Dacă până în urmă cu doi ani, cele mai mari profituri le obţineau dezvoltatorii şi agenţiile imobiliare, acum a venit rândul lichidatorilor şi al administratorilor judiciari să aibă de câştigat. Aceştia încasează sume uriaşe, uneori de ordinul milioanelor de euro, din gestionarea falimentelor. Nimic rău în asta, numai că, uneori, pe fondul lacunelor legislative, societăţile de profil ajung în situaţia de a fi finanţate de stat. Aşa cum s-a întâmplat cu firma Prosolvenţa IPURL, lichidatorul SC Termoficare 2000 SA, care şi-a luat comision inclusiv din subvenţia primită de la guvern pentru căldura piteştenilor.   
Orice s-ar spune, meseria de lichidator al firmelor declarate în insolvenţă se află în fruntea topului celor mai bănoase activităţi. De acest lucru s-a convins şi Ion Savu, unul dintre cei mai vechi lichidatori din judeţ şi, poate, cel mai împlinit financiar după ce a ajuns să gestioneze marile procese de insolvenţă din Argeş. Este vorba despre societăţile Grulen din Câmpulung, Novatex din Piteşti şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, Termoficare 2000 SA, care i-a băgat în conturi un purcoi de bani, milioane de euro, ca să fim mai exacţi. Concret, Prosolvenţa IPURL Piteşti şi Trust Axa IPURL Câmpulung, firmele de lichidatori cu cel mai mare succes, au încasat onorarii de peste 30 de miliarde de lei vechi de pe urma vânzării unor clădiri care au aparţinut defunctei societăţi de termoficare a oraşului şi a recuperării de creanţe. „Retribuţia” a rezultat din aplicarea unui procentaj de 10% din preţul de vânzare şi din creanţele recuperate. Pe lista bunurilor care au fost vândute Primăriei Piteşti se numără mai multe birouri şi clădiri, inclusiv cuibuşorul de nebunii al tineretului din PSD, dar şi o serie de utilaje şi instalaţii aflate în stare de funcţionare, plus sistemul de contorizare fără de care furnizarea căldurii şi apei calde nu era posibilă. Desigur, pentru Ion Savu şi Aurică Ştirbu, reprezentanţii Prosolvenţa şi, respectiv, Trust Axa e loc şi de mai bine, dacă ne gândim că datoriile Termoficare către diverşi creditori ajung la circa 3.600 de miliarde.

Pică pară mălăiaţă…

Marele tun al celor două firme de insolvenţă a fost dat în septembrie 2009, atunci când Savu şi Ştirbu s-au trezit cu o pleaşcă de aproximativ 17 miliarde de lei vechi. Este vorba de o restanţă din subvenţia pe care Primăria Piteşti o vira în contul SC Termoficare 2000 SA. Aici se cuvine o precizare, şi anume că aceşti bani proveneau atât din fondurile proprii ale municipalităţii cât şi din bani de la guvern. Cum Ministerul Economiei nu s-a grăbit să semneze ordinul de plată, Primăria Piteşti a plătit integral suma. Aceasta a fost recuperată câteva luni mai târziu, în urma unui scandal uriaş care s-a lăsat cu un proces intentat Guvernului României de către primărie. Desigur, subvenţia de 17 miliarde care a încăput pe mâinile lichidatorilor nu este una foarte mare, însă descrie perfect un mecanism anormal, menit să toace banii de la buget.

Savu pofteşte la încă 1,8 milioane de euro de la Primărie

Pretenţiile groparilor fostei societăţi de termoficare a Piteştiului sunt însă mult mai mari. Aceştia vor să intre în posesia CET-urilor Oarja şi Găvana, cu toate că reprezentanţii primăriei invocă o hotărâre de guvern (HG 104/2002) care aprobă transmiterea fără plată a CET-urilor în domeniul public al municipalităţii. Mai mult, cei doi lichidatori pretind că suma de 1,8 milioane de euro rezultată în urma vânzării CET Bradu de către Primăria Piteşti i-ar reveni SC Termoficare 2000 SA, ceea ce s-ar traduce prin încasarea de către Savu şi Ştirbu a comisionului de 10%. Să tot fii lichidator!

„Banii se împart, nu-i iau doar eu”

Ion Savu de la Prosolvenţa nu este însă de aceeaşi părere cu noi. În discuţia pe care am purtat-o la începutul săptămânii, domnia sa a ţinut să ne enumere dezavantajele meseriei de lichidator. „În primul rând vreau să spun că nu noi suntem vinovaţi de starea de insolvenţă. Noi suntem doar groparii. Pe mine mă întrebaţi dacă i-am furat inelul sau verigheta mortului. Suntem obligaţi să vindem cât mai scump, creditorii sunt interesaţi să vândă cât mai scump. Vreau să mai spun că procentul de 10% e aprobat de creditori, ei hotărăsc asta. Iar banii se împart, nu-i iau numai eu ci şi firma de avocaţi, uniunea lichidatorilor, nu e chiar aşa. Ca să nu mai spun că nu mai avem de vândut decât bunuri de 30-40 de miliarde iar pe noi ne omoară creditorii”, a spus Ion Savu. Lichidatorul ne-a prezentat şi propria variantă în ceea ce priveşte cele două CET-uri. „Nu ştim ce o să facem cu CET-urile. Primăria le-a luat cu titlu gratuit, dar nu e în regulă. Cei de la primărie nu au dreptate şi vom demonstra asta în justiţie! CET Bradu s-a demolat şi s-au luat 1,8 milioane de euro, însă această sumă revine Termoficării. Primăria trebuie să dea banii, nu se poate altfel. Au vândut ceva ce nu era al lor. Dacă CET-urile Oarja şi Găvana sunt supuse discuţiei, în privinţa CET Bradu chiar nu mai e loc de negocieri”, a precizat Savu.

„E adevărat că mulţi colaboratori ai Securităţii ajung lichidatori”

Ion Savu a comentat şi mitul conform căruia mulţi dintre foştii ofiţeri de Securitate sau informatori devin lichidatori judiciari. „Este adevărat, dar nu trebuie să generalizăm. Nu toţi lichidatorii sunt ofiţeri sau informatori ai Securităţii. Inclusiv despre Ştirbu (n.r. – lichidatorul de la Trust Axa) se spune că a fost informator, dar eu nu cred. A lucrat la Întreprinderea Minieră Câmpulung. Constat că tot mai des apar persoane care au avut legătură cu Securitatea. Petre Motrun, de exemplu (colonel în rezervă şi fost şef al Securităţii Câmpulung – n.red) s-a dus de două ori la examen, a luat nota 3, apoi doi şi ceva şi apoi a ajuns lichidator. Pe mine asta mă deranjează, felul în care pătrund unii în această breaslă. Că a fost informator sau ofiţer, e treaba lui”, a încheiat Ion Savu.
(Neluţu DINU)