Web Analytics

Emil în pădure

de | 13.01.2011 15:25 | Opinii

Nu există petreceri între prieteni în care să nu vină şi un moment de spus bancuri… Că sunt şi oameni care nu spun decât bancuri, pentru că nu au ce să pună pe masă, asta e altă poveste de Crăciun, care nu-l implică pe Emil şi hoţii… Dar dacă tot veni vorba de spus snoave, să vă spun şi eu una dintr-o veche carte de literatură populară: un ţigan trecea într-o noapte printr-o pădure cu o căldare agăţată în vârful toiagului pe care-l ţinea pe umăr. Întuneric, bufniţe, licurici, scârţâiau lugubru copacii. Cu cât tremura el mai mult de frică, cu atât zornăia mai tare găleata în spinare. „Taci, fricoaso, că eşti cu mine!”… Nu râde nimeni? Vă e teamă să nu faceţi ură de rasă? Este adevărat că toţi ţiganii au dispărut din România, n-au mai rămas decât rromii, dar asta înseamnă că trebuie să dispară şi toate snoavele din folclorul nostru?
Să întoarcem altă pagina din vechiul almanah: un popă trecea noaptea printr-o pădure cu găletuşa de aghiasmă. Stop! Cum să ne luăm rău cu responsabilul clerului? El te botează, el te cunună, el te iartă de păcate, el te îngroapă… Sărut mâna, părinte!
Un turculeţ cu fes… Sictir! Turcia face parte din NATO!…
Un bulgar… Ei, na! Ţara vecină şi prietenă are şi ea probleme cu spaţiul Schengen…
August Prostul, Ivan Turbincă, Ali Baba, Bul – Oglindă, Nastratin Hogea, Cavalerul Rătăcitor, cei Şapte Pitici şi cei Şapte Magnifici treceau la miezul nopţii printr-o pădure:  „Ce faci, bă, săriţi voi cu gură, ne pui în cap toată lumea bună?”
Tândală şi Păcală, Strâmbă-Lemne, Flămânzilă şi Setilă treceau noaptea printr-o pădure…. Nici aşa nu merge, ne ia lumea de proşti…
Emil, desprins din povestea cu hoţi, trecea noaptea prin pădure cu doi desagi pe umeri. Într-unul era Elena Udrea, în celălalt Roberta Anastase. Întuneric, furtună, trăznete, opoziţie, votări, contestaţii, asumări de răspunderi…”Nu vă speriaţi, frumoaselor, sunteţi cu mine!”
Nu vă supăraţi dacă avem conducători, asta e, să se facă de râs… Dar ăştia nu ştiu de glumă. Când spun că taie, taie! Cu cât e mai lungă, cu atât mai de la rădăcină: leafa, pensia, indemnizaţia, diurna, miaua de Paşte şi purceaua de Crăciun…
(Prof. Marin Ioniţă)

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii