În Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului se desfășoară în această perioadă conferințele pastoral-misionare - sesiunea de primăvară, cu tema ”2018 - Anul omagial al unității de credință și de neam”. Sub președinția Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic a fost organizată luni, 4 iunie, a treia conferință pastoral-misionară în protopopiatul Pitești. Evenimentul a avut loc în Sala de conferințe „Sf. Mitr. Iachint de Vicina” a protopopiatului. Săptămâna aceasta se vor organiza conferințe pastoral-misionare și în celelalte trei protopopiate ale Eparhiei.
Foto: Cristian Gheorghe

Publicat în Actualitate

Rugămințile arhiepiscopului Calinic nu au avut ecou în inima primarului Cornel Ionică. Acesta nu s-a lăsat  înduioșat pentru ca municipalitatea să doneze o bucată de pământ pentru construirea unei catedrale la Pitești. Mai ales că terenurile indicate de fețele bisericești sunt spații verzi vitale pentru piteșteni - e vorba de  grădina publică din fața Muzeului Județean și de parcul de la Finanțe, vizavi de Biserica Mavrodolu. Chiar dacă arhiepiscopul l-a accesat pe primar pe coarda sensibilă, cum că Mioveniul și Topoloveniul au catedrale și capitala județului - nu, Ionică n-a cedat și bine a făcut. Nici măcar promisiunea de a i se zugrăvi un tablou votiv pe pereții noului lăcaș nu l-a făcut pe primarul Ionică să dea semne că ar avea vreun gând să cedeze în fața solicitărilor Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.

Publicat în Culise

# Vorbe grele între oamenii Bisericii în Săptămâna Mare # Declară fostul paroh de la biserica Sf. Ilie din Pitești, preotul Vasile Sima, care îl acuză pe ÎPS Calinic că îl ține în brațe pe părintele Nicolae Brânzea, celebrul moștenitor al familiei Brătianu și slujitor la aceeași biserică # În replică, preotul Brânzea spune despre cel care îl acuză că e „un securist și un reclamagiu”

Surprinzătoare apariția unui preot vârstnic, dar încă drept ca bradul, cu trăsături aspre, de om intransigent și cu  privirea tăioasă, la redacția noastră, în Miercurea Mare, atunci când preoții erau prinși cu moliftele și spovedania enoriașilor și cu pregătirea Deniei. Și mai surprinzător pentru noi a fost să aflăm că venise să ni se „spovedească”.

Părintele Vasile Sima a slujit ca preot 50 de ani, jumătate din ei la biserica din comuna Teiu și cealaltă jumătate la biserica Sfânta Vineri din Pitești, unde a fost și paroh. A  slujit și la biserica Sf. Ilie, acolo unde a fost mutat de Arhiepiscopie, însă de 12 ani a ieșit la pensie. Ne-a călcat pragul redacției cu amărăciune în suflet că, după atâta amar de slujit Biserica, și prin donații generoase, nu mai este primit să se împărtășească și să oficieze în lăcașul Domnului. Din spusele sale, deși a adresat mai multe solicitări arhiepiscopului Calinic și a primit chiar și promisiuni, ruga sa nu a fost ascultată și nu a fost îmbisericit de către arhiereu. Părintele Sima crede că în spatele refuzului se află, de fapt, preotul Nicolae Brânzea, împreună cu care a împărțit chiar și altarul pentru câțiva ani, la biserica Sf Ilie din Pitești. Dar iată ce i-a scris preotul octogenar șefului său, ÎPS Calinic, în cea mai recentă dintre solicitări.

„Am constatat că aveți în plăcerea Preasfinției Voastre să nu vă țineți de cuvânt”

„Înalt Preasfințite Părinte,

Subsemnatul preot Sima Vasile din Pitești, județul Argeș, cu supărare amară în suflet vă aduc la cunoștință următoarele:
Nu peste mult timp se împlinesc 12 ani de zile de când am fost pensionat și tot de atunci mi-ați promis «pe cuvânt de episcop» că îmi aprobați îmbisericirea la una din bisericile din Pitești, mai aproape de domiciliul meu - lucru ce nu s-a împlinit nici până în ziua de azi. Am constatat că aveți în plăcerea Preasfinției Voastre să nu vă țineți de cuvântul dat, nu numai în cazul meu, dar și în foarte multe alte cazuri. Aș vrea să vă trec în revistă numai problema mea, eu socotindu-mă un preot slujitor permanent la datorie și cu o bogată activitate bisericească. Lăsând la o parte toate acestea, m-ați transferat în mod nelegal și abuziv de la Sfânta Vineri la biserica Sf Ilie, ca să-i faceți plăcerea diavolească preotului Chiriță Iulian. Dar Dumnezeu n-a dormit, cum se zice. Puteam să merg la Sinod să vă reclam de abuz în serviciu - nu am făcut-o pentru că la Sfântul Ilie am fost primit ca un împărat. Nu mult după această gafă, mi-ați luat postul de paroh într-un mod jignitor și l-ați dat preotului Năstase, care, deși era bolnav de diabet, a furat parohia până a băgat-o în faliment. În aceeași perioadă se afla în componența personalului parohiei și preotul Brânzea Nicolae care, la fel ca și preotul Năstase, nu aducea niciun aport la veniturile bisericii și avea pretenție să i se dea salarizare la zi, plus drepturi extrabugetare și el să nu vină la serviciu decât din joi în Paști. Am martori prin care dovedesc că îi dădeam sute de milioane lei vechi și mă amenința cu caterisirea, așa cum face și acum cu actualul paroh. N-am văzut preot mai lacom ca acesta de când știu eu... S-a implicat în nenumărate fapte de corupție, atât la biserica Sf. Ilie, dar mai ales la parohia Teiu, unde recent s-a implicat într-o vastă evaziune fiscală și delapidare de fonduri bănești.
Nu cunosc motivul pentru care l-ați destituit din postul de vicar, când ați afirmat public că îi interziceți să mai ocupe undeva o funcție publică și iată că și la ora actuală se găsește implicat în mod dubios în fapte de corupție. La biserica Sf Ilie face serviciu o oră sau două pe săptămână și asta din când în când și primește de la parohie jumătate de normă, plus ce poate lua din venitul bisericii - dacă se mai strânge ceva-aici se pot spune multe...
Recent, când m-am dus să mă îmbisericesc la Sf. Ilie, l-am auzit zicându-i parohului (preot-paroh Marius Păunescu): «Dă-l afară!» «dă-l afară!», adică pe mine să mă dea afară, pe mine, care munceam în locul lui (al lui Brânzea, n. red) să-i fac venituri pentru buzunar!
Toate acestea sunt fapte pe care Preasfinția Voastră le cunoașteți și le tolerați și vor scoate capul în văzul lumii și vă vor cauza enorm. Am contribuit pentru multe biserici în construcție din Pitești cu sume diferite, cât am putut. Am vrut să merg la biserica Sf. Împărați Constantin și Elena din Pitești, unde dădusem suma de 100 milioane lei vechi, și am auzit că i-ați zis preotului de acolo să nu mai recunoască suma primită și să nu mă primească la slujbă. Asta este o faptă demnă de un arhiepiscop din zilele noastre?
La Teiu s-au făcut multe nereguli și fapte de furt din averea bisericii. Într-o noapte s-au tăiat la ras și s-au cărat peste două remorci de salcâmi, lucru de care nu este străin preotul Brânzea, în colaborare cu preotul paroh Bărbieru. Degeaba am sesizat organele noastre superioare, că nu s-a luat nicio măsură. Toate se fac pe sub mână la Sfânta Episcopie de Argeș și Muscel și socotim că a venit timpul să se pună în discuție la Sf. Sinod pensionarea fără drept de apel”.
26 februarie 2018

Preotul Brânzea: „Toată viaţa lui a reclamat şi a stat de scandaluri, iar credincioşii nu îl mai primesc”

L-am căutat pe preotul  Nicolae Brânzea, tot în Miercurea Mare, când la biserica Sfântul Ilie începuseră a se aduna enoriașii pentru Denie. Cum nu l-am găsit, l-am sunat a doua zi, când tocmai se îndrepta către Mănăstirea Cozia, acolo unde își are ca duhovnic pe stareț, pentru a se spovedi. I-am spus care este doleanța fostului său coleg, care a venit la noi la redacție, supărat că nu i se permite să slujească în continuare, iar preotul Brânzea ne-a spus varianta sa: „A venit cu Botezul, cu ce? ÎPS Calinic nu îl îmbisericește pentru că părintele Sima e un securist și un reclamagiu, toată viața lui a reclamat, a stat numai de scandaluri, iar credincioșii nici nu îl primesc. Este un om atât de... Părintele Sima a fost la Sfânta Vineri o viață întreagă. Pe urmă s-a îmbisericit acolo și a creat scandal, puteți să îl întrebați pe protopop. Dumneavoastră aveți capacitatea să analizați cine e omul.  Iar omul are probleme la vârsta lui, pentru că eu nu dispun de treaba asta. Nu eu îmbisericesc. Doamne ferește, la cât sunt eu de ocupat, nu am timp să îi pun eu piedici. Nu sunt eu paroh la Sfântul Ilie, nu dispun eu. Nu am fost niciodată paroh la Sf. Ilie, a fost părintele Năstase, până s-a pensionat, și pe urmă părintele Păunescu. El nu mai are unde sluji. Omul nu înțelege că are o vârstă și că în biserică împuternicire înseamnă că trebuie să îl primească cineva să slujească. Noi l-am primit din milă la noi. Dar el cum vine și se așază acolo, culmea, ca și când ar fi în activitate. Îmbisericirea înseamnă să vină să se împărtășească. Nu altceva. Și nu la noi a slujit el o viață, ci la biserica Sfânta Vineri. El a tot pendulat între bisericile Sf. Ilie și Sf. Vineri. Pe mine nu m-a deranjat, sub nicio formă, chiar dacă îl știam de reclamagiu, chiar dacă știam că l-a adus pe părintele Năstase în stadiu  să facă diabet, că nu se înțelege nimeni cu el în timpul slujbei... Părerea mea este să îl analizați pe om, că e dus. El e în criză, probabil că a vrut să vină să slujească la Sf. Ilie și nu a știut cum, pentru că el a fost îmbisericit la Sf. Vineri, de unde l-au dat afară  pentru că le-a tulburat liniștea. A venit o perioadă, din milă l-am luat să slujească la noi. Dar are optzeci și ceva de ani. Decizia de împuternicire nu ne aparține nouă. Noi am primit întotdeauna pe oricine   care a vrut să vină să slujească cu noi liturghia. Dar ăsta nu e om cu care să slujești liturghia și mai ales că minte cu nerușinare, asta este marea problemă”.

„La statutul meu social și la situația mea economică, aș sta eu la mâna lui...?!”

Cât despre acuzele că în perioada în care slujea la biserica Sfântul Ilie, preotul Sima era obligat să îi dea „obolul” vicarului Brânzea, acesta a spus: „Obolul? Mie? Doamne ferește! Cum poate  să spună așa ceva? Păi, cum să dea el, când paroh este altcineva?! Eu în afară de salariu... Ce obol să îmi dea el mie? Preoții sunt slujitori în mod egal. Parohii au cel mai mare salariu, ceilalți preoți au salarii destul de mici. Pe de altă parte, parohia Sf. Ilie nu e o parohie mare, cu cimitir, cu tradiții de cununie. Parohia Sf. Ilie e o parohie de slujbe. La noi vin 300, 500 de persoane în fiecare duminică. Este o atmosferă mai mult rurală. Noi nu avem alte venituri și chiar o ducem foarte greu cu banii să plătim gazele și toate celelalte. Omul e aberant. E de trimis la consultație psihică, pentru că nu poate să spună că îmi dădea el mie bani! Eu sunt persoană publică din ‚96. Păi, la statutul meu social și la situația mea economică, aș sta eu la mâna lui...?!”

„Doamne ferește! Ce treabă am eu cu biserica de la Teiu? Nici nu știu unde e biserica de la Teiu” 

Pentru că preotul Vasile Sima a avut niște acuze legate de renovarea bisericii de la Teiu, iar de obținerea de donații s-ar fi ocupat tot preotul Brânzea, acesta din urmă neagă cu vehemență: „Doamne ferește! Ce treabă am eu cu biserica de la Teiu? Nici nu știu unde e biserica de la Teiu.  Nu vedeți ce absurdități are în cap? E un preot de școală veche, dar lipsit de orice caracter și, drept dovadă, uitați ce aberații și fabulații... Dacă acest om ar fi un om integru, că vorbim de moralitate... Gândiți-vă că el le-a făcut reclamații tuturor, preotului Marioara, protopopului, tuturor. Ăsta-i omul! El e preot și vrea să slujească și vine cu minciuni, cu aberații. Mai vrea să vină să slujim liturghia împreună! Asta nu se poate! Am 30 de ani de preoție. Nici când eram la mine la țară  nu am pus mâna pe bani.  Am refuzat postul de paroh și când eram vicar. Mă duc să îmi fac slujba și plec fiind cu gândul de învățătură la credincioși. Sunt halucinațiile unui om nebun. El ce crede? Oricum, credincioșii nu îl mai vor, pentru că pe părintele Năstase l-a îmbolnăvit. Deci, omul are probleme...

ÎPS Calinic zice că l-ar primi pe preot să slujească, însă cu acceptul bisericii respective

10 calinic ionicaÎntrebat, la rândul său, în legătură cu solicitările preotului Sima, arhiepiscopul Calinic ne-a spus: „Părintele Sima a slujit și ca pensionar, o vreme, la Biserica Sfânta Vineri! Nu cunosc motivul real al plecării. După statut, părintele Sima trebuie să fie îmbisericit la o biserică unde este acceptat. Dacă nu-i convine la Sfânta Vineri, atunci va fi îmbisericit la o altă biserică. Dorim bătrânețe liniștită tuturor, că așa este normal și că sunt și eu moșneag!”

N. red. De altfel, din câte am aflat, preotul Vasile Sima chiar i-ar fi reproșat ÎPS Calinic că, deși apropiat ca vârstă, nu cedează locul de arhiepiscop.

Publicat în Dezvaluiri

Postul Paștelui, cel mai lung și cel mai aspru dintre toate posturile orânduite de Biserica Ortodoxă, cunoscut și sub denumirea de Postul Mare, amintește de 40 de zile de post ţinute de Hristos înainte de începerea activității Sale mesianice.  Potrivit rânduielilor bisericești, in zilele de rând din Postul Mare, se ajunează până la apusul soarelui. Dar acest efort fiziologic nu este însă suficient pentru a putea spune că ne primenim cu adevărat pentru marea sărbătoare a Învierii, fiindcă postul e mult mai mult decât un regim alimentar, iar fără rugăciune, e incomplet. Despre cum trebuie ținut postul și despre rugăciunea ce trebuie să-l însoțească, cea serioasă și cu râvnă, ne-a vorbit, deschis, dincolo de protocoale, ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeșului și Muscelului.

„Le-aș zice așa tuturor argeșenilor și muscelenilor: folosiți lingura mică, aşa cum se spune, nu lingura mică și deasă. Adică, să mâncăm cu lingurița scuturată!  Vă dați seama cam cum e! Apoi, să nu fumăm. Tot cuconetul nostru și tot tineretul și bătrânetul, gata cu țigările, gata cu mâncatul după cinci seara, gata cu osteneala peste măsură. Să ne împăcăm cu vecinii de bloc, cu vecinii de sat și cu toți cei cu care suntem pe picior de război, pe picior de ceartă! Să avem veselie duhovnicească. Și, neapărat, să ne rugăm, măcar cu rugăciunea cea mai scurtă și cea mai la îndemână: Doamne  Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine, păcătosul. Și să facem rugăciuni strașnice pentru cei bolnavi, pentru cei aflați la nevoie”, spune ÎPS Calinic, într-un interviu acordat, în urmă cu doar câteva zile, ziarului nostru.

„Sunt umilit, definitiv, de acest creştin...”

Despre rostul rugăciunii, arhiepiscopul de Argeş şi Muscel are multe de spus. Poate că, ascultând la pildele sale, vom face şi aceia din noi ceva mai reticenţi la învăţăturile bisericeşti efortul de a înţelege măcar beneficiile unui asfel de demers.
„Dacă m-aş apuca să scriu cum anume să ne rugăm, ar fi o treabă peste măsură de uşoară. De ce, m-aţi întreba imediat. Iar eu v-aş răspunde, fără să mă ostenesc prea mult, că este mai uşor, chiar cel mai uşor să scrii despre rugăciune! Dar ce este mai greu? Mai greu este să-ţi pui genunchiul la rugăciune şi să o faci serios şi cu râvnă.
Îmi aduc aminte foarte bine, când eram prin Egipt, un musulman, la ora fixă pentru rugăciune, şi-a întins covoraşul special şi a început să facă mătănii de zor, chiar dacă noi stăteam la staţie pentru a face plinul cu benzină la maşină. Până nu şi-a terminat rugăciunea nu a trecut la fapta bună! Aşadar, temelia solidă a faptei bune este credinţa în Dumnezeu, împletită cu fapta bună. Mă veţi întreba: «De ce am amintit de rugăciunea unui musulman?». Pentru că m-a marcat, m-a impresionat cum mă impresionează până la lacrimi un credincios din oraşul Curtea de Argeş, care vine la rugăciune, la oră fixă, la Paraclisul unde sunt moaştele Sfintei Filoteia, în fiecare zi, deşi este şchiop. L-am văzut pornind de acasă, din vreme şi, cu evlavie şi râvnă, ajutându-se de cârjă, vine pe Bulevardul Basarabilor kilometri întregi dus-întors!
Sunt umilit, definitiv, de acest creştin formidabil al Curţii de Argeş! Ce voi spune eu lui Dumnezeu, care am picioare sănătoase şi nu merg la biserică totdeauna sau cu o precizie de ceasornic, ca acest creştin argeşean? Să lăsăm că sunt prins de lucrări şi drumuri administrative! Ce sunt acestea în faţa lui Dumnezeu?”, mărturisește ÎPS Calinic într-una din scrierile sale, „Cu pana printre idei”.

„Am învăţat şi învăţ să mă rog de la creştinii iubiţi ai lui Dumnezeu”

Din mărturisirile sale am putea învăţa să... mărturisim şi noi: „Am văzut, la Catedrala Episcopală, la Paraclis, la bisericile din Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Topoloveni, Costeşti, Mioveni şi în toate satele pe unde am mers, nu mai vorbesc de mănăstiri, o lume extraordinară a lui Dumnezeu, un popor binecuvântat, însetat de sfinţenie, care nu glumeşte cu credinţa, cu biserica, cu evlavia, cu rugăciunea!
De atâtea ori am dorit să fiu în genunchi cu ei în biserică, în timpul slujbei! Să stau între ei, să mă bucur şi să mă umplu de credinţa şi rugăciunea lor curată şi sinceră!
Pot spune că am învăţat şi învăţ să mă rog de la creştinii iubiţi ai lui Dumnezeu! Nu trebuie să ne fie ruşine a mărturisi şi în public aceasta, pentru că Dumnezeu ştie mai bine ca oricine gândul nostru şi pornirea inimii, a fiecăruia dintre noi!
Îmi aduc aminte de glorioşii creştini din prima parohie din Transilvania, Tioltiur - Gherla, care, atunci când aveam greutăţi şi prigoniri pentru că am îndrăznit să încep construirea unei biserici noi fără aprobare (pentru că nici nu se dădea!), au început să facă post negru şi rugăciuni cu psaltiri pe rândul satului, câte zece credincioşi şi creştine pe zi! Când am aflat, desigur, mult mai târziu, am căzut cu faţa la pământ şi am plâns cu amar! Unde s-au mai găsit astfel de oameni? Cât de mare este credinţa lor şi dragul pentru biserică, altarul care se zidea din suferinţe? Şi asta era prin anul 1965!
Şi acum, când scriu, lacrimile îmi cad în şirag de bucurie şi preţuire pentru acele sfinte fiinţe! Iată, aşadar, cum se împleteşte rugăciunea pentru fapta cea bună! Biserica se ridica prin muncă de zi cu zi şi rugăciune pentru păstorul lor!”.

„Rugăciunea este alungarea întristării şi a descurajării!“

Și dacă suntem dispuși a încerca măcar, e bine de știut și cum ar trebui să ne rugăm: iertându-i pe cei ce ne-au greşit.
„De câte ori, Doamne, nu am auzit că şi creştinii şi creştinele argeşene şi muscelene şi nu numai de la noi, ci din toată ţara aceasta binecuvântată de Dumnezeu pun la picioarele Crucii lui Iisus, rugăciunea cea de foc, ce aprinde razele speranţei şi ale bucuriei veşnice!
„Rugăciunea este rodul bucuriei şi al mulţumirii. Rugăciunea este alungarea întristării şi a descurajării!“ Aşa scrie Evagrie Ponticul, pentru cei de atunci şi cei de azi! Dacă s-ar face rugăciuni cu credinţă, tinerii nu şi-ar mai pune ştreangul de gât întru disperările trecătoare!
„Precum pâinea este hrana trupului şi virtutea hrana sufletului, aşa şi rugăciunea duhovnicească este hrana minţii“, spunea acelaşi Sfânt Părinte Evagrie (Filocalia, vol I, p. 89, 99).
Să nu uităm rugăciunea! Stăruitoarea strigare către Dumnezeu până ne aude! Să nu disperăm niciodată! Să insistăm! Să strigăm până ne aude Dumnezeu! El nu este surd! Inima Lui aude inima noastră!
Cum trebuie să ne rugăm?
Cu stăruinţă şi curaj nebun!
Cu inima curată!
Iertând tuturor toate!
Cu inima înfrântă şi smerită!
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă!
Aşa a fost auzit David, strigând către Dumnezeu! Aşa ne va auzi şi pe noi! Să încercăm acum! Şi totdeauna! Curaj!” (fragment din primul volum „Cu pana printre idei” - ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.)

 

Publicat în Actualitate

# Convorbiri neconvenţionale  cu ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

# Aţi semănat pământul Argeşului şi Muscelului cu ctitorii? Vă opriţi aici?
- Domnul Dumnezeu a binecuvântat totul  şi a pus umărul Său ca să facă bucurii pe acest pământ sfânt al Argeşului  şi Muscelului. Mai avem în program câteva obiective majore de rezolvat în termene puse cu zgârcenie. Fiecare credem că suntem cei mai potriviţi şi competenţi în a rezolva totul, cât trăim fizic pe acest pământ.
Fiecare facem cât putem, dar se face mai ales ceea ce are binecuvântarea expresă a Domnului Dumnezeu,  şi nu după apucăturile noastre, deseori presărate cu iluzii terestre!
Urmaşii noştri, după priceperea lor, vor putea adăuga  şi creşte, dacă nu vor avea debila percepţie  şi invidie, ca să destrame munca noastră de peste trei decenii!
Va rămâne doar ceea ce a binecuvântat Dumnezeu!
Eu aşa am încercat! Slavă Domnului Dumnezeu pentru toate!
# V-aţi ales un loc de veci? Unde este? Şi de ce acolo?
- Mă apucă hazul cu alegerea locului de veci. În testamentul despre care a fost vorba, am zis trei locuri: Mănăstirea „Sfântul Ilie” de pe Transfăgărăşan (cota 1200), Piscu Negru, că şi aşa m-am   născut la Cracăul Negru, şi să nu am nefericirea de a mi se spune Calinic Negrul, la suflet  şi la gură!
Apoi am zis la Mănăstirea Corbeni, la streşina bisericii pe care am rectitorit-o cu mare dragoste, iar în final, la Catedrala nouă din Curtea de Argeş, bucuria inimii   mele că s-a putut   zidi   un nou altar Domnului Dumnezeu, Sfinţilor Arhangheli şi Sfintei  Filofteia, ocrotitoarea Argeşului  şi  a României, din mila Părintelui Ceresc.
Ş-apoi, după despărţirea sufletului de trup, grija nu mai este a celui despărţit, ci a celor care rămân cu grija ca mortul să nu rămână neascuns sub brazdă.
Suntem tare amărâţi  şi neajutoraţi în clipele cele din urmă. Suntem singuri în faţa Domnului Dumnezeu! Cei din jur nu mai pot face nimic, iar când suferim cumplit, este o izbăvire  şi o oarecare bucurie că s-a scăpat de noi  şi  noi de suferinţele care ne înconjoară! Pentru toţi: izbăvire! Ce bunătate este izbăvirea!
# Mulţi ierarhi au şansa să-şi supravieţuiască şi după moarte. Să luăm, de pildă, pe marele duhovnic Arsenie Boca! V-aţi dus cu gândul până acolo?
- Duhul Domnului Dumnezeu lucrează când crede El, unde crede El  şi cu cine crede El. Aici nu ne putem îmbulzi la plăcinte înainte! Vorba românească. Prea marea grabă de a ajunge în Calendar, de a fi recunoscut  şi cinstit de oameni este un fel de necuviinţă faţă de Domnul Dumnezeu, Care face sfinţii, şi de aceea să nu dăm buzna. Cred că cel mai bine este să ne îndreptăm  şi să ne sfinţim viaţa. Să lăsăm pe sfinţi pe mâna lui Dumnezeu.
Cei care se gândesc că rămân în memoria posterităţii sunt nişte naivi. Asta face Domnul Dumnezeu dacă este necesar!
După moarte, toţi supravieţuim în ceruri şi pe pământ!

Publicat în Cultura

# Marşul pentru Viaţă la Piteşti, un fiasco al campaniei BOR

Sub genericul „O lume pentru viață”, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, în colaborare cu Asociația „Studenți pentru viață”, a organizat sâmbătă, 24 martie, în Pitești o nouă ediție a „Marșului pentru viață”. Manifestarea s-a dorit a avea impact deosebit prin prezența consilierilor eparhiali, a preoților din parohiile argeșene și a credincioșilor adunați din aproape toate localitățile Eparhiei, am spune cam cu arcanul, dacă ne gândim că drept-credincioasele erau mai mult din categoria vârstei a doua. Părintele consilier Andrei Diaconescu, responsabil de organizarea acestui eveniment, a avut chiar și un mesaj al ÎPS Calinic, care a cuprins îndemnul biblic „Creșteți și vă înmulțiți...”. Pancarte cu „Alege viața” sau „Spune nu avortului” erau purtate de copii neajunși la vârsta majoratului, așa că nici ei nu făceau parte din publicul-țintă al campaniei susținute și finanțate de BOR.  Efectul nu a fost  cel scontat, atâta timp cât câțiva tineri de pe margine i-au huiduit pe preoți. Mai mult chiar, părintele protosinghel Caliopie, s-a pitit pe după sutanele subalternilor, necutezând să susțină vreo cuvântare.

 

 

Publicat în Culise

# „Ar fi potrivit să facem cununia în catedrală la Curtea de Argeş şi să dea un bufet suedez în parcul mănăstirii”

Căsătorit civil, în secret, cu Alina Maria Binder, fostul principe Nicolae, nepotul Regelui Mihai, e decis să facă nunta în România. A luat în calcul câteva oraşe istorice ale ţării, printre care şi Curtea de Argeş, acolo unde odihnesc înaintaşii săi. În urmă cu o săptămână, în Duminica a treia din Postul Mare, a trecut, împreună cu aleasa sa, pe la  vechea şi noua necropolă regală şi s-a sfătuit cu arhiepiscopul de Argeş şi Muscel în legătură cu ceremonialul religios programat pentru toamna acestui an. ÎPS Calinic l-a încurajat să aleagă catedrala din Oraşul Basarabilor.

„Ei şi-au exprimat doriţa să se întâlnescă cu noi. Au venit cu flori şi rugăciuni la mormintele Regelui Mihai şi Reginei Ana din noua catedrală, apoi, la străbunici, în catedrala voievodală. Au asistat la slujbă şi după aceea i-am invitat să vadă şi o mănăstire din provincie, cea de la Robaia. Am stat de vorbă la un pahar de apă rece, cum se spune, şi, dintr-una într-alta, pentru că n-au abordat direct subiectul acesta, au vorbit şi despre nuntă şi cununia religioasă, pe care s-au gândit să le facă în România. Aşa au stabilit definitiv. Au spus că s-au gândit la câteva locuri mai deosebite din România:  Braşov,  Sinaia - la mănăstire, iar nunta la celebrul cazino de acolo,  mai ales că invită oaspeţi aleşi, în jur de 400, din casele regale ale Europei, cum au fost şi la înmormântarea bunicului său, şi au nevoie de un spaţiu mai mare -  dar şi Curtea de Argeş,  la mănăstire şi apoi la un local pe care au pus ei ochii, situat undeva între Curtea de Argeş şi Câmpulung - «Premier» - un local de vreo 600-700 de locuri”, a declarat, pentru Jurnal de Argeş, ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.

„I-am spus prințului Nicolae «Prâslea cel voinic», pentru că e voios ca un român când e vesel”

ÎPS Calinic l-a încurajat pe fostul principe Nicolae să aleagă Mănăstirea Curtea de Argeş.
„Noi am spus că e frumos acolo unde el a plâns mai mult ca rudă, ca nepot al Regelui Mihai, la Curtea de Argeş, mai ales că e foarte frumos la Argeş. Le-am spus că ar fi potrivit să facem cununia în catedrală şi să dea un bufet suedez în tot parcul mănăstirii, unde încap până la 5.000 de persoane. Nu mâncare, că oamenii mănâncă acasă. Au spus că se gândesc şi urmează să se decidă. Noi ne-am arătat disponibilitatea. Când vor veni iar să povestim, vom şti exact. Nunta va fi în septembrie. Până atunci, mai orânduiesc şi vor face cum vor de cuviinţă, să nu se supere nici Custodele Coroanei Regale. Pentru că există un cod regal: pui mâna pe lingură abia după ce a pus mâna regele, nu umbli cu lingura aşa, cum vrei tu... Prinţul Nicolae e mai român. Eu i-am spus «Prâslea cel voinic», pentru că e voios ca un român când e vesel. Râde sau zâmbeşte tot timpul”, a mai spus ÎPS Calinic.

Cum a fost confirmată indirect căsătoria cu Alina Maria Binder

Reamintim că, deși fostul principe Nicolae a vrut să păstreze secretul căsătoriei sale cu Alina Maria Binder, cei doi au fost dați de gol chiar de Casa Regală a României, cu prilejul funeraliilor Regelui Mihai, unde Nicolae şi logodnica sa au apărut pe lista oficială cu participanţi sub numele domnul şi doamna Nicolae de Roumanie Medforth-Mills, o confirmare indirectă a căsătoriei. Nicolae și-a anunțat însă intenția de a se căsători cu Alina Maria Binder încă din vara lui 2017, iar bunicul său, Regele Mihai, şi-a dat acordul pentru această căsătorie.
Nicolae s-a născut pe 1 aprilie 1985 și este fiul Principesei Elena a României, sora mai mică a Principesei Margareta (şi fiica Regelui Mihai I al României şi a Principesei Ana).
Pe numele său Nicholas Michael Medforth-Mills, Nicolae a devenit Principe al României cu rangul şi apelativul de Alteţă Regală la 1 aprilie 2010, când a împlinit 25 de ani, și fost exclus din linia de succesiune a Coroanei pe 10 august 2015. Motivul nu a fost prezentat explicit în comunicatul de presă remis de Casa Regală la acea vreme, însă din document a reieşit,  indirect, că acesta avea legătură cu stilul de viaţă al principelui Nicolae.

 

 

Publicat în Actualitate

# Convorbiri neconvenţionale cu ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

# V-aţi simţit, în acele clipe în care erați pe muchie de cuțit și vă scriați testamentul, mai aproape de tronul Stăpânului Cerului şi al Pământului? Mergeaţi curăţat de păcate spre a primi binecuvântarea? Dar le-aţi avut şi, dacă au fost, cum aţi reuşit să vă eliberaţi de ele?
- Încercam să mă împac cu Dumnezeu, cu aproapele şi cu mine însumi. Aveam o oarecare linişte  şi pace în inimă! Doream să plec acasă, la Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, să mai rămân la Argeş. Dumnezeu m-a ascultat, ca întotdeauna!
Dar eu, despre mine, nu pot spune că am ascultat totdeauna pe Domnul Dumnezeu! Am sfială faţă de Dumnezeu, dar am şi mare îndrăzneală. Cred că El îmi dă această forţă binecuvântată.  Căruia Îi mulţumesc în genunchi!
Cât despre păcate, aş  vrea să vă spun că nu am reuşit să le ispăşesc prin spovedanie. Trebuie mare căinţă  şi părere de rău, până avem semn de la Domnul Dumnezeu că ne-a iertat. Iertarea este un dar de la Dumnezeu  şi se dă celor care au sinceritate adevărată  şi nu încearcă să păcălească bunătatea cea iertătoare a lui Dumnezeu. Am speranţa că nu mă va isprăvi Domnul Dumnezeu de pe pământ până  ce  nu fac ispăşire adevărată şi definitivă. N-are Dumnezeu nevoie de zdrenţăroşi în Împărăţia Iubirii Sale veşnice.
Căinţa  şi îndemnul Tatălui Ceresc,  de  a ne  îndrepta  viaţa, este  o  stare dinamică. Nu  putem  spune: „Gata! Am ajuns la deplina iertare. Aştept plata!”
Suntem într-o continuă îndreptare  şi schimbare la faţă dar  şi pe dinlăuntru a vieţii noastre, dăruite de Împăratul Iubirii!
# Aţi călătorit cu acel prilej şi prin altă lume? Cum era pe acolo? Cu cine v-aţi întâlnit? La ce întrebări a trebuit să daţi răspunsuri? Cum a fost întoarcerea? Cum v-aţi regăsit? Vă simţiţi un altul faţă de ceea ce aţi fost? V-aţi propus să trăiţi altfel?
- Cu acest prilej nu am călătorit pe nicăieri! L-am  rugat pe Domnul Dumnezeu să nu mă ducă pe nicăieri, nici să-mi arate cum mă operează medicii. Aş fi murit de frică!  Ştie Cel ce ne-a creat câte parale facem  şi ce vitejie avem.
Oricum, am adormit pentru operaţie, cu nădejdea că mor pe masa de încercare în  blocul operator, ca Patriarhul Teoctist, care nu s-a mai trezit din anestezie. E o trecere uşoară, dar incomodă pentru chirurg. Pe de altă parte, aveam milă de dr. Victor Costache, chirurgul minunat, şi echipa sa, ca să nu moară un fricos ca mine sub privirile lor. Cât despre mine, să spun drept, aveam o stare de beatitudine  şi mă bucuram că voi avea curând prilejul să mă întâlnesc cu Dumnezeul iubirii mele, dintotdeauna, chiar dacă nu prea aveam haină de nuntă. Tot îndrăzneală?! Nu?
Întoarcerea la viaţa aceasta a fost după patru zile de plecări  şi reveniri! A fost un scandal întreg. Nu mai doream să mă întorc pe pământ. Eram, deja, trecut în alte dimensiuni eterne. Asta nu se poate descrie, pentru că nimeni nu poate crede prea uşor. Sfântul Pavel trebuie crezut în cele cu al treilea cer! Nu este glumă, nici  literatură  ştiinţifico-fantastică.
Cu toate acestea, nu vă doresc, nici în ruptul capului, să faceţi asemenea experienţe, peste măsură de înţeles, dar  şi de crezut. Mă rog la Dumnezeu ca să mute o parte din Împărăţia Lui la Argeş  şi să mă lase la Oieşti o veşnicie!

 

Publicat în Cultura

# Convorbiri neconvenţionale cu ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

# Ce înseamnă aceste jocuri, ÎPS Părinte, pe care mulţi nu le înţelegem? Aţi pornit de pe prima treaptă a ierarhiei clericale. Ctitor de biserici, elev la Seminar, student la facultate teologică, întemeietor de seminarii şi facultate... Şi iată-vă, la această vârstă, arhiepiscop, scriitor cu renume, autor de cărţi după care învaţă studenţii. Student înşivă la Facultatea de Teologie. Şi, parcă n-ar fi de ajuns, elev legitimat într-o clasă de şcoală elementară rurală. Ce să înţelegem din toate acestea, care să fie esenţa jocurilor pe care eu, unul, nu le pricep?
- La 17 februarie 2017 am primit noul certificat de naştere de la Starea Civilă a comunei Crăcăoani, jud. Neamţ, pe numele de Calinic Argeşeanul, cu domiciliul stabil la Mănăstirea Argeşului, pe bulevardul Basarabilor nr.1, Curtea de Argeş, pe care Nicolae Iorga a numit-o „România de la Argeş”, în cartea sa Locul românilor în Istoria Universală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 1985, pag.154.
În curând împlinesc doi ani de la noua stare civilă şi de atunci m-am înscris în anul I la  Şcoala Gimnazială din Vulpeşti, jud. Argeş. Mă voi transfera la cea din noul sat natal: Oieştii Pământeni, unde m-am mutat definitiv. „Ce să înţelegem din aceasta şi care este esenţa jocurilor?” cum vă întrebaţi!
M-am gândit la „Colţul copiilor” care îmi bucură inima, şi atunci m-am gândit să fac şi eu o copilărie, pe care să n-o priceapă scriitorul Marin Ioniţă!
# Când v-aţi scris testamentul, vă aflaţi pe muchie de cuţit? Simţeaţi că bate în fundul lumii ultimul ceas al lui Calinic? Şi ce lăsaţi în urmă, şi cui? Ce averi aţi strâns aici, pe pământ? Cine vă sunt moştenitorii? Ce zestre le lăsaţi? Cu ce poruncă, cu ce dorinţă?
- Când mi-am scris „un fel de Testament” mă aflam, e drept, pe muchie de cuţit şi, precum spuneţi, simţeam că fiecare bătaie de inimă putea fi ultima, cum poate fi pentru fiecare dintre noi.
L-am scris dintr-o răsuflare, cu două zile înainte de operaţie. L-am trimis la Cabinetul Patriarhului Daniel şi la Cancelaria Arhiepiscopiei   Argeşului şi Muscelului. L-a citit şi dr. Victor Costache, care a zâmbit ca un înger şi m-a încurajat până la ceruri. Patriarhul Daniel m-a sunat   imediat ce a primit Testamentul lui Calinic Argeşanul, şi, de asemenea, în felul său hâtru, m-a încurajat cum nu mă aşteptam. Citeam sinceritatea din sufletul său de Părinte şi Patriarh al Bisericii lui Hristos din România.
Testamentul rămâne acelaşi! Îl voi îmbunătăţi cu uşoare adaosuri. Din Testament se vede ce avere am  şi cui o las. Nu am nicio avere, de niciun fel. Totul rămâne în patrimoniul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, iar lucrările cărturăreşti vor rămâne la Casa Scriitorului din Oieştii Pământeni, rugând pe urmaşul nostru la conducerea viitoare a Eparhiei argeşene şi muscelene să respecte Casa Scriitorului, aşa cum am orânduit-o deja din viaţă.

Publicat în Cultura

# Noua viaţă, cea de argeşean, a arhiepiscopului

După ce a surprins opinia publică devenind, la o vârstă înaintată, student al Facultății de Teologie, Istorie și Arte din cadrul Universității Pitești, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, ÎPS Calinic, șochează din nou. De toamna trecută, arhiereul figurează și ca elev al Școlii Gimnaziale Vulpești cu clasele I-VIII, din comuna Buzoiești. Vă povestim în continuare despre ce este vorba.

Directorul școlii din Vulpești: „Mi-a spus «vreau să fiu și eu elev!»”

„Îmi aduc aminte cum a devenit elevul școlii noastre, în urma unei vizite. A fost ca o joacă. Era cam la sfârșitul lunii octombrie, începutul lui noiembrie anul trecut. A venit cu rechizite, ghiozdane, cărți de religie și caiete speciale pentru clasa pregătititoare, oferite prin fundație și primite cu mare bucurie de copii. Mi-a spus: «Vreau să fiu și eu elev!». I-am dat un simplu carnet de elev cu semnătura mea și ștampila școlii, însă a fost un gest onorific din partea noastră. Iar din partea Domniei sale a fost o dorință de suflet. Însă vă dați seama că nu se putea înscrie la propriu, la o școală gimnazială, pentru că nu permite Legea Învățământului înscrierea după vârsta de 18 ani”, ne-a declarat directorul școlii gimnaziale Vulpești-Buzoiești, Gabriel Buican. 

O posibilă explicație pentru gesturile pentru studiu ale ÎPS Calinic

De unde, totuși, această dorință a arhiepiscopului de a deveni învățăcel cu orice preț, fie ca student la Universitatea Pitești, fie ca elev de gimnaziu în comuna Buzoiești? „La 17 februarie 2017, am primit un nou certificat de naștere pe numele de Calinic Argeșeanul, așa că anul acesta voi avea vârsta de un an”, motiva arhiepiscopul, în urmă cu două săptămâni în Jurnalul de Argeș, dorința expresă de a avea actele de studii pe noul nume. Iar în plan inițiatic asta poate semnifica dorința Înalt Prea Sfințitul de a începe o nouă viață ca argeșean, în calitate de Calinic Argeșeanul.  În ceea ce privește alegerea locului de gimnaziu tocmai în sudul judeţului, la Vulpești, avem și aici o explicație. Calinic a avut o relație deosebită cu răposatul părinte Florea Vărzescu de la Vulpești, pe vremea când el, Înalt Preasfințitul, era tânăr episcop al Teleormanului și Alexandriei și se abătea adeseori prin părțile locului, pentru binecuvântare și un sfat bun de la preotul buzoieștean care i-a acordat încrederea sa.   

Publicat în Actualitate
Pagina 1 din 4