Dacă e duminică, armenii din Piteşti sunt la biserică. La biserica lor care a stat cu lacătul pe uşă o vară şi o toamnă şi mai mult. Şi dacă tot e să merg azi la biserică, o aleg pe cea din Intersecţia Lupului.
Salut pe domnul Minasian, cel mai strălucit profesor de matematică din Piteşti al generaţiei sale. Salut pe domnul Pârâianu, istoricul de azi al comunităţii armene din această zonă. o salut pe jurista Akrxy, una dintre cele mai frumoase doamne din câte are azi municipiul de pe Argeş. Salut domnule avocat Răzvan Gheorghiu, pe jumătate armean, în trup, în suflet nu ştiu cât, dar personaj în elita oamenilor de cultură din această urbe. Pe graţioasa Graţiela, ziaristă căsătorită cu un om de afaceri armean, pe Cleo, soţia unui alt armean şi partenera lui într-o elegantă întreprindere. Pe inginerul Budan, coborâtor dintr-o veche şi vestită familie românească, însoţit cu o armeancă, doctoriţă cu multă clientelă. Şi pe toţi ceilalţi armeni, aflaţi în biserica armeană din Piteşti, ingineri, profesori, jurişti, oameni de afaceri şi de cultură.
Comunitatea armeană din Piteşti numără azi numai 15 familii, cu cele mixte laolaltă. Dar are rădăcini adânci înfipte în solul şi subsolul judeţului. Secolul trecut a găsit aici comunitatea cea mai puternică dintre cele rezidente. Negustorii armeni stăpâneau cea mai mare parte a comerţului şi prin impozitele pe care le plăteau primăriei, asigurau majoritatea cheltuielilor edilitare ale oraşului. Azi trage din greu să se refacă după nefasta perioadă comunistă. În afară de performanţele individuale, în primul rând tot în afaceri, comunitatea armeană face eforturi să-şi menţină biserica şi este ferm hotărâtă să înfiinţeze o şcoală în limba etniei din care face parte.
Slujba de azi (16.01.2011) de la biserica armenească închinată Naşterii Domnului Iisus Hristos, dar şi sfinţirii apelor este oficiată chiar de episcopul armean din România şi de parohul bisericii armene din Bucureşti, doi bărbaţi vânjoşi, coborâţi parcă de pe pereţii cu sfinţi pictaţi ca să ucidă balauri şi orice jivine diavoleşti. Este prezent ambasadorul Armeniei în ţara noastră, excelenţa sa pe numele de botez Hamlet, precum şi parlamentarul Varujan Pambuccian şi domnul Margarian, preşedintele Uniunii Armenilor din România şi alţi oaspeţi de mare preţ.
O zi bogată cât mulţi ani la un loc. Dar se lasă seara, şi cu ea un pic de tristeţe, un grăunte de speranţă. Episcopul şi parohul, parlamentarul şi ceilalţi invitaţi se întorc la treburile lor, localnicii pleacă acasă, în biserică se sting luminile şi se pune lacătul pe uşă pentru cine ştie câtă vreme, pentru că biserica nu are un preot al ei. Dar nu se stinge speranţa într-un viitor fără zăvoare şi fără stingeri…
Prof. Marin Ioniţă