Sâmbătă, 19 mai, cu prilejul Nopții Muzeelor, istoria a prins viață la Mausoleul Eroilor de pe Dealul  Mateiaș, în cadrul unei fastuoase proiecții cartate. Mausoleul de la Mateiaș, din comuna Valea Mare- Prăvăț, județul Argeș, este un monument dedicat eroilor din Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916-1918.

„Un veac de unitate”, așa s-a numit proiecția care, prin sunet, lumină și culoare, a reprezentat surse de arhivă, prelucrate cu elemente 3D pe zidurile Mausoleului de la Mateiaș, construite în mare parte din calcar de Albești. Vocea principală care s-a auzit pe parcursul proiecției a reprezentat-o pe Regina Maria, o dată ca asistentă și apoi ca regină. Alte arhetipuri vocale utilizate: soldatul, ofițerul, femeia. Culorile utilizate au fost motive vizuale bine alese, culoarea auriu semnifică gloria, albul și negrul semnifică războiul, iar tricolorul - unitatea. Proiecția cartată i-a îndemnat pe vizitatori să urce la basorelief. Toate elementele vizuale proiectate (stemele, insignele, numele eroilor) au urcat pe scări, așa cum și vizitatorii urcau la mausoleu.
„În contextul în care țara noastră comemorează Centenarul Marii Uniri, Muzeul și Primăria Câmpulung organizează această proiecție, care se numește „Un veac de unitate” și constă într-o proiecție cartată, este singura proiecție cartată pe un monument comemorativ - Mausoleul Mateiaș. Mausoleul Mateiaș este unul dintre cele mai mari monumente comemorative la sud de Carpați și adăposteşte rămășițele a peste 400 de soldați și ofițeri români neidentificați. Și cu acest prilej, Centenarul Marii Uniri, ne-am decis să facem acest proiect. Mulțumim tuturor colaboratorilor, partenerilor, echipei şi vizitatorilor”, spune Costin Peligrad, muzeograf la Muzeul Municipal Câmpulung.

„Pe aici nu se trece! De Mateiaș nu s-a trecut”

Pentru unificarea neamului, dezideratul de veacuri al românilor, „s-au dus feciorii oastei pe calea strămoșească, s-au prins cu moartea la lupta voinicească (...) și au ieșit biruitori...”
Proiecția a spus povestea luptei de la Mateiaș, unde grupul Nămăiești - condus de generalul Traian Găiseanu - având în componență diviziile 22 și 12 Infanterie, a reușit să reziste unui inamic net superior echipat în perioada 25 septembrie/8 octombrie- 10/23 noiembrie 1916. Prin luptele duse aici, a fost oprită înaintarea temporară a Puterilor Centrale spre Câmpia Română.
Iată și un fragment vocal din textul care a răsunat la Mausoleul Mateiaș, în cadrul proiecției cartate:
„Ostași, trâmbița a sunat. Majestatea Sa Regele și Înaltul Guvern au semnat decretul de mobilizare și șoimii care se găseau în munți au trecut Carpații, ocupând partea de miazăzi a Ardealului. Gospodării bătrâne ne așteaptă la marele ospăț al înfăptuirii visului nostru de veacuri: Unirea tuturor românilor. Copile cu cosițe bălaie vor ieși înainte cu flori și lăcrimând de bucurie, bătrâni cu pletele albite bagă mâna în streașină și se uită în zare să ne vadă venind, să-i dezrobim de sub jugul care de 1.000 de ani le apasă grumazul.
Ostași, Țară, Tron și Guvern pun nădejdea în noi și să fim mândri că nouă ne va fi dat să aducem la îndeplinire visul de veacuri cu care s-au născut, au trăit și au murit moșii noștri și strămoșii.
Lozinca noastră să fie «Înainte» și mișel să fie cel ce va da înapoi. De vom isprăvi gloanțele, să înfigem baioneta. Când ea se va rupe, să facem din arme bâte și când arma se va rupe, avem dinți care mușcă. De acum, calea ne este deschisă spre izbândă, să pornim voioși și făcând semnul crucii, să zicem Doamne-ajută!”

Publicat în Administratie

În comuna Șuici există un cimitir dedicat eroilor Primului Război Modial, unde și-au găsit odihna 722 de ostași căzuți în cursul luptelor de pe Valea Topologului, din perioada 4 octombrie - 5 noiembrie 1916 - 492 români și 230 germani. Cei căzuți pe câmpul de luptă au fost adunați de armata germană cu sprijinul populației locale și înhumaţi la Șuici. Ulterior, în 1918, au fost reînhumați aici și cei care au fost îngropați inițial chiar în locul în care s-au jertfit.

19 suici01 An de an, în acest cimitir, de Ziua Eroilor, locuitorii comunei Șuici se adună la cimitir, pentru a le aprinde o lumânare și pentru a le cinsti memoria. Anul acesta, pe lângă slujba de pomenire, a fost aprinsă Flacăra Centenarului, un omagiu adus tocmai eroilor Primului Război Mondial. De asemenea, președintele CJ Argeș, Dan Manu, și primarul Constantin Iatagan au oferit Diploma Centenarului urmașilor celor ce s-au luptat pentru țară, în semn de recunoștință pentru sacrificiul înaintașilor lor.

Publicat în Administratie

Luni, 21 mai, comuna Slobozia și-a cinstit eroii căzuți în Primul Război Mondial. Cu acest prilej, localnicii, împreună cu reprezentanții administrației publice locale și județene, s-au adunat la Monumentul Eroilor, unde a avut loc ceremonia de aprindere a Flăcării Centenarului. De asemenea, numele tuturor eroilor au fost citite de un sobor de preoți, în cadrul slujbei de pomenire. Președintele Consiliului Județean Argeș, Dan Manu, și primarul Petre Funie au înmânat urmașilor eroilor din Slobozia diplome centenare, mulțumindu-le și felicitând întreaga comunitate pentru păstrarea vie a memoriei înaintașilor și pentru respectul adânc față de credință și tradiții.

17 sloboziaÎn zi de mare sărbătoare, Sfinții Împărați Constantin și Elena, s-a sărbătorit și cea de-a VI-a ediție a Zilei Comunei Slobozia. Cu această ocazie, au fost acordate diplome de onoare fiilor localități, care prin activitatea lor au adus prestigiu localității în țară și străinătate, firmelor care au activitate pe teritoriul comunei, dar și cuplurilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie. Președintele CJ Argeș, Dan Manu, a oferit primarului o Diplomă de Excelență, în semn de apreciere pentru activitatea depusă la dezvoltarea localității. La rândul său, președintele Dan Manu a primit o Diplomă de Excelență din partea administrației locale, ca semn al bunei colaborări, dar și pentru implicarea în dezvoltarea localității.
În numai un an și jumătate, pentru Slobozia au fost alocate fonduri de la Consiliul Județean Argeș pentru infrastructura a patru unități școlare, reabilitarea dispensarului, precum și pentru asfaltarea unui drum comunal.
Alături de președintele CJ Argeș, Dan Manu, s-au aflat și vicepreședintele Ion Mînzînă, prefectul Emilian Dragnea, senatorul Șerban Valeca, primari, consilieri județeni și șefi de instituții deconcentrate.

Publicat în Administratie

Învățătorul Dumitru N. Ionescu (născut Dietrich Binder) s-a născut în anul 1888 în Apoldul de Sus, județul Sibiu, ca fiu al lui Niklaus Binder. A fost cel mai mare dintre frați, care erau de meserie săpunari și lumânărari. Din cauza faptului că întreaga familie a fost lovită de boala sfârșitului de secol XIX, și anume TBC-ul , toată familia a venit la Câmpulung Muscel, deoarece acolo erau și aer curat și hrană bună. De asemenea, familia învățătorului Ionescu a venit la Câmpulung și pentru apele termale de la Băile Kretzulescu.

A fost coleg de clasă cu liderul țărănist Ion Mihalache

Dumitru Ionescu, odată ajuns la Câmpulung, a fost trimis la școala de la Bărăția. Profesorul Andreas Peter Ionescu, nepotul protagonistului nostru: „Permiteți-mi să fac referire și la familia mamei, cu care a avut și deosebiri, dar și foarte multe asemănări. Trebuie să spun că, în «Monografia Vrănești», inginerul Toma Dumitru spune că tatăl bunicului mare ar fi fost logofătul Nae. Imposibil. Bunicul nu a provenit dintr-o familie aleasă, ci dintr-una de meșteșugari de lângă orașul Sibiu. Ca și celălalt bunic, la o vârstă fragedă a rămas orfan și singur pe lume. Spre deosebire de vienez, el a avut parte de un preot care l-a susținut moralmente și a încercat să obțină pentru el ceea ce astăzi se cheamă subvenții. Nu a reușit. Însă senatorul Stănescu și fratele său, notar în Câmpulung, i-au schimbat numele și i-au găsit un tutore și anume pe Bucur Pantelimon Vișoiu, mare proprietar de oi și alegător la Colegiul I Mățău. Cu numele transformat și complet românizat, bunicul meu a intrat la Școala Normală din Câmpulung Muscel. Pe motiv că era etnic german, nu avea dreptul să intre într-o școală de stat care pregătea învățători pentru Statul Român. Pe timpul lui Carol I exista totuși antigermanism, iar bunicul a trecut prin multe greutăți”. Protagonistul nostru a fost coleg de școală cu celebrul țărănist Ion  Mihalache și cu fratele acestuia.

A participat la Primul Război Mondial

După terminarea studiilor, Dumitru Ionescu a fost repartizat învățător la şcoala din satul Vrănești, comuna Călinești. Ulterior, devenit director al acestei instituții, a avut mai multe întrevederi cu președintele Partidului Național Țărănist, Ion Mihalache, Ionescu fiind membru al acestei formațiuni politice până în anul 1930. „Ramurile ardelene și cele regățene din PNȚ nu s-au înțeles niciodată și de aceea nici bunicul nu s-a înțeles cu Ion Mihalache. În semn de protest, a plecat să profeseze în comuna Dor Mărunt, județul Ialomița. Aici ar fi putut să se însoare cu fata unui boier, însă a fost chemat în 1916 la Regimentul 30 Muscel din Câmpulung Muscel. Așa se face că, împreună cu acest regiment, bunicul a intrat în focurile Primului Război Mondial, trecând Carpații. A trecut prin culoarul Rucăr-Bran și a campat la Râșnov. Aici a cunoscut-o pe viitoarea soție, de profesie, de asemenea, învățătoare. Era de origine săsească. Revenind la profesie, bunicul a fost învățător suplinitor în Făgăraș la Şcoala românească de fete. Când tata avea 12 ani, bunicul a dat examen pentru învățători de gradul II și asta a fost, nu institutor sau profesor. Bunicul se perfecționase în filozofia germană și citea „în gotic” la fel cum citea românește. Avea ca pasiune și matematică, devenind membru al Societății Române de Matematică. Avea o cultură vastă, nu ca învățătorii din ziua de astăzi. Era foarte modest... De asemenea, a contribuit la înființarea școlii din satul Radu Negru, comuna Călinești, iar la un moment dat era învățător atât la Vrănești, cât și la Radu Negru. Bunicii de la Vrănești au fost foarte mulțumiți când tata a intrat la Facultatea de Medicină, iar în vacanțe tata a fost luat pe front ca personal medical auxiliar în Waffen și a fost campat la Spitalul Militar German de la Odessa. Unii spun că și bunicii ar fi intrat în Waffen SS ca voluntari, dar nu am date concrete. Se știe însă sigur că tata a fost și că bunica a executat confecții la războiul de țesut din pânză și lână atât pentru ostașii germani, cât și pentru ostașii români, cât timp aceștia au luptat pe frontul de est. Bunicul comanda și premilitara din satul Vrănești...”, ne-a mai spus Andreas Peter Ionescu.

Ar fi fost ținut în arestul Securității timp de 6 luni

Imediat după război, învățătorul Dumitru Ionescu s-a pensionat, tocmai pentru a nu avea „complicații” din cauza trecutului său țărănist. Însă și așa a avut unele probleme în anii 1947-1948 cu Securitatea din orașul Topoloveni, deoarece ar fi făcut parte din rezerva Waffen SS, fiind oricând pregătit să plece pe front. Din unele informații, pentru aceste bănuieli, Dumitru Ionescu ar fi fost ținut în arestul Securității timp de 6 luni. „Bunicii de la țară, așa cum le spuneam eu, au intrat apoi într-un adevărat anonimat. Pot spune că o duceau destul de greu, dar pot spune că bunicul îl ajuta permanent pe tata. De altfel, tata a fost cel care a avut grijă să fie înmormântați așa cum trebuie. Au murit cu regretul că au părăsit Ardealul pentru această zonă, că au părăsit occidentul civilizat pentru acest orient balcanic. Pentru acele vremuri, bunicii de la Vrănești au făcut parte din elita societății românești din această zonă. Chiar dacă nu au fost profesori, bunicul a fost cel mult învățător de gradul II, cred că au avut ceva de spus în satul Vrănești din comuna Călinești”, a încheiat profesorul Andreas Peter Ionescu.

 

 

Publicat în Discovery

Ieri, un echipaj pirotehnic de la Detaşamentul de Pompieri Piteşti a identificat o grenadă de mână în localitatea Boteni, județul Argeș. Aceasta a fost ridicată și depozitată în vederea distrugerii. Echipajul a intervenit în localitatea Boteni pentru asanarea teritoriului de muniție rămasă neexplodată. S-a constatat că grenada de mână defensivă provine din Primul Război Mondial.

 

 Sursă foto: arhivă

Publicat în ACTUALITATE

În zi de mare sărbătoare, de Sf. Gheorghe, în comuna Rociu a fost organizat un eveniment cu dublă semnificație, a fost aprinsă Flacăra Centenarului și au fost sărbătoriți 180 de ani de la înființarea primei școli din localitate. Cu această ocazie, împreună cu primarul Aurel Bălășoiu, oficialitățile județene au aprins Flacăra Centenarului, ce va arde pe parcursul acestui an la crucea eroilor ridicată de Primăria Rociu în curtea căminului cultural din satul Șerbănești.
De asemenea, un sobor de preoți a oficiat o slujbă de pomenire a eroilor căzuți în Primul Război Mondial și au fost înmânate diplome de recunoștință urmașilor acestor eroi. În același timp, în memoria cadrelor didactice de la școala din sat, aici va fi amplasat un panou cu numele tuturor învățătorilor și profesorilor, de la înființare și până astăzi. Ziua s-a încheiat cu un extraordinar moment artistic dedicat Marii Uniri, în cadrul căruia elevii și cadrele didactice din Rociu au interpretat și au recitat melodii și cântece patriotice, în fața unui public numeros.

Publicat în Actualitate
Miercuri, 18 Aprilie 2018 22:28

Lupte din Primul Război Mondial la Câmpulung

Pe 20 aprilie, Asociația Culturală „Radu Negru”, Colegiul Naţional Pedagogic „Carol I” și Muzeul Municipal, cu sprijinul Primăriei Municipiului Câmpulung și cel al Editurii Librex, organizează evenimentul „Rolul Muscelului în Marea Unire”, după următorul program:
La ora 11.45 - În curtea interioară a Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I” Câmpulung va avea loc deschiderea oficială a evenimentului.
Între orele 12.00 - 15.45 - În curtea interioară a Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I” se va desfăşura manifestarea privind „Reconstituirea unui scenariu de luptă din timpul Primului Război Mondial”. Moment ce va consta în prezentarea taberelor militare ale armatelor: române, austro-ungare și germane, specifice Marelui Război. Publicul participant la eveniment va putea interacționa  cu voluntarii trupelor de reconstituire istorică.
Totodată, participanţii pot participa la atelierul deschis de discuții și exemplificări pe teme istorice dedicate Marelui Război.
Între orele 15.45 – 18.30 - În Amfiteatrul Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I” va avea loc conferința cu tema „Rolul Muscelului în Marea Unire”.
Între orele 16.30 - 17.30 - În Centrul Municipiului (pe zona Piața Jurământului - Primărie) va fi organizată o paradă militară.
Evenimentul este sprijinit de mai multe asociaţii şi grupe de reconstituire istorică, drept pentru care la manifestări vor participa în calitate de invitaţi speciali: Asociația „6 Dorobanți”, Asociația „Tradiții Ostășești”, Clubul de Istorie Militară, Asociația „IR-33 Cetatea Aradului”, Edelweiss OST, Detașamentul Mateiaș - Muzeul Municipal Câmpulung, în colaborare cu Historia Renascita.
Intrarea este liberă la toate acțiunile evenimentului.

 

Publicat în Cultura

Poliţia oraşului Piteşti
Nr. 1.073
9 noiembrie 1916
Domnule Prefect,

Am onoare a raporta că aeroplanele vrăşmaşe au aruncat astăzi ora 3 ½ P.M. în acest oraş, şapte bombe, în următoarele locuri:
1) În strada Tudor Vladimirescu (dosul abatorului) unde bomba a pătruns prin acoperiş în casa lui Hristea Mateş, măţar, distrugând odaia dinspre stradă şi bagajul chiriaşului Nicolae Velingher, mecanic CFR. N-a fost nicio victimă.
2) În curtea caselor d-lui farmacist N. Iliescu din strada Fraţii Goleşti n. 28, locuite de chiriaşul C-tin Iordan. Bomba a căzut în curte, lângă colţul casei, distrugând o galerie şi obiectele din două odăi unde schijele au pătruns prin ferestre şi prin scândurile galeriei, rănind în acelaşi timp pe D-na Filoftea C-tin Iordan, la umărul drept.
3) În zăvoiul din dreptul abatorului, rănind grav doi locuitori şi două femei, toţi din comuna Racoviţa, acest judeţ, care păşteau vitele în zăvoi. Tot în acest loc a mai fost rănit pe faţă şi la mâna dreaptă un caporal din Coloana 4 de Subzistenţă. Victimele au fost transportate la Spitalul militar de evacuare, din b-dul Elisabeta (Şcoala Nicolopol).
4) În strada Craiovei, trei bombe: la Radu Sămăreanu n. 152, la Ion Dogaru n. 157 şi la Bariera Craiovei, unde câteşitrele bombele, au căzut în grădini şi în câmp, fără a cauza vreo stricăciune.
5) A şaptea bombă, a căzut în grădina lui Ion Popescu din strada Smârdan n. 16, unde n-a cauzat nicio stricăciune.
Poliţai,
p. A. Fotescu
Poliţia oraşului Piteşti
Nr. ---
10 noiembrie 1916

*** *** ***

Domnule Prefect,
Avem onoare a raporta că bombardările aeroplanelor vrășmașe făcute asupra acestui oraș în cursul zilei de 10 curent au cauzat următoarele:
1) La ora 10 AM în strada Maior Giurescu nr. 6 s-a aruncat o bombă pe acoperișul casei unde locuiește Vasile Bachidis distrugând acoperișul pe o întindere de 3 mp și tavanurile de la două camere și douăzeci geamuri.
2) Din această bombă, schijele au sărit la casa cu nr. 4 din aceiași stradă locuită de G. Nițulescu, funcționar CFR unde au spart 19 geamuri și a ucis pe un copil al său anume Gheorghe în etate de 5 ani.
3) Alte schije tot din aceiași bombă au sărit în strada Cuza Vodă nr. 23 ce este în apropiere la locuința lui Borcea Ion, funcționar CFR, rănind destul de grav la mână pe soția sa anume Zoe spărgând 14 geamuri și un cazan de aramă.
4) O altă bombă a explodat în Târgul din Vale, în fața oborului de vite rănind grav pe plutonierul Hagiu și soldatul Toma Ion din Coloana 13 de reparații și trei femei și a ucis doi cai și trei juninci.
5) La rampa gării locale, o bombă a lovit un vagon rănind ușor prin spărturi de geamuri trei soldați.
6) A patra bombă a căzut într-o câmpie din strada Colonel Chicoș fără să cauzeze vreo stricăciune.
7) După amiază la ora 2, trei bombe au fost aruncate în Târgul din Vale unde au ucis 60 vite cornute ale țăranilor care le adusese spre a le vinde Comisiei de aprovizionare a armatei.
8) La ora 2 ½ PM, alte șase bombe au fost aruncate tot în Târgul din Vale unde aviatorii dușmani au observat aglomerația de locuitori și vite aduse pentru Comisia de aprovizionare rănind grav pe băiatul Gheorghe Toarață de 15 ani din comuna Jiblea și s-au spart geamurile prăvăliei comerciantului Dumitru Ionescu.
9) La ora 3 ½ PM, două bombe au căzut la rampa gării ucigând 4 cai ai Coloanei 7 Subzistență, doi oameni bătrâni anume Gheorghe Ana în etate de 80 ani din comuna Boișoara și Nae Nicolescu din acest oraș, strada Maior Giurescu, precupeț în etate de 64 ani.
Polițai,
Aldea Predescu
Director,
A. Fotescu

*** *** ***

Raportul prefectului de Argeş, Honoriu Bănescu, către Ministerul de Interne referitor la numărul

victimelor umane şi pagubelor materiale făcute de bombardamentele aviaţiei şi artileriei nemţeşti
La ordinul telefonic n. 23.145/1919 cu onoare raportăm că în oraşul Piteşti au fost victime ale aeroplanelor: 12 morţi, 1 rănit, 3 infirmi, 2 case distruse şi 6 ruinate, pagube 55.540 lei; în oraşul Curtea de Argeş: victime ale aeroplanelor: 3 morţi şi 1 rănit, 3 case şi 2 slonuri distruse, 6 case ruinate, pagube 67.607 lei. După ocuparea oraşului Curtea de Argeş de inamic au fost 7 case arse în valoare de 116.000 lei.
În judeţ au fost victime ale aeroplanelor: 27 morţi, 3 răniţi şi 8 infirmi.
Prin bombardament de artilerie avem: 2 morţi şi 8 case distruse în valoare de 113.000 lei.
Poliţia Curtea de Argeş, Nr. 1026
1919 martie 27

Situația bombardamentelor aviației inamice în plasele județului Argeș în martie 1919

8 4

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa: blog istorie locală

Publicat în Discovery

# Tanti Lenuţa din Poienarii de Muscel avea cinci ani la Marea Unire!

Avea 100 de ani şi făcea fânul. Pleca dimineaţă din casa ei de sub Dealul Cornului, din satul Jugur al comunei Poienarii de Muscel, şi se ducea pe coastă, la fân, împreună cu fata, nepoţii şi strănepoţii. Acum, Elena Păceşică, cunoscută ca tanti Lenuţa sau maica, a ajuns la 104 ani şi nu mai dă la oi fânul făcut de cu vară. Cu mintea limpede, dar cu ceva probleme de percepţie – „nu prea mai văd, maică, şi nici nu prea mai aud!” – musceleanca şi-a aniversat ziua de naştere depănând amintiri.

S-a născut pe 30 ianuarie 1914, în Jugur, şi niciodată nu a părăsit locul natal. Acolo a crescut, s-a măritat, şi-a îngropat rudele „şi jumătate de sat”, după cum spune ea cu tristeţe în glas. De grijă îi poartă fiica, acum în vârstă de 75 de ani, nepoţii şi nepoatele. Bărbatul, nea Petre, i s-a dus acum 23 de ani. Avea 90, făcuse Armata la Piteşti, la Cavalerie, şi şi-a îngropat doi copii împreună cu tanti Lenuţa. Maica a avut trei copii, două fete şi un băiat, iar moartea a doi dintre ei i-au fost cele mai mari necazuri din viaţă. „Băiatul mi-a murit la 18 ani. Era la Mânăstirea, la Turnu Roşu, lângă Cozia, cântăreţ, iar călugării îl ţineau iarna pe-afară, dezbrăcat, că trebuia să le aducă lemne. S-a dus, că a răcit, îl durea şi piciorul, iar pe atunci nu erau penicilină să-l vindece”, lăcrimează tanti Lenuţa. Iar fata a pierdut-o de mică, pe la 6 ani, din cauza dizenteriei.
Fata care i-a rămas are grijă de ea şi se luptă şi ea cu ceva probleme de sănătate. Tanti Firica, fiica, i-a dăruit lui tanti Lenuţa trei nepoţi. „Am fata bună de m-a-ngrijit. Mi-e ca o mamă”, spune maica. Amândouă sunt văduve. „Mie mi-a murit bărbatul de 23 de ani, iar la fata mea de 24. De atunci suntem văduve”.

Nu are apă curentă, dar e obligată să plătească gunoiul

11 centenaraCu sănătatea, tanti Lenuţa stă bine. O doare capul din când în când şi picioarele. „Dacă mă doare capul, iau pastile, fasconal, că ăla mă linişteşte, şi cu avocalmin. Am luat două pastile aseară şi am adormit. Mă simt binişor acuşica...”, zice tanti Lenuţa de sub pătura care îi ţine calde picioarele suferinde. „Am făcut două operăţii, dar iote că am scăpat”, recunoaşte ea. A fost operată de apendicită şi hernie, ultima intervenţie fiind făcută acum vreo două decenii. Au dus-o cu ambulanţa la spital, iar până la drumul judeţean au cărat-o cu pătura. Şi acum se ajunge cu greu la casa ei din mijloc de deal, mai ales iarna. Şi nu e singura problemă. Are curent electric, dar nu şi apă curentă. Apa i se aduce de la puţ, un lucru riscant dacă se ţine cont de un incident petrecut la începutul acestui an. Îl povesteşte chiar maica: „Uite, aicea în satu´ nostru nu prea s-a-ntâmplat multe lucruri rele. Da´ uite că acu´ vreo două săptămâni un om a scăpat în puţ. S-a dus să dea apă la vaci şi a scăpat. Şi-ţi închipui cât a stat el îmbrăcat cu toate hainili, până când l-a scos de-acolo. Şi l-a scos viu, l-a dăzbrăcat, l-a-mbrăcat iară şi să-l ducă la spital. Şi la spital a murit”. Apă curentă nu e, dar e obligată să plătească gunoiul. Pe Dealul Cornului, de regulă, oamenii nu aruncă gunoiul, îl adună şi-i dau foc în grădină. „De ce n-a venit şi domnu´ primar, că de patru ani dă zile n-a mai dat pe-aici. Pă mine de ce m-a pus să plătesc foncire, şase sau şapte sute, nu mai ştiu... Pentru ce atâţia bani?”, se întreabă tanti Lenuţa.
A fost operată de două ori şi şi-a născut copiii acasă. Şi repetă că nu se gândea niciodată că va ajunge la 104 ani. Iar despre stilul de viaţă vorbeşte lapidar: „Eu în viaţa mea nu am băut. De patru ani n-am băut o ceaşcă de ţuică sau un pahar de bere. Şi am mâncat alimente de-astea: caş, lapte, ouă... Acum carne mai puţină, că nu mai merge pe gât, nu ştiu de ce”. În rest muncă! O viaţă muncită! „Omul meu a fost cioban. Se ducea cu oile pe munţi şi venea acasă la o lună, o lună jumătate. Eu trebuia să le fac fân la vite, pe la Suslăneşti, apoi veneam acasă să am grijă de vitele de-acasă. Aşa am petrecut viaţa toată, până la o sută de ani. După aia...”, povesteşte maica. Şi deseori, când era în putere, ajuta oamenii din sat la pregătirea mâncărurilor la nunţi şi botezuri. După toate astea s-a ales cu o pensie de CAP de vreo patru milioane de lei.

S-a ascuns de nemţi în bordei

11 centenara02Când a venit Primul Război în Muscel, în toamna lui 1916, tanti Lenuţa era o copilă de aproape trei ani. Iar apariţia nemţilor în Jugur a fost un lucru care tare a mai impresionat-o, de vreme ce povesteşte ce s-a întâmplat atunci. Probabil că jugurenii au vorbit ani de zile despre acea toamnă, de i-au rămas maicii întipărite acele amintiri. „Când eram de doi ani şi jumătate, atunci a venit nemţii. Eu eram aicea la o vecină. Auzeam, «Doamne, Doamne, vine germanii, Doamne!». Şi au venit, trăgeau cu puştile... Maica bătrână scosese un prosop alb, îl pusese într-o prăjină, că ne predăm... Ţiu minte ca azi. Făcuseră sediu aicea, unde e acuma Spătaru cu magazinul. Tăiau porcii, gâşte, alea... Şi ce frică păţea mama şi tata! Făcuseră un bordei sub deal şi ne-am adăpostit acolo. Dar n-a făcut crime mari, chiar dacă a fost nemţi”, povesteşte tanti Lenuţa.
Despre al Doilea Război Mondial nu are ce să spună, Jugurul fiind ocolit de germani şi ruşi. Doar avioanele treceau din când în când, iar la Câmpulung defila Garda lui Hitler, Leibstandarte SS Adolf Hitler. „La Revoluţie am mai avut oleacă de frică. Era rău cu Ceauşescu, că ne dădea câte o bucăţică de pâine să mâncăm. Mă duceam în sat şi luam o bucăţică de pâine şi o împărţeam cu bărbatu-meu. Se uita bărbatu-meu la ea: «păi ce să fac eu cu asta?!». Atâta e, asta mâncăm! Atâta că aveam lapte, caş, o duceam cumva...”, oftează maica.

„Să trăiţi o sută de ani fără reparaţii!”

„Cum era lumea înainte, maică?”. O întrebare căreia îi vine imediat răspunsul: „Ehe, era mai credincioasă lumea, mai cumsecade faţă de acuşica. Acu’, din tineret prea puţini mai e buni”, spune tanti Lenuţa. Ştie ce e prin sat, iar problemele de vedere o ţin departe de lumea dezlănţuită din afara Jugurului. „Dacă îi dă drumul la televizor, mai ascult şi io. Ce să faci, asta e viaţa!”.
Are multe amintiri, dar, după cum spune ea, „din câte am petrecut, prea puţin a rămas”. Iar o amintire e pe hârtie fotografică. O poză veche de vreo şapte-opt decenii, făcută chiar în faţa casei, o înfăţişează pe tanti Lenuţa lângă soţul ei, Petre, care era cu nouă ani mai în vârstă decât ea. E o fotografie ciudată: în ea apar şi cei doi copii care i-au murit, dar lipseşte tanti Firica, fata care acum o îngrijeşte. Băiatul, Benone, a pozat mândru şi înalt, cu căciulă de miel pe cap, iar sora lui care a murit de dizenterie, a stat sfioasă pe măgar.
Tanti Lenuţa se plimbă câteodată prin casă, sprijinită. Mai primeşte şi vizite. „Au venit preoţii ieri, că eu am fost cu biserica. Cu ăştia doi, eu am petrecut şapte preoţi până acuşica”, ţine ea evidenţa slujitorilor bisericii. Şi, când îi pleacă oaspeţii, le spune cu o urmă de zâmbet: „Vă urez să trăiţi 104 ani ca mine, fără reparaţii!”.

 

Publicat în Actualitate

A scrie despre o parte a marilor bătălii de reîntregire a neamului, din anii 1916-1919, înseamnă o îndatorire de suflet în a elogia pe înaintașii noștri, înseamnă un îndemn lăuntric puternic interiorizat de-a scrie o filă de istorie „ca om al vremii mele și, evident, pentru vremea mea”, ca să-l parafrazez pe marele istoric Iorga, consemnează profesorul Dumitru Ghiță din comuna Dârmănești în Revista Rovine Nr. 7. Adică mi-aș dori ca rândurile de față să aibă un rol educativ, civico-cetățenesc, de a sensibiliza inimi și conștiințe de tineri sau vârstnici, mai ales în această perioadă de criză de... patriotism, când „Ceva nereguli sunt prin țară,/ Dar și pe-afară, la hotară”.

Publicat în Discovery
Pagina 1 din 2