Jurnal de Arges

Mircea Bărbuceanu, lect. univ. dr, în decursul activității pline de succese personale în cadrul Universității de Stat din Pitești, în mod indiscutabil a luptat permanent împotriva ilegalităților grave și foarte grave care s-au întâmplat acolo. Un grup de cititori ne atrage atenția însă că nu există un răspuns public, până acum, dacă furturile de milioane de euro, șantajele, salarizările ilegale etc, s-au întâmplat în realitate sau doar în mintea înfierbântată a lectorului universitar doctor Mircea Bărbuceanu. Așadar, vom publica cele mai importante articole care au apărut pe această temă de-a lungul anilor și așteptăm răspuns de la instituțiile implicate, începând de la Comisia de etică din UPIT și până la Ministerul Educației Naționale sau cum s-o mai fi numit acesta.

Lector univ.dr. Mircea Bărbuceanu: „Mă întreb cum poate un profesor care la terminarea facultăţii a avut media 5,60 să predea la Universitatea Piteşti” (V)

Dictatură, șantaj și corupție la vârful Universității de Stat din Pitești. Acestea sunt concluziile care se desprind din interviul realizat cu liderul de sindicat de la Universitatea Pitești, lect. univ. dr. Mircea Bărbuceanu. Un interviu care mi-a creat impresia că l-am realizat la Penitenciarul Colibași, cu un deținut care mi-a vorbit despre regimul aspru de detenție impus de conducere și de gardieni. Cu greu am realizat că e vorba de profesori universitari și de mediu academic, nu de o biobază oarecare unde se omoară câinii cu sapa, viața neavând nicio valoare. Ba chiar, culmea mediului universitar condus de rectorul Barbu, un profesor moare de inimă rea, necăjit fiind de un general de securitate adus de aceeași sutană universitară. Profesorul Bărbuceanu a subliniat că toate neregulile sunt generate de conducerea Universității Pitești, în frunte cu rectorul Gheorghe Barbu.
# Cum explicați faptul că unii profesori de la Universitatea Pitești au salarii de sute de milioane lei pe lună, iar alții se duc acasă cu doar 8-9 milioane?
- Cei care au aceste salarii astronomice sunt doar câțiva, cei din anturajul rectorului Barbu. Și-au luat mai multe norme decât a fost legal, lucru pe care eu, ca lider de sindicat l-am contestat. Explicația dlui rector a fost că eu sunt o persoană rea, care nu dorește ca profesorii să aibă salarii mari. I-am spus dlui rector că eu doresc ca salariile să fie mari, dar echitabile. Nu unii să aibă 200 de milioane pe lună, iar alții să moară de foame.
# De ce nu sesizați Ministerul Educației vizavi de toate aceste abuzuri?
- Chiar acum așteptăm o comisie de la minister care să vină și să analizeze faptul că noi am început anul universitar fără a avea aprobate statele de funcții. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în respectivele state se trec orele pe care le are un profesor. Ei bine, statele nefiind semnate și aprobate, la sfârșitul unei luni domnia sa poate foarte ușor să-i ia orele unui profesor. Deci, nu semnează aceste state ca să poată șantaja profesorii.

„Barbu vrea profesori pe care să îi poată șantaja”

# Am și eu o curiozitate. Cum au ajuns să predea la Universitatea Pitești, un fost șef de pușcărie, precum colonelul Ion Gârleanu, actualul primar de la Bogați, sau magnatul de la Argecom, Gheorghe Axinte? Ce să învețe un student de la un primar, un constructor sau mai știu eu ce individ de pe la Garda Financiară sau Poliție?
- Nu sunt profesori numai de la cele două instituții. Sunt de peste tot, vă spun eu. De la Finanțe, de la ITM și de peste tot. Prin întrebarea însă pe care mi-ați pus-o cred că ați dat și răspunsul. Și eu mă întreb cum poate un profesor care la terminarea facultății a avut media 5,60 - și avem astfel de cazuri - să predea la Universitatea de stat. Asta în condițiile în care, conform regulamentelor noastre, un profesor trebuie să aibă la absolvire cel puțin media 8,50. Mi se pare o jignire la adresa cadrelor universitare ideea de a fi coleg cu oameni din această categorie și nu mă refer aici în mod special doar la unul ca Axinte sau primarul din Bogați. Pe mine unul, care am muncit enorm și am terminat prima facultate cu media 9,88 mă îngrozește acest aspect. Am făcut o pasiune pentru fizică, mi-am dat doctoratul cu patru academicieni, iar acum a început să mi se facă silă de tot ce se întâmplă aici.
# E îngrozitor ce spuneți.
- Domnu’ Stanciu, cu acest tip de oameni, că profesori nu le pot spune, vrea domnul rector Barbu să facă treabă, nu cu profesori de valoare. Pe acești oameni fără valoare dânsul îi poate șantaja, pentru că oricând poate să îi dea afară. Pe când pe un profesor de valoare, care are în spate un doctorat, cărți scrise și tratate de cercetare - nu poți să-l manevrezi ca pe o marionetă.
# Chiar nu se mai poate face nimic? Nicio instituție a statului nu poate interveni pentru că, totuși, vorbim de o universitate de stat și nu de o școală de reeducare?
- Chiar săptămâna trecută a venit la Universitatea Pitești, o delegație din partea „Coaliției pentru Universități Curate”. Deci suntem monitorizați de un ONG care a făcut și alte monitorizări gen „Pentru un Parlament Curat” și multe altele. Asta înseamnă că există suspiciuni de corupție la vârful Universității. Este o bilă neagră din start pentru că la finalul verificărilor vom fi trecuți într-un clasament al universităților cele mai corupte din țară.
(articol apărut pe www.coruptiainarges.ro pe 25 iunie 2009)
http://www.coruptiainarges.ro/detalii_stiri.php?id=659

 

 

Miercuri, 14 Februarie 2018 20:13

Jurnalul de Argeş universitar

O franţuzoaică, studentă la Universitatea din Piteşti

Adeline Peròn este studentă în anul al III-lea la Facultatea de Științe, Educație fizică și Informatică, specializarea Kinetoterapie. Vine din Le Havre, Franța, dar locuiește de 4 ani în Pitești. Alegerea universității nu a fost o întâmplare, Adeline cunoștea deja plaiurile românești, bunica ei este româncă.
Caracterizează România ca fiind o țară cu tradiții și recunoaște că i-a fost greu să se adapteze. „Primul an a fost foarte dificil, deoarece eram singura franțuzoaică din clasă. Îmi era greu să învăț un curs, erau cuvinte pe care nu le cunoșteam”, a spus Adeline.
A venit să studieze kinetoterapia deoarece „România este cunoscută în străinătate pentru seriozitatea studiilor în medicină. Există această facultate și în Franța, dar nu avem toți acces, sunt foarte puține locuri”.
În decursul celor patru ani și-a făcut prieteni români și francezi, comunitatea studenților străini la UPIT s-a mărit considerabil. Este pasionată de medicină și alege să meargă în stagii de practică ori de câte ori i se oferă ocazia, deoarece rezonează întotdeauna cu pacienții.
După terminarea studiilor va pleca să profeseze în țara natală, dar se va întoarce în România pentru că ,,românilor le plac francezii, când le spuneam că sunt franțuzoaică încercau să mă ajute cum puteau, iar o parte din familia mea este aici”.
Ionela Adelina FĂNCUŢĂ,
Jurnalism, Anul I

*** *** ***

Flautul din aur a ajuns la Filarmonica Piteşti

18 stefanescuCa orice poveste din copilărie, acest articol ar trebui să înceapă cu ,,A fost odată ca niciodată, un muzician care își dorea un flaut fermecat din aur”. Așa începe și povestea muzicianului Ion Bogdan Ștefănescu, fiul regretatului actor Eusebiu Ștefănescu.

Ion Bogdan Ștefănescu este cel mai important flautist din România. Talentul și povestea flautului său au depășit granițele țării. Instrumentul artistului este unul special. Flautul este complet din aur și a fost realizat în doar opt luni, când, în mod normal, ar fi necesari trei ani. I-a fost dăruit de soția contesă și este singurul flaut de aur din România.
Ion Bogdan Ștefănescu a venit la Filarmonica Pitești pentru a împărtăși cu publicul piteștean prețiosul său talent. Momentul în care a cântat pentru prima dată la flautul fermecat a fost cu totul special. „Am fost entuziasmat de ideea că, în sfârșit, un vis de copil mi s-a împlinit. Este uluitor să ai un instrument grozav, așa cum este acest flaut Muramatsu din aur masiv de 18 K. Senzația a fost de plutire, de altă dimensiune, era ceva ireal, cu timpul percepția a devenit pământeană. E dificil sa îți vezi visul cu ochii, te bucuri dar te și sperii”, a declarat artistul.
Numit flautul fermecat, cei mai mulți se așteapă ca acest instrument să aibă puteri magice. „Mulți interpreți se așteaptă ca el să devină fermecat peste noapte și să cânte singur. Asta se întâmplă mai ales în rândul elevilor și studenților, cei care studiază instrumentul”, a spus Ion Bogdan Ștefănescu. Pentru artist, flautul este instrumentul rege. „Ăsta va fi singurul flaut din viața mea. Există și din platină, dar nu mă tentează. Visul meu a fost să cânt la un flaut din aur. Acum nu l-aș mai schimba pentru nimic în lume. Am atins Everestul și e arhisuficient pentru mine”.
Iulia LIŞMAN, Jurnalism, anul II

*** *** ***

Expoziţie de metaloplastie la Piteşti

18 metaloplastieÎn cinstea Centenarului, Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș a găzduit miercuri, 31 ianuarie, un vernisaj inedit, intitulat „Triada Unirii”.  Expoziția va fi prezentă timp de o săptămână în holul bibliotecii și conține lucrări executate pe foi de cupru, împărțite în 3 categorii: „Centenarul Marii Uniri 1918-2018”, „Făuritori ai României Mari” și „Unire între frați peste piscuri de Carpați”.
Autorul acestei expoziții este argeșeanul Constantin Samoilă, în vârstă de 80 de ani. Originar din comuna Corbi, artistul plastic - Constantin Samoilă este cunoscut pentru priceperea de care dă dovadă în domeniul artei.
Oameni de seamă din mai multe medii socio-profesionale au fost prezenți la acest eveniment și au ținut scurte discursuri: conf. univ. dr Mihail Octavian Sachelarie; subprefectul Gabriel Stoian; prof. univ. dr. Sorin Mazilescu; Ion Brănescu, investitor particular; istoricul George Rotaru, vicepreședinte F.S.C.R; Gheorghe Badea, vicepreședintele Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Argeș; dar și inginerul Mihail Ghițescu, în vârstă de 97 de ani.
La finalul evenimentului, toți invitații au cântat alături de Corul Veteranilor „Mihai Viteazul”, iar audiența a aplaudat entuziasmată. Vernisajul s-a încheiat într-un ton patriotic memorabil. În decursul acestui an, expoziția „Triada Unirii” va ajunge în mai multe locuri din țară.      
Mari TUDOR, Jurnalism, Anul II

*** *** ***

Sfaturi de la un expert în cyber security: „O atitudine responsabilă faţă de propria identitate online şi faţă de societatea informaţională în care suntem prezenţi este cea mai eficientă măsură de securitate”

Ziua Mondială a siguranței pe Internet este sărbătorită în luna februarie în peste 100 de țări. Această zi are ca scop promovarea utilizării internetului într-un mod sigur şi responsabil, în special în rândul copiilor şi adolescenţilor.
Lumea virtuală a devenit aproape paralelă cu cea reală. În viața reală avem instituții care se ocupă de siguranța oamenilor și impun anumite reguli. Internetul, ca societate viruală, are propriile sale reguli care se cer respectate pentru buna funcţionare. Pentru a ști cum să folosim Internetul în siguranță am întrebat un specialist, și anume pe Mihaela Pană, fondatoarea site-ului de cyber security awareness CyberM.ro.
„Dacă ar fi să concentrăm în câteva cuvinte cum ne putem folosi de Internet în siguranță, mesajul promovat anul acesta la nivel internaţional de Ziua Siguranţei pe Internet este răspunsul potrivit. Cu atenţie, cu respect şi cu responsabilitate. Un Internet mai bun şi mai sigur începe cu fiecare dintre noi. Graniţa tot mai mică dintre mediul online şi viaţa de zi cu zi face ca nevoia de securitate să nu difere de locul în care ne petrecem timpul, indiferent dacă muncim sau ne distrăm. Chiar dacă aparent ne ascundem în spatele unui ecran şi credem că nu ne vede nimeni atunci când „butonăm” pe Internet, nu înseamnă că suntem singuri. Trebuie să fim conştienţi că acţiunile pe care le facem au efect asupra familiei şi prietenilor şi se vor înregistra pentru totdeauna în amprenta noastră digitală. Securitatea în mediul online se oferă în primul rând prin atitudinea utilizatorilor pe care o au unii faţă de ceilalţi. Să ne gândim mai mult la fiecare click pe care îl dăm, la fiecare aplicaţie pe care o instalăm, să întrebăm şi să căutăm răspunsuri pentru ceea ce nu cunoaştem, să ne gândim la efect înainte să redistribuim un mesaj, o imagine sau un clip, să fim conştienţi de responsabilitatea pe care o avem atunci când comunicăm ceva, să accesăm cu precauţie necunoscutul, să fim zgârciţi cu datele personale pe care le oferim pe Internet şi să acţionăm în cunoştinţă de cauză. O atitudine responsabilă faţă de propria identitate online şi faţă de societatea informaţională în care suntem prezenţi este cea mai eficientă măsură de securitate, pe care nimeni din exterior nu ne-o poate garanta”.
Iulia LIŞMAN jurnalism, anul II

*** *** ***

Universitatea din Piteşti sărbătoreşte Anul Nou Chinezesc

18 romano chinezaUniversitatea din Piteşti, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Argeş, Teatrul Al. Davila, Casa Româno-Chineză, cu susţinerea Ambasadei Republicii Populare Chineze în România a marcat debutul Anului Nou Chinezesc 2018 la Teatrul Al. Davila, pe 8 februarie.
Evenimentul a marcat debutul anului chinezesc printr-un spectacol artistic oferit de formaţia Nair Band. Prin muzică, dans și instrumentele specifice culturii chineze, invitații au avut ocazia să cunoască o parte din civilizația înfloritoare, mistică ce a impresionat și influențat cultura europeană.
Anul Nou Chinezesc este cea mai importantă sărbătoare tradițională a chinezilor. Sărbătoarea datează de secole și este înconjurată de mai multe legende și obiceiuri.
Între Universitatea din Pitești și Casa Româno-Chineză există o strânsă colaborare. Aceasta a găzduit inaugurarea Casei Româno-Chineze, filiala Argeș, în prezența ambasadorului Republicii Populare Chineze în România, Excelența Sa Xu Feihong. În cadrul Universității există o tradiție, vin studenți și profesori din China pentru a studia și a preda cursuri de limbă chineză.
Iulia LIŞMAN, Jurnalism, anul II

*** *** ***

Teodor Hossu-Longin, lansare de carte la Piteşti

18 Hossu LonginEvenimentele dedicate Centenarului Marii Uniri a debutat, la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș, cu lansarea volumului de proză „Mortua Est”, scrisă de jurnalistul sportiv Teodor Hossu-Longin, fiul regizoarei de televiziune Lucia Hossu-Longin, cea care este cunoscută și pentru serialul documentar „Memorialul durerii”.

Teodor Hossu-Longin, împreună cu mama sa și cu directorul editurii Cartea Românească, Călin Vlasie, au vorbit despre semnificația acestei cărți, care a primit premiul pentru proză la Botoșani, de Ziua  Culturii Românești, în 2018. „Noi avem istoria noastră pe care ar trebui să o cunoaștem din documentare, din cărți. Cartea aceasta ne ajută să înțelegem că nu putem practica amnezia, așa cum se încearcă în țara asta; ne ajută să nu uităm, ca să nu regretăm”, a spus Lucia Hossu-Longin.
Mama autorului, Lucia Hossu Longin, nu vine pentru prima dată în Pitești. Deși nu s-a născut aici, resimte o puternică atracție și admirație pentru istoria Argeșului: „Mă leagă de zona Argeșului foarte multe evenimente, foarte multe pagini de istorie. (…) Nici nu știți din ce vă trageți, poate unii din generația tânără nu știu ce eroi ați avut. Vin aici cu drag, mi-aș fi dorit sa fiu o fiică a Argeșului, dar mama mea e din Cluj”, a spus cu emoție invitata.
18 Hossu Longin01Teodor Hossu-Longin a vorbit despre exodul de români din anii '90 spre alte țări. De fapt, aceasta este și tema volumului său de proză. Cartea prezintă fuga lui Mircea, un tânăr de 17 ani, în S.U.A., imediat după Revoluția din 1989 și inadaptarea sa. „Scrierea acestei cărți a început acum 20 de ani. (…) Cartea prezintă o rememorare a ceea ce s-a întâmplat în anii '90 și a încercat să explice gestul unui om de a fugi de sistem, un om care încearcă să se realizeze în occidentul roz şi parfumat; un occident care te răsplătește dacă muncești și îl înțelegi. Sunt oameni care nu l-au înțeles și s-au întors înapoi în țară, sperând că își pot relua viața aici”.
În final, invitatul a încheiat cu o întrebare care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri: „De ce această țară, care și-a cucerit libertatea după 1989, a dat-o cu atât de multă bucurie altora în 1990?”
 Mari TUDOR, Jurnalism, Anul II

 

 

Spre sfârşitul anului 1959, autorităţile comuniste adoptaseră Decretul 410, prin care monahii şi monahiile care nu aveau studii de teologie şi sub vârsta de 55 ani, respectiv 50 de ani erau excluşi din monahism. Actul normativ era rezultatul unui conflict dintre Patriarhul Justinian şi organele comuniste de resort desfăşurat vreme de doi ani, conform aşa-zisului plan de reformare a monahismului. Chiar şi aplicat acest decret, rezistenţa Patriarhului Justinian se făcea vizibilă în continuare, situaţie faţă de care autorităţile comuniste au răspuns cu presiuni directe la adresa monahilor şi monahiilor vizaţi pentru excludere.

Egumenul Damian Pânzaru de la Schitul Dragoslavele

În această logică politică s-a înregistrat arestarea administratorului şi slujitorului Schitului patriarhal de la Dragoslavele, din fostul judeţ Muscel, adică ieromonahul Damian Pânzaru. Acesta s-a născut la 23 septembrie 1915, în Zahoreni, județul Orhei. După şcoala primară din satul natal (1922-1929), tânărul Dimitrie Pânzaru a intrat ca frate în Mănăstirea Pripiceni-Curchi. Aici a vieţuit până în 1931, când a fost trimis să urmeze Seminarul teologic din Chişinău. După trei ani se îmbolnăveşte, nemaiputând continua seminarul, încât se retrage la Mănăstirea Pripiceni. În perioada aprilie 1937-1939 este încorporat în Regimentul 7 Vânători Chişinău, dar rămâne concentrat până în 1941. Cercetează Mănăstirea Neamţ, hotărându-se să vieţuiască aici, primind numele Damian. Are ascultarea de cântăreţ, iar mai apoi de ierodiacon la schitul nemţean Vovidenia, până în 1944. În 1943, aici îl remarcă Mitropolitul Visarion Puiu, retras de la conducerea misiunii bisericeşti din Transnistria. Călugărul Damian Pânzaru îi devine confident mitropolitului, care se gândea să plece din ţară la venirea trupelor sovietice. În mai-iulie 1944, ierarhul îi propune tânărului călugăr să-i urmeze într-un eventual exil. Ieromonahul Damian refuză. După plecarea mitropolitului cu misiune în Croaţia şi rămânerea lui în Austria, Damian Pânzaru este numit de către Patriarhul Nicodim Munteanu intendent la Palatul Patriarhal din Bucureşti. Devine slujitor la Catedrala Patriarhală. Se pare că numirea ca intendent viza o eventuală legătură între patriarh şi ierarhul exilat. În mai 1946, Damian Pânzaru primeşte o scrisoare sub pseudonim de la Mitropolitul Visarion Puiu în care vorbea despre condamnarea nedreaptă dată de Tribunalul Poporului. În mediul bisericesc din Bucureşti se vorbea chiar de o legătură permanentă între patriarh şi mitropolit. Altfel spus, se acredita ideea găsirii unei soluţii în Biserică la o eventuală răsturnare a situaţiei politice din România.

Damian Pânzaru a cunoscut penitenciarele de la Piteşti și Jilava

Noul patriarh al României, Justinian, îl „moşteneşte” pe Damian Pânzaru. O vreme îl păstrează ca slujitor la catedrală, iar mai apoi îl numeşte administrator la vila patriarhală de la Dragoslavele, totodată cu rolul de slujitor al bisericuţei de lemn din aceeaşi incintă. Potrivit documentelor Securităţii, se pare că ieromonahul Damian a avut rolul de a crea legătura între episcopii greco-catolici reţinuţi la Dragoslavele şi alţi clerici greco-catolici de seamă, acesta, probabil, constituind motivul mutării ierarhilor la Mănăstirea Căldăruşani. După acest episod, Damian Pânzaru rămâne egumen şi administrator la Dragoslavele, unde în fiecare vară Patriarhul Justinian îşi petrecea un scurt concediu. Liniştea de la Dragoslavele este tulburată spre sfârşitul anilor ‘50, atunci când, pentru o perioadă, Patriarhul Justinian se retrage la acest schit. Se anunţau vremuri tulburi pentru Biserică. Aşa ajungem la arestarea părintelui Damian în ziua de 2 februarie 1960, la două luni după adoptarea Decretului 410. Era arestat după ridicarea de către Securitate a încă trei persoane, ofiţeri deblocaţi şi un lucrător forestier, care cercetau Schitul Dragoslavele. Cu părintele Damian s-a format un lot, ai cărui membri erau acuzaţi că ascultau posturile de radio străine şi comentau negativ la adresa regimului de democraţie populară. Totul era standardizat în anchetă, conform ordinului dat de partid. În cazul părintelui Damian s-a reţinut faptul că „ar fi semănat neîncrederea în rândul muncitorilor din fabricile de cherestea din Rucăr şi Dragoslavele”. De asemenea, la percheziţia efectuată inclusiv în vila patriarhală s-au găsit memoriile reginei Maria şi ale Sabinei Cantacuzino, cărţi care se aflaseră în biblioteca patriarhală, cu o lună înainte fuseseră scoase şi împachetate pentru epurare, dar pe care părintele Damian le citise. Prin Sentinţa nr. 300 din 27 iulie 1960 a Tribunalului Militar Craiova, în deplasare la Piteşti, părintele Damian a primit o condamnare de 8 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (iulie 1960 şi ianuarie 1962) şi Jilava (iunie 1961 şi ianuarie 1962), dar şi lagărul de muncă de la Giurgeni (august, 1961). A fost eliberat la 18 ianuarie 1963 din penitenciarul Piteşti.

Preotul Nicolae Isbăşoiu, denunţat de Sfatul Popular şi trimis în temniţa comunistă

S-a născut la 15 ianuarie 1906, în familia unor oameni simpli din localitatea Albeşti, judeţul Muscel. După obţinerea licenţei în teologie la Cernăuţi, tânărul Nicolae Isbăşoiu a fost hirotonit preot, mai apoi primind în slujire Parohia Poeniţa II, comuna Bălileşti, judeţul Muscel. În documentele penale întocmite de fosta Securitate găsim foarte puţine date biografice anterioare perioadei comuniste. Aflăm că părintele Isbăşoiu a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc-Maniu. Interacţiunea cu organele de represiune s-a datorat unei sesizări înaintate de Sfatul Popular al comunei Bălileşti, la 11 mai 1959, către Securitatea raionului Muscel, în care se arăta că întovărăşirea agricolă în această localitate s-a putut crea, „cu mare greutate”, abia în anul 1957. Responsabile de această situaţie erau vizate 13 persoane, foşti ofiţeri, agricultori, un profesor şi preotul Isbăşoiu, „care au îndemnat mai mulţi cetăţeni din comună să nu se înscrie în întovărăşire sau să nu accepte schimbul de teren, iar pe alţii să intre în perimetru şi să-şi ia produsele de pe locurile lor ce căzuseră în acest perimetru individual”. În opinia celor de la Sfatul Popular, impedimentele la „procesul de socializare a agriculturii” se datorau comportamentului manifestat de aceste persoane, „care ţin legătura unul cu altul, se întâlnesc adesea pe stradă sau la locuinţele lor, unde discută duşmănos la adresa regimului democrat din RPR şi împotriva hotărârilor elaborate de guvern”. În consecinţă, responsabilii din conducerea locală cereau luarea de măsuri, pentru ca persoanele semnalate să nu mai influenţeze şi pe cele care doresc să alăture întovărăşirii agricole. A urmat inevitabilul. La 30 octombrie 1959, părintele Isbăşoiu era arestat de Securitatea din Piteşti şi trimis în anchetă alături de ceilalţi 12 vizaţi în denunţul autorităţilor locale. Ancheta s-a desfăşurat după scenariul bine cunoscut: din cauza trecutului politic interbelic, inculpatul nu s-a putut acomoda în regimul democrat-popular, trecând astfel la sabotarea procesului de socializare a agriculturii, în speranţa unei schimbări alimentate de posturile de radio străine pe care le asculta în mod frecvent (şi comenta ştirile împreună cu alţii). Părintele Isbăşoiu nu a recunoscut nicio acuzaţie de activitate împotriva regimului, arătând că întâlnirile se datorau unor aniversări, onomastice sau praznice bisericeşti, că se ajutau reciproc la plata cotelor agricole şi că nu ar fi discutat împotriva regimului politic. Oricum, atitudinea lui nu a contat, atâta vreme cât ancheta a fost una sumară, mai mult o formalitate îndeplinită de anchetatori. Prin Sentinţa nr. 190 din 8 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Craiova, părintele Isbăşoiu a primit o condamnare de 3 ani închisoare corecţională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Cea mai mare condamnare a fost de 4 ani închisoare corecţională. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (decembrie 1959) şi Jilava (noiembrie 1960), apoi lagărul de muncă de la Salcia (noiembrie 1960). În aprilie 1961 a ajuns în Penitenciarul Botoşani, de unde a fost eliberat la 28 octombrie 1962. A revenit la parohia sa, de unde, din motive medicale, la 1 mai 1967 s-a retras. La 18 octombrie 1975 a trecut la cele veşnice.
Sursa: ziarullumina.ro

 

Miercuri, 14 Februarie 2018 16:57

Mihai Golescu

Pe 16 februarie va fi o dublă sărbătoare pentru Mihai Golescu, directorul cotidianului ARGEȘUL. Mihai Golescu va împlini 74 de ani de viață și 50 de ani de activitate jurnalistică. Cu acest prilej, Mihai Golescu, care este și președinte al UZP, filiala Argeș, va lansa două lucrări personale la Biblioteca Județeană Argeș. Pentru dubla sa aniversare și pentru întreaga activitate jurnalistică, Jurnalul de Argeș îl declară pe Mihai Golescu - Omul Săptămânii.

 

Pagina 1 din 33