restrâns doar pentru cei care îi cântau în strună. Comunicarea a devenit brusc subiectivă. Tudor Pendiuc devenise un fel de Ludovic al XIII-lea al Piteștiului, iar Carmen Lis-un Richelieu feminin. În ultimii ani am scris zeci de articole critice și argumentate la adresa primarului și a Primăriei Pitești. Și în tot acest timp, o singură dată mi-a mai răspuns la telefon. Mai mult, de fiecare dată când ne întâlneam, Tudor Pendiuc nu mai răspundea la salut. Educația bună dată de răposații săi părinți fusese acoperită de influența, negativă cred eu, a noilor oameni importanți din Primărie. Pe deasupra, primarul ajunsese să se creadă intangibil, invincibil, incredibil. Uitase să fie om și la bine și la rău, să răspundă la critici, să fie un comunicator imparțial.
Urmarea? Setea de putere cu orice preț l-a făcut să aibă două dosare la DNA și deja un proces răsunător pe rol. Habar nu am ce se va alege de viitorul său. Nu îi doresc în niciun caz răul. M-aș bucura însă ca într-o zi să conștientizeze că a greșit. Și poate că după ce va avea conștiența propriilor erori va răspunde și la salut.

Citit 1354 ori

Lasă un comentariu

Asigură-te că ai introdus toate informațiile necesare, indicate printr-un asterisk (*). Codul HTML nu este permis.