# „La Piteşti s-au demolat clădiri vechi de sute de ani pentru nişte blocuri cu arhitectură discutabilă”, spune Adrian Mahu, unul dintre cei mai apreciați arhitecți

Rămășițe ale vremurilor apuse stau și azi de veghe, au rămas să oglindească trecutul. Clădirile istorice din Pitești rămân la voia întâmplării, rămân pierdute în zgomotul urban, pe străzi adiacente sau chiar la strada principală. Odinioară bijuterii, astăzi doar ziduri pustii.

Lista monumentelor istorice din judeţul Argeș totalizează un număr de 1023 de clădiri. În Pitești sunt peste 80 de clădiri de patrimoniu, aflăm de la directorul Direcției Județene pentru Cultură, Cristian Cocea. Din păcate, sunt multe aflate în colaps sau precolaps și nicio instituție nu poate să îl oblige pe un proprietar de imobil de patrimoniu să restaureze clădirea pe care o deține. Direcția de Cultură Argeș află cine sunt proprietarii și înștiințează primăriile în cazul clădirilor cu statut juridic neclar, părăsite de proprietari, lăsate în paragină. Un exemplu în acest sens este Casa Filipescu, de pe strada Crinului, unde sunt mai mulți proprietari, sau Casa Nae Dumitrescu.
Cât despre restaurarea clădirilor de patrimoniu, cele mai curente reparații sunt cele minore: schimbarea unui geam sau zugrăvirea unei case aflate pe lista monumentelor istorice. În schimb, restaurările vizibile au o medie mult mai restrânsă, iar numărul lor diferă de la an la an, precizează în continuare Cristian Cocea. Există un program național de restaurare, dar sumele alocate nu sunt suficiente pentru toate monumentele istorice din țară.
Pentru a clasa o clădire de patrimoniu, procesul este unul laborios și include studii de specialitate, nu doar acordul proprietarilor. Toate aceste studii se plătesc de către cei ce inițiază clasarea și, de aceea, multe imobile rămân neclasate.
„Mai mult, Direcția pentru Cultură Argeș nu are personal calificat pentru această operațiune (arhitecți acreditați de MCIN)”, adaugă Cristian Cocea. Totuși, aflăm că există propuneri de clasare pentru mai multe imobile din Curtea de Argeș și Câmpulung Muscel, de ordinul zecilor chiar.

Ce spune unul dintre cei mai apreciați arhitecți: „Hanul Gabroveni putea fi restaurat!”

10 Gabroveni hanulO plimbare prin centrul orașului sau pe străzi ca Sf. Vineri, Armand Călinescu sau strada Crinului este, de fapt, o plimbare în trecut. Foarte multe case cu valoare istorică au fost demolate de-a lungul timpului sau se află în umbra unor construcții moderne. Altele nu sunt clasate drept monumente istorice și atunci proprietarii fac ce vor din ele.
Printre cele mai controversate clădiri istorice din Pitești se numără casa unde s-a născut unul dintre cei mai mari pictori români, Rudolf Schweitzer Cumpăna. Poziționată pe strada Armand Călinescu din Piteşti, la numărul 30, această casă nu a fost clasată clădire de patrimoniu, deși are o întreagă încărcătură artistică.
Unul dintre cele mai cunoscute monumente istorice din Pitești, Hanul Gabroveni sau Hanul Cuțitarilor, este o construcție pe care o regăsim pe strada Sfânta Vineri la numărul 23 și  datează din 1877.  Are subsol, cu două beciuri, parter cu 18 camere şi un etaj cu 20 de camere, un teren de 934 de metri pătraţi şi o anexă de 181 de metri pătraţi. „Hanul Cuțitarilor e o paragină, măcar pe acela îl puteau restaura! Mai era un han, Bristol, acolo poposea Caragiale. Erau o mulțime de clădiri pe Strada Mare când s-au demolat pentru Complexul Fortuna”, spune conf. dr. arhitect Adrian Mahu.

„Gara Pitești putea rămâne un muzeu”

Gara Veche din Pitești a fost inaugurată la 13 septembrie 1872 și demolată în anul 2012, după 140 de ani de existență, deși era singurul exemplar din seria clădirilor construite de consorțiul prusac Bethel Henry Strousberg. „Gara din Pitești a fost printre primele din țară. În alte țări nici nu se concepe să se demoleze. Puteau să îi pună un acoperiș nou, să îi dea un scop, să rămână ca un muzeu. Puteau să îi dea o destinație, centru turistic, de exemplu, că tot au făcut un centru turistic pe Calea București și nu intră nimeni acolo”, adaugă arhitectul Adrian Mahu.
Aflată pe lista monumentelor istorice din România, Casa Aron Băiulescu, una dintre cele mai frumoase clădiri din Piteşti, este situată pe strada Târgul din Vale, la numărul 20, vizavi de Rectoratul Universităţii din Piteşti. Casa este sediul Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Piteşti, și a fost construită în 1875, după planurile arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, unul dintre cei mai mari arhitecţi români.

Casa Filipescu, magazin second-hand

10 casa filipescu pitestiPe strada Crinului din Piteşti la numărul 6 se află Casa Filipescu, ridicată în 1900. O parte din casă a devenit sediul unui magazin second-hand.                                                                            
Una dintre cele mai vechi clădiri din municipiul Piteşti, care este încă funcţională, după o serie de restaurări, este Biserica Domnească „Sfântul Gheorghe” din centrul oraşului. În urmă cu peste 300 de ani, aici asista la slujbe domnitorul Ţării Româneşti Constantin Şerban, cel care în 1656 a ridicat clădirea care rezistă şi astăzi.
În 1886, clădirea actualului Muzeu de Artă din Piteşti era sediu al Primăriei. Renumitul arhitect Ioan Socolescu a fost cel care a realizat-o. Potrivit spuselor prof. muzeograf Augustin Lucici, clădirea va fi renovată în curând. În topul celor mai vechi clădiri se află şi sediul Colegiului Naţional „I.C. Brătianu”, construit între 1897 şi 1899.

Casa Coculescu e în precolaps

10 casa coculescuAflată pe strada Armand Călinescu, casa ce a aparținut odinioară primarului Coculescu și care îi poarta numele nu este o afacere prea bună, se pare, căci tencuiala a căzut.
Iată și ce spun autoritățile locale legat de vechile clădiri lăsate în paragină. Primăria spune că este prea mare costul de cumpărare a acestor clădiri și chiar mai mare costul de reabilitare, de renovare. Așa că nimeni nu se încumetă să fie pionier în a valorifica, nu doar a păstra moștenirea culturală arhitecturală. Raportat la ultimii 10 ani, Primăria Pitești și-a exercitat ultima oară dreptul de preempțiune când a achiziționat actuala Casă a Căsătoriilor, în 2014.
„Ține de oportunitate, de folosirea banilor publici, de prioritățile din momentul acela. Orice cumpără autoritățile locale trebuie să aibă și un interes public, o utilitate publică. Te întreabă alte organe ale statului de ce ai cumpărat-o și nu ai folosit-o deloc. Trebuie să fie o necesitate stringentă. Din punctul meu de vedere, autoritățile locale pot să intervină, să salveze clădirile de patrimoniu, cum a fost și la Golești, acolo unde a intervenit statul”, ne-a declarat Cătălin Călugăru, secretar al Primăriei Municipiului Pitești.
La polul opus, proprietarii clădirilor de patrimoniu consideră că obligațiile care le revin sunt prea multe și scutirile prea puține. Totuși, ei doresc să intervină pe monument, dar vor să folosească, în general, materiale și tehnologii moderne (geamuri termopan, rame plastic, gresie și faianță, vopsele lavabile). Surprinderea este mare când află că experții le recomandă materiale tradiționale, pentru păstrarea aspectului. De altfel, documentațiile necesare avizării trebuie întocmite de persoane de specialitate, iar costurile sunt suportate tot din buzunarul proprietarului.

Arhitectul Adrian Mahu: „Cei care au condus şi care conduc Piteştiul se gândesc numai la existenţa asta de zi cu zi”

11 AdrianMahuDacă merită sau nu investit în păstrarea acestui patrimoniu cultural și despre cum își pune pecetea pe spațiul arhitectural al orașelor această moștenire culturală ne-a vorbit arhitectul Adrian Mahu.
L-am întrebat mai întâi pe reputatul arhitect dacă mai este Piteștiul un oraș conectat la trecut prin clădirile de patrimoniu. „Au mai rămas câteva clădiri istorice în Pitești. La noi este mare păcat că sunt clădiri de sute de ani care au rămas în paragină, s-au demolat pentru niște blocuri cu arhitectură discutabilă și rezultatul se vede. Oamenii nu mai sunt legați, clădirile te leagă de un anumit loc, îți dau sentimentul de apartenență la o comunitate, la o societate. Nu mai avem aceste legături”, precizează Adrian Mahu.
O altă întrebare: mândria orașului Pitești sunt clădirile vechi sau cele noi? „Niciodată nu o să vă uitați la blocuri sau la ce s-a construit, o să vă uitați tot la clădirile vechi. La noi, blocuri s-au făcut, dar sunt mai frumoase și mai bine executate în alte părți. Noi nu ne putem justifica în fața altor nații și chiar în fața noastră decât cu aceste clădiri care sunt de proporții mai mici decât cele din străinătate, dar cu proporții plăcute, au acel sentiment al locului. Oamenii nu-și dau seama de ce sunt atrași de clădirile vechi. Am cunoscut arhitecți străini care au trecut prin Pitești, ei nu se uitau deloc la clădirile noi, Fortuna, Trivale. Au rămas încântați de casele vechi, cu pridvor, cu geamlâc”, spune Adrian Mahu.
Reputatul arhitect consideră, legat de soluțiile pentru reabilitarea clădirilor de patrimoniu din Pitești, că „Primăria Pitești ar trebui să îi ajute pe proprietarii de case de patrimoniu. Cei care au condus și care conduc orașul se gândesc numai la existența asta de zi cu zi, cotidiană. Nu se gândesc nici la ce a fost, nici la ce va fi. Piteștiul este un oraș de tranziție, el a rămas cu această caracteristică. Trebuie să îi atragi pe oameni să vină aici, dar nu cred că oamenii își vor face aici concediile. Totuși, Piteștiul are un avantaj extraordinar: are niște împrejurimi frumoase”.

„Costurile îi opresc pe proprietari să îşi restaureze clădirile de patrimoniu”

11 coceaDar mai multe despre documentațiile necesare renovării unei clădiri de patrimoniu și despre soluțiile existente pentru reabilitarea clădirilor istorice ne-a spus Cristian Cocea, directorul Direcției Județene pentru Cultură Argeș.
Ce îi oprește pe proprietari să își restaureze clădirile de patrimoniu?
„În principal, costurile operațiunii. Costuri care se regăsesc în lucrările propriu-zise, dar și în documentația, proiectul de restaurare, care e obligatoriu pentru păstrarea caracteristicilor monumentului”, consideră Cristian Cocea.
Cum îi ajută statul pe proprietarii de case vechi? Sunt scutiți aceștia de taxe și impozite? „Aceasta este principala motivație. Proprietarii de monumente istorice sunt scutiți de taxe și de impozite locale. În ultima vreme, această scutire a fost condiționată de buna întreținere a imobilelor. Totuși, s-ar mai putea face anumite înlesniri, cum ar fi deduceri fiscale pentru firmele care investesc în așa ceva. În general, proprietarii de case vechi consideră că impozitele și taxele locale sunt mici. Așa este. Totuși, privind situația din Occident, ne putem da seama că, pe de-o parte, impozitele locale vor crește, iar pe de alta, clădirile de patrimoniu vor deveni din ce în ce mai valoroase pe piața imobiliară. Așa încât va deveni rentabil să deții o casă veche și în România”, spune Cristian Cocea.

Publicat în Cultura

# Afacerea urât mirositoare a pierderii sau neexercitării dreptului de preempţiune. Am refăcut filmul integral al circuitului documentelor

Al doilea motiv invocat de către fostul  subprefect Gabriel Stoian în schimbarea sa, pe lângă cel al implicării în descâlcirea ițelor în afacerea deșeurilor de la Ștefănești, a fost cel al prezenței sale în comisia Prefecturii pentru cercetarea modului în care s-a pierdut, în mod suspect, dreptul de preempțiune pentru clădirea uzinei de apă, a cramei și al unui teren de 4500 mp din domeniul Brătienilor.  Asta în contextul în care prețul cerut de proprietari era de doar 100.000 de euro, un mizilic pentru autoritățile locale și județene, având în vedere că obțineau o clădire de patrimoniu, plus un  teren de 4500 la Ștefănești, în inima domeniului de la Florica.  

Iată însă ce declara subprefectul Stoian despre toată această afacere urât mirositoare:  „Aveam, de asemenea, pe masă, dosarul privitor la neexercitarea dreptului de preempţiune asupra uzinei de apă şi observatorului astronomic de pe domeniul Brătienilor de la Ştefăneşti. Aveam în derulare o anchetă, pentru că sunt mai multe semne de întrebare acolo, despre cum s-a făcut calculul preţului de vânzare a imobilelor şi terenului, dar şi cum a ajuns statul să nu îşi exprime dreptul de preempţiune în acel caz. În fine, am deranjat, dar aşa ştiu eu să îmi fac treaba şi, după cum se vede, m-a costat”. Ca să rezumăm, membrii comisiei de disciplină a Prefecturii (condusă de subprefect) erau interesați să afle traseul „scrisorii pierdute”, mai exact modul în care aceasta a fost pierdută pe circuitul actelor din Primăria Ștefănești (pe axa registratură-secretar-primar), astfel încât această instituție să piardă posibilitatea de a cumpăra bucata din domeniul Florica, prin expirarea perioadei în care trebuia exercitat dreptul de preempțiune. După mai multe solicitări, inclusiv la Ministerul Culturii și Identității Naționale, dar și la Consiliul Județean Argeș și Primăria Ștefănești, am intrat în posesia corespondenței între instituțiile implicate în această vânzare cel puțin suspectă, de care a profitat în final un privat. Din această corespondență  se vede clar „viteza” de reacție a instituțiilor și cum apar timpii morți, iar dacă asta s-a întâmplat în mod voit sau nu, rămâne de văzut și cercetat. Dacă până acum știam că doar Primăria Ștefănești nu și-a exercitat dreptul de preempțiune (cum spuneam, rămâne de cercetat dacă din incompetență, neglijență sau corupție), acum aflăm, și asta e chiar o bombă, că nici onor Consiliul Județean, deși a fost înștiințat de către Ministerul Culturii și moștenitori, n-a fost interesat de un asemenea chilipir, considerând  suma de 100.000 euro prea mare. 

Cristian Cocea: „După ce a luat Vila Florica, Ministerul Culturii nu a mai avut bani și pentru anexele respective”

Piesă importantă în acest puzzle este Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Argeș, motiv pentru care am stat de vorbă cu șeful acestei instituții, Cristian Cocea.  Acesta ne-a pus la dispoziție  actele cu ajutorul cărora am putut reface drumul dus - întors al corespondenței instituționale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune între Ministerul Culturii, prin instituția sa din teritoriu, și Primăria Ștefănești, condusă de edilul Ioana Jenica Dumitru. „Eu vă arăt toate documentele pe care le-am  trimis la Prefectură, că și dânșii erau interesați, respectiv domnul subprefect... (n.red. - fostul subprefect Gabriel Stoian). Vă răspund astfel la solicitarea  voastră de informații care  se referă la neexercitarea dreptului de preempțiune asupra unui monument istoric grupa valorică A, parte din ansamblul Brătianu - Florica, și anume clădiri anexe, oraș Ștefănești. Direcția Județeană de Cultură Argeș a trimis în termenul legal documentația către Ministerul Culturii, precum și un punct de vedere favorabil în vederea exercitării dreptului de preempțiune pe tot ansamblul conacului Brătianu înregistrat la Patrimoniul Cultural. Am trimis totul la minister, în baza dosarului pe care mi l-a adus proprietarul (la începutul anului trecut) sau reprezentantul proprietarului. Nu mai știu dacă a fost părintele Brânzea sau un alt moștenitor”, ne-a spus directorul Cocea, care, foarte transparent, ne-a pus pe masă și hârtiile.
10 adresa CJPrima este adresa ministerului referitoare la  neexercitarea dreptului de preempțiune, înregistrată în 7 noiembrie 2017, la Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Argeș,  semnată în 25 octombrie de fostul ministru Lucian Romașcanu.  În hârtia ministerului scrie: „Ca urmare a documentației trimise de Direcția pentru Cultură, înregistrată la Direcția pentru Cultură în data de 19.01.2017 (documentația a fost întocmită, așadar, încă de la începutul anului trecut și trimisă la București), se comunică faptul  că Ministerul nu își exercită dreptul de preempțiune asupra imobilului, iar dreptul de preempțiune se transferă autorităților locale”. Adică Consiliului Local Ștefănești și Consiliului Județean Argeș, adăugăm noi. „Ministerul nu a mai avut bani pentru anexele respective, este limpede, în momentul în care a luat Vila Florica. Nici nu s-a mai pus problema de a lua și anexele.  A luat ce era important, cu valoare istorică, vila. Ministerul Culturii nu are buget să cumpere totul”.

Cocea i-a înştiinţat chiar a doua zi pe cei de la Primăria Ştefăneşti şi Consiliul Judeţean:

„Le-am spus clar: «Se transferă dreptul de preempţiune la dumneavoastră în curte»”

11 coceaArătându-ne în continuare nedumeriți despre modul în care s-a pierdut sau nu s-a exercitat dreptul de preempțiune, Cristian Cocea a refăcut circuitul documentelor oficiale:  „Deci, la mine a venit pe 7 noiembrie adresa de la minister, trimisă în octombrie. De ce așa de târziu? Ce știu eu cum merge poșta?”. (La fel ne-a răspuns și fostul ministru Lucian Romașcanu, vizibil iritat de o atare întrebare atunci când l-am abordat telefonic și acesta a dat vina pe Poșta Română, spunând că, personal, a urmat toate procedurile legale).

„Eu, imediat după aceea, am trimis adresă oficială la Consiliul Județean Argeș și la Consiliul Local Ștefănești. Se întâmpla pe 8 noiembrie, deci la doar o zi, în care le-am spus clar: «Se transferă dreptul de preempțiune la dumneavoastră în curte». Așa au stat lucrurile. La mine nu stau hârtiile pe birou, am până și borderoul de poștă!  Consiliul Județean a zis nu o vrem, nu ne interesează. Cei de la CJ mi-au răspuns totuși în timp util, spre deosebire de orașul Ștefănești. Consiliul local de acolo mi-a răspuns pe 15 decembrie, la o lună și o săptămână de când le-am trimis adresa! Și vă citez ce mi-au răspuns: „«Urmare a solicitării  dumneavoastră, vă comunicăm că membrii comisiei au zis că se duc la fața locului. Membrii consiliului susțin propunerea comisiei de specialitate în ceea ce privește deplasarea. Termenul trecuse, proprietarii și-au vândut ce au avut de vândut. Eu am depus toate diligențele de pe o zi pe alta! Ce să le fac eu, dacă au pierdut timpul?! Eu nu îmi permit să spun dacă putea sau nu putea Primăria Ștefănești să cumpere. Cert este că s-a întâmplat această chestiune, au pierdut termenul în care puteau să își exercite dreptul de preempțiune. Discutând principial, nu e dracul atât de negru că a cumpărat un privat acele clădiri, dacă va pune mâna și le va reface. Dar abia aștept să îl văd pe cumpărător, pentru că, în momentul în care dorește să facă reparații sau să schimbe destinația, cere aviz și atunci îi dau dreptul de folosință pentru  monument și văd și eu cine e, ce face... Deci, până la urmă, faptul că se vinde un monument istoric, asta în principiu ar favoriza refacerea lui, rămânerea lui în picioare”, încheie Cristian Cocea.

Explicaţia Ministerului Culturii pentru neexercitarea dreptului de preempţiune: situaţia juridică neclară!

Răspunzând unei solicitări în baza Legii 544 privind liberul acces la informațiile de interes public, Ministerul Culturii și Identității Naționale ne-a transmis explicația sa privind motivele care au stat la baza neexercitării dreptului de preempțiune: „(...) Ministerul Culturii și Identității Naționale nu și-a exercitat dreptul de preempțiune asupra imobilelor identificate prin cod LMI AG-II-m-A-13805.03 Clădiri - anexă, ulterior Stațiunea de Cercetări Viticole, deoarece acestea sunt amplasate pe o parcelă de teren pe care sunt edificate și alte construcții, care aparțin unor alți proprietari. Prin urmare, având în vedere situația juridică neclară, exercitarea dreptului de preempțiune nu a fost posibilă.
Potrivit prevederilor legale, în situația în care Ministerul Culturii și Identității Naționale refuză să își exercite dreptul de preempțiune, acesta se transferă autorităților publice locale”.

Să fi avut dreptate subprefectul Stoian?

Recapitulând, înștiințarea privind intenția de vânzare a Ansamblului Conacul Brătianu-Florica a sosit în instituția Primăriei Ștefănești în data de  9.11.2017 și a fost înregistrată abia în data de 16.11.2017, pierzându-se 7 zile din cele 15 în care dreptul de preempțiune trebuia exercitat. Respectiva înștiințare a fost dată spre soluționare Consiliului Local și, având în vedere că trebuia dezbătută în regim de urgență, după ce fusese deja înregistrată cu șapte zile întârziere, UAT Ștefănești nu a depus niciun efort pentru întrunirea de urgență a Consiliului Local în vederea dezbaterii solicitării primite de la Ministerul Culturii și Identității Naționale, prin Direcția Județeană pentru Cultură Argeș.  Abia după trecerea termenului legal de exercitare a dreptului de preempțiune are loc ședința ordinară a Consiliului Local, în care se propune... deplasarea în teren a unei comisii de specialitate. Însă a doua zi după ședința de consiliu, noul cumpărător, un anume Liviu Rizea, apare la poarta uzinei electrice și le trântește poarta în nas reprezentanților Primăriei Ștefănești. Dacă la Ștefănești au bâlbâit răspunsul până a expirat termenul pentru exercitarea dreptului de preempțiune, măcar cei de la Consiliul Județean au fost mai rapizi și au răspuns în termen (în ultima zi, mai exact), că nu-i interesează să dea (doar) 100.000 euro pentru o bucată din domeniul Florica! Cum spuneam la început, opinia publică știa până acum că doar Primăria Ștefănești trebuie pusă la zid că a dat cu piciorul, în schimbul unui preț de chilipir, unei bucăți din istoria județului Argeș. Acum aflăm adevărul, acela că și onor Consiliul Județean s-a comportat la fel. Să fi avut dreptate subprefectul Gabriel Stoian?   

Publicat în Dezvaluiri

# Imobilele monument sunt fasonate de ADP-iști sub supravegherea autorităţilor

La Câmpulung sunt străzi şi trotuare pe care deszăpezirea s-a făcut cu piciorul omului şi anvelopa maşinii, iar mormanele de zăpadă vor dispărea când vor apărea trufandalele lui Cristi Edu. Iar spiritul gospodăresc al autorităţilor locale se manifestă dând cu târnăcopul în ancadramentele clădirilor monument. Este o situaţie pe care v-o prezentăm pentru a evidenţia încă o dată ghinionul municipiului muscelean de a (nu) avea primari în ultimele două decenii.

7 cladireSunt peste o sută de clădiri monumentale în Câmpulung, care ar trebui să fie protejate, începând cu restaurarea şi consolidarea lor. Unele se află în proprietate privată, altele aparţin statului sau Consiliului Judeţean, dar cele mai multe sunt ale municipalităţii. Iar dacă există cazuri fericite, precum cel al Vilei Golescu, majoritatea clădirilor sunt oribile, prezentând şi pericol pentru integritatea oamenilor şi a bunurilor. A devenit obişnuinţă ca în jurul unui imobil de pe Bulevardul „Pardon” să apară panglică împrejmuitoare şi un afiş care să atenţioneze asupra pericolului căderii bucăţilor de tencuială sau a cărămizilor. Tocmai pentru a înlătura un asemenea risc, la finele lunii trecute, cei de la ADP au intervenit la o clădire în cel mai brutal mod: cu târnăcopul. Un muncitor urcat la nivel, într-o nacelă, a spart ornamentul care încadra fereastra unei clădiri a Primăriei şi a curăţat faţada de tencuială. Lucrarea de dispreţ faţă de artă şi monument a fost supravegheată de viceprimarul Câmpulungului, Mărgărin Blidaru. „Clădirea prezenta pericol, iar ceea ce facem noi e parţial. Avem un proiect de restaurare. Va fi renovată şi va reveni la stadiul iniţial”, a declarat acesta. În rest, lucrarea nu a fost nici documentată, nici supravegheată de un specialist.

Caz sesizat la 112 şi la Ministerul Culturii

7 hotel regal01Ceea ce s-a întâmplat la Câmpulung nu a rămas fără ecou. Scânteia a fost aprinsă chiar în timpul intervenţiei hei-rupiste, acţiunea Primăriei fiind sesizată la 112. Apoi s-a sesizat Fundaţia „Pro Patrimonio”, cea care deţine în Câmpulung splendoarea denumită Vila Golescu, clădire monument în care s-au organizat şi anul acesta ateliere educative şi de creaţie, mai ales că ne aflăm în Anul European al Patrimoniului Cultural. „Fundaţia «Pro Patrimonio» îşi exprimă îngrijorarea în privinţa modului neadecvat în care Primăria Municipiului Câmpulung a decis să intervină asupra unor clădiri de patrimoniu din centrul oraşului pentru prevenirea accidentelor cauzate de desprinderea elementelor de decoraţie şi a tencuielii de pe faţadă. (...) Starea clădirilor de patrimoniu din Câmpulung este îngrijorătoare, iar exemplul dat de Primărie este ilegal şi demoralizator pentru cetăţeni. Câmpulung este unul din puţinele oraşe din ţară care şi-a păstrat centrul istoric în stare bună, fiind un exemplu remarcabil de arhitectură şi peisaj urban”, au precizat cei de la fundaţie.
Şi s-a mers mai departe! Cazul a fost adus la cunoştinţa celor de la Ministerul Culturii şi se aşteaptă acum reacţia autorităţilor centrale. În plus, a fost iniţiată o petiţie on-line cu un apel la cetăţenii Câmpulungului care doresc să se implice pentru salvarea patrimoniului oraşului.

Pe hârtie, totul este protejat

7 casa de culturaProtejarea patrimoniului construit la Câmpulung este un lait-motiv similar celui cu dezvoltarea prin turism. Adică se vorbeşte, dar nu se realizează nimic. Şi asta în condiţiile în care perioada de domnie a lui Călin Andrei a fost marcată de diverse evenimente sau intenţii destinate scopului. Dacă vă vine sau nu să credeţi, iată care sunt exemplele.
În anul 2011, Primăria a implementat proiectul „Regenerare urbană pornind de la patrimoniul construit pentru municipiul Câmpulung”. Atunci au fost inventariate nu mai puţin de 422 de clădiri din situl urban, doar în cazurile a 12 dintre acestea constatându-se faptul că se află în stare foarte bună. În rest s-au acordat calificative seci de „bună”, „medie”, „rea” şi „foarte rea”. Ca situaţia să devină, în timp, ironică, au apărut „Codul patrimoniului construit al municipiului Câmpulung” şi „Ghid de bune practici pentru reabilitarea clădirilor din centrul istoric al municipiului Câmpulung”. Aşa s-a dovedit, încă o dată, faptul că proiectele sunt implementate în municipiul muscelean doar pentru că cei prinşi în derularea acestora se aleg cu nişte bani. Şi are Câmpulungul şi acum un asemenea proiect!
Apoi, ani de-a rândul, la Câmpulung au fost organizate o tabără, un atelier de arhitectură cu studenţi din Spania. Aceştia au întocmit dese proiecte de reabilitare a centrului şi a clădirilor monument, însă totul a rămas pe hârtie. De câţiva ani, spaniolii nu au mai venit...

Probleme de coproprietate şi de finanţare

Toţi primarii Câmpulungului au recunoscut că se impune reabilitarea clădirilor din centrul municipiului, în zona protejată. Niciunul nu a întărit mortarul! Iar printre scuze au apărut lipsa fondurilor, imposibilitatea obligării proprietarilor (acolo unde sunt clădiri private) şi promisiunea reabilitării in corpore a centrului. Este adevărat că sunt şi cazuri în care, dincolo de penibilul justificărilor amintite anterior, intervenţia este aproape imposibilă. Spre exemplu, Hotelul „Regal„ din care curg continuu cărămizi şi tencuială, este deţinut în parte de Primărie, în parte de proprietari particulari. Adică un stăpân are parterul, celălalt etajul, iar procesele curg fără niciun rezultat.
Viceprimarul Blidaru vorbea de un proiect de restaurare. Într-adevăr, pe lista de investiţii din acest an există propunerile de amenajare urbanistică între Bulevard şi „Dinicu Golescu”, plus reabilitarea Pieţei Primăriei. Numai că nu se ştie dacă şi când vor începe lucrările, iar acestea nu includ reabilitarea tuturor clădirilor monumentale. În rest, în buget nu există niciun ban destinat renovării sutelor de imobile (care ar trebui să fie) protejate.

Încercările anterioare au produs dezastru

7 tencuialaFatalitatea face ca, şi atunci când se intervine pentru reabilitarea unor monumente istorice şi/sau de arhitectură, să apară eşecul, chiar dezastrul. Imobilul care adăposteşte Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, edificat în 1917, fost sediu al Primăriei Câmpulung, a intrat în reabilitare în anul 2003, cu fonduri guvernamentale, şi acum zace inutilizabil parţial. Este un dezastru pentru care s-a întocmit şi un dosar penal de distrugere, dar nimeni nu a fost tras la răspundere.
Apoi mai este binecunoscutul caz al proiectului „Dezvoltarea infrastructurii turistice a Municipiului Câmpulung prin reabilitarea zonei istorice şi de agrement Complex «Parc Kretzulescu»”. În urma eşecului acestuia nu a apărut doar pagubă de opt milioane în buget, din cauza returnării fondurilor europene, ci şi părăginirea clădirii complexului băilor care poartă numele fostului medic şi premier român Nicolae Kretzulescu, cel care a iniţiat construirea acestuia.

Apel la o ultimă încercare

Ce se poate face? Dincolo de sancţionarea faptului petrecut recent, cei de la „Pro Patrimonio” au nişte recomandări. „Solicităm Primăriei un plan coerent şi corect de punere în siguranţă a patrimoniului şi centrului istoric. Ne oferim sprijinul pentru realizarea acestuia, în baza experienţei fundaţiei şi a exemplelor de bună practică pe care fundaţia le-a realizat deja în oraşul Câmpulung Muscel şi nu numai. Considerăm că acest plan trebuie realizat împreună cu cetăţenii, pe care dorim să-i implicaţi în mod activ. Ar fi necesară o cartare de urgenţă a degradării clădirilor, realizarea unei liste de priorităţi, definirea intervenţiilor de urgenţă cu ajutorul specialiştilor, realizarea acestor intervenţii în mod profesionist”, propune fundaţia.

 

Publicat în Administratie

Miercuri, în cadrul conferinței săptămânale de presă a Consiliului Județean Argeș a avut loc prezentarea proiectelor cu finanțare nerambursabilă acordate prin POR 2014 – 2020.

La conferință au participat, alături de conducerea CJ Argeș, echipele de proiect, primarii comunelor Recea, Popești și Buzoiești și reprezentantele Ministeruilui Culturii și Identității Naționale, Bîrzan Adriana Ofelia - Șef serviciu coordonator PA17 și Vasincu Monica - consilier afaceri europene-comunicare şi relaţia cu beneficiarii.
Prin POR 2014-2020, Consiliul Județean Argeș a obținut finanțarea a patru proiecte, trei dintre acestea fiind în curs de implementare, este vorba de modernizarea DJ 504, restaurarea Muzeului Judeţean Argeş și restaurarea Galeriei de Artă „Rudolf Schweitzer - Cumpăna”.
Reprezentantele Ministerului Culturii au ținut să precizeze că din 30 de proiecte depuse la nivel național, care au vizat consolidarea și protejarea patrimoniului cultural, au fost acceptate doar trei proiecte, două dintre acestea aparținând județului Argeș, respectiv restaurarea Muzeului Judeţean Argeş și a Galeriei de Artă „Rudolf Schweitzer - Cumpăna”.
„Ministerul Culturii prin unitatea de management a proiectului a derulat în februarie 2016 o procedură de selecție parteneri. Au fost depuse 30 de idei de proiect în cadrul POR și s-au încheiat trei contracte în care noi suntem parteneri, unul la Alba Iulia și două aici, la Argeș. Suntem foarte bucuroși să facem parte din această inițiativă pentru că asta am și încercat să facem, cel puțin din 2010 încoace, să reabilităm monumente istorice și clădiri culturale de interes public”, a declarat Adriana Bîrzan, șef serviciu coordonator PA17.
Întrebată de jurnaliști ce anume a convins Ministerul Culturii să aprobe proiectele Argeșului, dacă acestea au fost bine elaborate sau dacă s-a ținut cont de starea de degradare a celor două monumente istorice, reprezentanta Ministerului Culturii a răspuns: „A ținut într-adevăr și de cât de bine au știut să își promoveze proiectul și a ținut cont și de necesitatea de reabilitare”.

Publicat în ACTUALITATE

După ce luni, Vila Florica a devenit bun de patrimoniu național, odată cu semnarea contractului de vânzare - cumpărare între Ministerul Culturii și proprietari, marți, 14 noiembrie, imobilul a intrat în administrarea CJ Argeș, în urma încheierii unui contract de comodat între Minister și Consiliul Județean.

Oficialii CJ Argeș susțin că indiferent de verdictul CCR privind constituționalitatea Legii privind achiziționarea Vilei Florica de către Ministerul Culturii, contestată de șeful statului român, Conacul Brătienilor a intrat deja în patrimoniul național prin exercitarea dreptului de preemțiune de către același minister. Numai că, spre deosebire de legea contestată la Curtea Constituțională, contractul de vânzare-cumpărare a imobilului nu stipulează faptul că acesta va fi administrat de către Consiliul Județean Argeș.
„,Indiferent de verdictul legii care este la Curtea Constituțională, nu se mai poate schimba faptul că începând de luni, de când s-a semnat contractul de vânzare-cumpărare, Vila Florica a intrat ca bun de patrimoniu național și cultural al statului român. Problema și diferența între comodat și legea care se află la Curtea Constituțională este că prin lege se statuează că administrarea va fi făcută de Consiliul Județean, în timp ce în acest moment avem un contract de închiriere. Prin lege, la articolul 3, era stipulat expres că Consiliul Județean Argeș va administra Vila Florica, în timp ce dreptul de preemțiune finalizat cu contractul de vânzare-cumpărare și cu comodatul nu dă certitudinea și garanția unei legi. Actualul guvern, prin Ministerul Culturii, a semnat alături de noi acest contract. În timp, Ministerul Culturii, în calitate de proprietar și reprezentant al statului, poate să spună: fraților, pe mine nu mă mai interesează să-l dau la Consiliul Județean și Consiliul să facă Centrul de Cultură Brătianu, acolo eu vreau să fac nu-știu-ce că e în subordinea mea, că eu sunt proprietar. Se poate întâmpla treaba aceasta și din aceste rațiuni noi am încurajat ca să fie o lege, pentru că legea nu-i tocmeală. Dacă legea spunea clar - și sperăm să fie analizată și să fie de actualitate că CJ va administra treaba aceasta - nu mai aveam niciun gând, nicio temere că în timp, un alt ministru, alte guverne care vor veni în Palatul Victoria vor lua o altă poziție legată de Vila Florica”, a declarat șeful CJ, Dan Manu.
„Dacă se aprobă și legea, cu atât mai bine. Certitudinea este că e bun al statului, prin Ministerul Culturii. Dar în acest moment, prin contractul de comodat suntem tot așa, la bunătatea, la finețea Ministerului Culturii, care ne-o dă nouă, Consiliului Județean. Perioada de comodat e până la apariția hotărârii de guvern, nimeni nu știe când, situația statistică spune că se face o reevaluare a tuturor obiectivelor de interes național”, a mai adăugat Dan Manu.
„Nouă, ca cetățeni ai județului ne-a fost frică tot timpul că totuși se va ajunge în situația în care, neapelând la dreptul acesta de preemțiune, va apărea un investitor strategic, nu știm, X, care va înstrăina această vilă, importantă pentru patrimoniul național, nu pentru județul Argeș. Legea și-a urmat cursul, pentru că ea vine din trecut, inițiativa parlamentară este din vechiul Parlament. La această oră, deși a fost aprobată cu majoritate excepțională, știți pașii următori. Dar exista și varianta aceasta prin care reprezentantul Guvernului, Ministerul Culturii, să își exercite dreptul de preemțiune pentru achiziționarea acestei vile. Deci nu este niciun fel de problemă. Poate fi declarată neconstituțională legea, dar la această oră Vila Florica e a Ministerului Culturii”, a afirmat vicepreședintele CJ Argeș, Ion Mânzână.

Publicat în ACTUALITATE

# EXCLUSIV. Ministerul Culturii a bătut palma cu moştenitorii
S-au încheiat negocierile între proprietarii Vilei Florica și Ministerul Culturii, care-și exercită, în sfârșit, dreptul de preemțiune asupra conacului Brătienilor. În mai puțin de o lună, va avea loc vânzarea propriu-zisă, la 1, 82 milioane de euro, prețul la care părțile au căzut de acord la negocierile finalizate cu succes.

Publicat în Administratie
Joi, 28 Septembrie 2017 14:03

Negocieri pentru cumpărarea Vilei Florica

După ce Comisia pentru Cultură din Camera Deputaţilor şi-a dat acordul pentru achiziţionarea Vilei Florica de către Ministerul Culturii, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Argeş, au fost demarate negocierile cu proprietarii imobilului.

Publicat în ACTUALITATE

Propunerea făcută de consilierul județean PNL Marius Postelnicescu privind introducerea pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Județean de joi, 31 august a.c., a unui proiect de hotărâre privind achiziționarea Vilei Florida, a stârnit dispute și tensiuni între putere și opoziție.

Publicat în ACTUALITATE

La mai bine de patru luni ministrul Culturii a venit în Argeş pentru a confirma că ministerul pe care îl conduce doreşte să cumpere Vila Florica de la Ştefăneşti, „un loc extrem de important pentru istoria României”, lucrurile sunt departe de a fi finalizate.

Publicat în Actualitate

# Încă o ofertă de pe piaţa privată pentru conacul Brătienilor
Pe lângă patronul Chevrolet CC, care a câștigat, cu 1,5 milioane de euro, concursul de oferte pentru Vila Florica organizat de Casa de licitații Artmark, a mai apărut un investitor privat hotărât să achiziționeze conacul Brătienilor de la Ștefănești.

Publicat în Dezvaluiri
Pagina 1 din 2